4,078 matches
-
un izvor ... . BĂTRÂNUL(ducând mâna la frunte): Ia stai puțin! Îmi aduc aminte că pe vremuri când pășteam oile, se afla un izvor pe aici, prin apropiere. RUTH: Se află, taică, unul drept înainte, nu departe de pomul acela. BĂTRÂNUL(depărtându-se): Trage-ți, maică Ană, sufletul lângă aceste creștine că mă întorc cât ai clipi din ochi. (Către sine) Eu plec la drum cu o babă pe care o caută moartea pe acasă, iar ea hălăduiește prin străini. Dispare în
VESTITORUL- PIESĂ DE TEATRU-FRAGMENT-DE CONSTANTIN GEANTĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 684 din 14 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345212_a_346541]
-
puteri economice din această structură. Politicienii europeni pierd resurse financiare importante, pentru că Marea Britanie cotiza la bugetul Uniunii Europene pe care apoi aceștia îl redistribuiau în interiorul Uniunii Europene pe o sumedenie de proiecte și priorități de dezvoltare din ce în ce mai generoase, dar din ce în ce mai depărtate de bunăstarea cetățenilor europeni. Pierderea se mai traduce printr-o încredere în scădere, printr-o panică posibilă, sau printr-o rearanjare a polilor de putere - deciziile se luau până acum cu implicarea Marii Britanii, care era și o forță militară importantă
„Ruptura dintre funcționarii de la Bruxelles și cetățenii europeni e tot mai evidentă. Britanicii n-au mai avut răbdare și oarecum bine fac” () [Corola-blog/BlogPost/338670_a_339999]
-
este complet negru. Exemplarele tinere sunt cenușii cu un desen format din pete închise alternate (Fuhn, 1969). Duce o viață amfibie, fiind strâns legat bazinele acvatice (mlaștini, bălți, lacuri, ape curgătoare) unde găsește hrana de care are nevoie. Uneori se depărtează de malul apelor și îl găsim în pădure, pe câmp, în zone uscate și pietroase. Duce o viață diurnă. Stă adesea la soare în locuri cu vegetație bogată. Intră în hibernare în octombrie. Șarpele de casă are mulți dușmani: păsările
PLAN DE MANAGEMENT din 27 martie 2025 () [Corola-llms4eu/Law/296511]
-
mai scăzută, iar ei nu sunt foarte atenți la pericole. 6 Cerințe de habitat Șarpele de casă duce o viață amfibie, fiind strâns legat bazinele acvatice (mlaștini, bălți, lacuri, ape curgătoare) unde găsește hrana de care are nevoie. Uneori se depărtează de malul apelor și îl găsim în pădure, pe câmp, în zone uscate și pietroase. Duce o viață diurnă. Stă adesea la soare în locuri cu vegetație bogată. 7 Fotografii Anexa 2.12. ... B. Date specifice speciei la nivelul ariei naturale
PLAN DE MANAGEMENT din 27 martie 2025 () [Corola-llms4eu/Law/296511]
-
treceu frunzele fluierând în vânt spre o altă stare de bejenie; atunci galopul unui cal venea cutremurând pădurea ca o nălucă și prin el vedeam fetele despletite de cozi ca niște naiade antice și mama îmi spunea rugăciuni să mă depărteze de acest labirint; ploile nopții micșorau cerul și gândul meu se ascundea în capcanele beznei și călcam pe morminte de întuneric unde grăitorul îmi spunea povești despre viață și despre moarte și despre altecele... marți, 16 decembrie 2014 Referință Bibliografică
DESPRE COPILĂRIE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340387_a_341716]
-
noi Sfântul Apostol Pavel când zice: „Nu vă înșelați, căci vorbirile rele strică obiceiurile bune” . Asemenea relații îl vatămă foarte mult mai ales pe preot, fiindcă, în împreună-petrecerea cu persoanele prost văzute din punct de vedere moral, pe nesimțite, se depărtează cuvioșia lui și este prădată puțin câte puțin bogăția bunei-cuviințe preoțești, și la urmă se va afla și el gol de toată cinstea și respectul din parte celor păstoriți de el. Despre acest preot se poate spune, în chip foarte
IN MEMORIAM – ÎMPLINIREA UNUI CENTENAR DE LA NAŞTEREA SA VREMELNICĂ ŞI PĂMÂNTEASCĂ ŞI A CINCI ANI DE LA NAŞTEREA ÎN VIAŢA CEA CEREASCĂ ŞI VEŞNICĂ A PĂRINTELUI PETRONIU TĂNASE... de STELIAN GOMBOŞ în e [Corola-blog/BlogPost/340402_a_341731]
-
aici, constată Adela, după un timp. Ești o femeie puternică. Mi-a povestit mama cât de grea ți-a fost copilăria. - A trecut... Acum am toată viața în față. Și, mai ales, am o soră de care nu m-aș depărta pentru nimic în lume... În curând va fi nunta ei cu doctorul Davidescu. E fericită și sunt fericită! - Ștefan pare un om plin de noblețe și respect, concluzionă tânăra. - Domnul mi l-a scos în cale. - Formați un cuplu minunat
PROMISIUNEA DE JOI (XXII) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 937 din 25 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/340520_a_341849]
-
-i stric buna dispoziție. M-am conformat, însă mi-am pregătit planul. Când Maria l-a dus acasă, după petrecere, eram acolo. Parcasem mașina pe strada perpendiculară celei principale, să nu mă observe. Am așteptat până când fiica mea s-a depărtat și am bătut la ușă. A întrebat cine este și i-am spus: Maria. Când a dat cu ochii de mine a avut o ușoară ezitare: - Ai zis că ești Maria! Am izbucnit în plâns: - Tudore, ajută-mă te rog
PROMISIUNEA DE JOI (XXII) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 937 din 25 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/340520_a_341849]
-
la nivelul maselor, înseamnă că logica nu mai joacă un rol atât de important în decizie. Și tocmai pentru că este așa, scorurile la alegeri sau referendumuri sunt apropiate, însă oamenii aflați de o parte și de alta sunt atât de depărtați încât nu se mai pot înțelege. Englezul care a votat împotriva Brexit e uimit de înapoierea englezului care a votat pentru. Americanul care a votat pentru Hillary aproape a făcut o criză exisențială în fața existenței americanului de lângă el, care a
Noul, și în politică, provoacă frică. Mai bine cu demonii pe care îi cunoaștem, nu? () [Corola-blog/BlogPost/338712_a_340041]
-
amenințătoare cu bâta, i-au dat de înțeles că nu mai e loc de discuții. Și-a ridicat, amărât, pălăria, și-a bătut-o de picior să o scuture. Mai că mă luase mila, văzându-l așa dezamăgit. S-a depărtat vreo 20 de metri și mi-a strigat: - Să mă mânce viermii și canceru dacă nu vin io cu doișpe țâgani a mei! Toți vă ia câte-o oaie și nu vezi nici ghiulu, nici fata! Unchiu Culiță s-a
A fost cât pe ce să ajung ginere la bulibașă. „- Adu fata aici, s-o văd, să vorbesc cu ea, că nu mă-nsor cu orice proastă...” () [Corola-blog/BlogPost/338798_a_340127]
-
niciodată să fiu fericit. Cât despre bani, vorba Unchiului Culiță: ”Saracia o fost prietenă bună cu tata, șî cu minie tot așe!” M-am lipit cu burta de peretele exterior al vagonului. Baba s-a strecurat pe lângă mine, s-a depărtat legănându-și trupul masiv, cu mersul acela specific femeilor de etnie rromă. Am reîntâlnit-o pe ghicitoare trei ani mai târziu, pe aceeași rută. Călătoream spre Sibiu, împreună cu fata care avea să-mi devină soție. Țiganca s-a așezat în fața
Povestea ca Viață. Blestem () [Corola-blog/BlogPost/338927_a_340256]
-
făcut mereu spre eliminarea oilor negre, seine sau tărcate, în favoarea celor albe. Motivul e securitatea și liniștea turmei. Pe timp de noapte, oile negre se diferențiază greu de prădători, în special de urși. Mai mult, dacă o oaie neagră se depărtează de turmă, când revine, turma se sperie de ea. Oile negre au supraviețuit în turme doar dacă au avut calități excepționale. Apoi, lâna lor era apreciată ca având proprietăți magico-medicinale. Bolnavii de răceală, gripă sau reumatism erau înveliți în lână
Miorița. Despre luptă între complot și resemnare () [Corola-blog/BlogPost/338601_a_339930]
-
La plecare ne-a dat fiecăruia câte o iconiță și ne-a îmbățișat picioarele, plângând într-una de bucurie, iar noi i-am lăsat câteva poze făcute cu Polaroidul, cu ea în mijlocul nostru. - Ciudată femeia - comentam noi când ne-am depărtat de casa ei, apreciind însă ospitalitatea neobișnuită. Poimâine ne întoarcem în Dubăsari și o luăm la București, că prea plângea de dorul Capitalei. Când am ajuns după două zile, măicuța Ana era moartă, așezată în sicriu pe masa la care
Măicuţa Ana () [Corola-blog/BlogPost/339977_a_341306]
-
era mai ales una de ordin didactic: ”Gheorghe era mândru de colibele lui! Clădise pe platoul din deal un lăcaș de întemeiat și crescut spirite cum nu se mai auzise și văzuse vreodată prin locurile acestea. În colibele lui neinstituționalizate, depărtate de înrâurirea orânduirii vremurilor, se făceau oale de lut, se țesea și cosea. Se citea, învăța, picta și, mai cu seamă, se putea vorbi liber! Aproape că-i venea a spune că născocise un perpetuum mobile unde îndeletnicirile tradiționale, curgerea
Colibele ca artă arhetipală. Cronică literară, de Anca Sîrghie () [Corola-blog/BlogPost/339245_a_340574]
-
tragă, iar atunci încetase focul de vreo trei-patru ceasuri. Lângă fântână, sub o salcie, am găsit un soldat rus care dormea cu marmida lângă el. Când a auzit pași, a tresărit și își căuta cu înfrigurare arma de care se depărtase în timpul somnului. Noroc că nu i-a fost la îndemână cât să aibă timp să mă înțeleagă când eu îi repetam disperat „fii spakoino”, ridicând mâinile. M-am așezat lângă el. Rupea bine românește. Ce mi-a spus ăla din
Harta comandantului. Proză, de Ion R. Popa () [Corola-blog/BlogPost/339241_a_340570]
-
sultanul, cu gusturile lui neobișnuite, s-ar fi bucurat să o aibă în noaptea trecută. Orice îl putea vindeca de pasiunea față de favorită, cea care în harem fusese numita dintotdeauna simplu, haseki ? Trebuia să i se ofere tentații ca să se depărteze de ea. Și repede. Avea să se ocupe de asta. Dincolo de apartamentul ei, în coridorul care trecea pe lângă curtea femeilor, spre odăile eunucilor, Safiye auzi clinchetul slab al porțelanului. Jupâneasa cafelei și alaiul ei așteptau afară. Ar fi știut că
Katie Hickman: Poarta coliviei. Recenzie, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339294_a_340623]
-
-i povestesc despre Cleanov, dar am fost întrerupt de intervenția unor elevi, interesați să discute separat cu mine. M-am conformat dorinței lor. Nu mă simțeam departe de preocupările și de ideile adolescenților. Preferam discuții mai largi. Văzând că mă depărtez, portarul a reintrat în camera de serviciu. Am acceptat să-i meditez. De aceea mă solicitaseră, dar dintre cei trei sau patru, numai unul m-a mai căutat. Era un băiat de statură medie, înspre brunet, cu un păr bogat
DAN IONESCU: Umbra scrisului (Roman). Fragment () [Corola-blog/BlogPost/339361_a_340690]
-
mers peste cadru. Pe șa mă așezam în cursele cele mai lejere (lujer în curse lejere) de la deal la vale, pe drumul plin de praf. Puneam frâne bruște, sporind perdeaua de praf în focul soarelui de vară. Pe bicicletă, mă depărtam de oamenii care nu-mi conveneau, despre care auzisem că n-au atâta carte cât aveam eu într-a treia, dar pe care trebuia să-i salut, datorită vârstei lor mai înaintate, și depășeam stresul pe care l-ar fi
Bicicleta. Povestire, de Dan Ionescu () [Corola-blog/BlogPost/339369_a_340698]
-
n-o să-i mai vezi... MADAME VINTILĂ: Și alții, pe care ai să-i vezi mereu, întotdeauna... Lumina a scăzut între timp simțitor, fără să se fi întunecat însă de tot. Lung moment de tăcere, în care gândul tuturor se depărtează.) ȘTEFAN (scuturându-se din melancolia care i-a cuprins pe toți): Bună treabă mi-ai făcut, domnule Bogoiu. Te felicit. În câte e azi? În câte e azi? Iacă, știi în câte e azi. Îți place? (Face un gest circular
Variante Bacalaureat rezolvate. Limba și literatura română () [Corola-blog/BlogPost/339509_a_340838]
-
Problematica de asemenea e profundă: cum evoluează scrisul, baza cărții, față de formele în care transpare, electronică sau printată. Ca despre o luptă între titani, scrie Ion Buzera (Metamahia sau lupta cărții cu internetul). Ileana Firan schimbă unghiul de vedere, îl depărtează, pentru a observa mai bine modulațiile (Viitorul cărții văzut de la Paris / Cartea imprimată vs cartea digitalizată). Comunicările lui Ionel Bușe, Ioan Lascu și Mihai Ene sunt Despre logos, despre Cărțile, din amintirile mele și despre Viitorul (cărții) sună. Bine?. Eventualitatea
REVISTA DE RECENZII () [Corola-blog/BlogPost/339658_a_340987]
-
care o va fi simțind ursul în bârlog, când ai impresia că nimic dramatic nu mai poate surveni, vom asista la etalarea unei drame, în mod treptat: sub pretextul nevinovat de a mai privi o dată spațiul, un pui de urs, depărtându-se, alunecă într-o râpă. Spaima pe care o generează lipsa totală de șansă este amplificată și de ideea că urșii sunt dominați de hibernare, o stare semi-letală, pe care, totuși ursoaica o abandonează și o înfrânge, pentru a-și
Un carusel al timpului pentru toţi () [Corola-blog/BlogPost/339675_a_341004]
-
ochi îmi porți, Fermecați de-o mică zână, vrei din minte să mă scoți? Vrei să-nnodăm firul de unde s-a tăiat și dezlânat... Să-l cătăm în ghemul vieții, care-a fost demult uitat? Unde-mi ești, te-ai depărtat, nu-ți mai pasă de trecut? Viața ți-o dădeai atunci... când în brațe te-am ținut. Pe când azi ești un cuvânt în agenda vieții mele; Pentru tine-am dispărut, cum din șirul de mărgele Câte-o perlă se deprinde
ÎN AGEDNDA VIEŢII MELE de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 581 din 03 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/340868_a_342197]
-
Dacă”). Mama devine succesiv „Limba noastră”, „Lumina cărții”, „Raiul vieții”, „Femeia”, etc. Adorația lui pentru mama, exprimată cu sinceritate și căldură umană îl apropie de Serghei Esenin. Partea a III-a - Albastru vis - tratează aceleași probleme profunde, dar poetul se depărtează ușor de adorația pentru mama sa și se îndreaptă spre sacru și nemurire. După ce a primit viața, poetul îi definește marcajele limită de la: „Lumina soarelui”, la „Amurgul”. Între ele stă „Bucuria rodirii”. Tot acest ciclu reprezintă hora vieții pe pământ
GHEORGHE A. STROIA – ALBASTRU GLAS DE ÎNGER SAU O RAZĂ DE LUMINĂ PENTRU SUFLETUL NOSTRU de ION CATRINA în ediţia nr. 1200 din 14 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340900_a_342229]
-
sunt de fapt destul de simple. Seceta care pustiește ogoarele, înainte de a ajunge să facă ravagii în câmp, se naște în sufletele noastre! A dispărut sau este pe cale de dispariție iubirea de semeni, întrajutorarea, mila față de suferințele aproapelui. Cu cât ne depărtăm mai mult de Dumnezeu, cu atât vom avea mai mult de suferit. Fie că este vorba de cazuri izolate sau de popoare întregi sau, prin extrapolare, chiar de economia globalizată. Depărtarea de Dumnezeu duce inevitabil la suferințe din ce în ce mai mari și
LUMEA ÎNCOTRO? de ION UNTARU în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341797_a_343126]
-
la musica dell`anima (La Domenica - Domul din Lecce). De ce ne temem când teama suntem noi prin tot ceea ce facem nechibzuit? Al cui ajutor îl vrem de ne prosternăm voit răului nostru, cerând apoi duioșie din partea spațiului deusian, care se depărtează lăsându-ne în jocul tensiunilor energetice, pe care noi, ca sumă de energii, le sorbim cu toate elementele din trupurile noastre, în special ale minții, care ne amețește poziția bipedă, lăsându-ne să cădem, la greu, în genunchi, după ajutor
AMNARUL ŞI AMARUL GÂNDITORULUI PERPETUU de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341879_a_343208]