1,024 matches
-
lagăre de muncă forțată din Uniunea Sovietică. Romanul a fost gândit ca o colaborare cu poetul Oskar Pastior, care și el fusese deportat în tinerețe. Scriitoarea, împreună cu Pastior, începând din anul 2001 au început să asculte povestirile experiențelor groaznice ale deportaților din comuna autoarei și spusele mamei ei, care fusese și ea deportată cinci ani. În anul 2004 Fundația Robert Bosch i-a susținut pe Herta Müller și pe Oskar Pastior astfel încât cei doi scriitori au putut vizita pentru o săptămână
Leagănul respirației () [Corola-website/Science/317484_a_318813]
-
de zile (în decursul a 180 de zile), precum și să fie respectată legislația locală, inclusiv regulile de circulație rutieră și ordinea publică. Persoanele care încalcă regulile de ședere vor fi puse în situația de a părăsi sau de a fi deportați forțat din țara UE și vor avea interdicția de a intra în UE pentru un termen de la 1 până la 5 ani. Alternativ pot fi aplicate măsuri administrative - amenzi, care pot ajunge până la 3000 de euro. În cazul neachitării amenzilor persoanei
Regimul de vize pentru cetățenii moldoveni () [Corola-website/Science/321443_a_322772]
-
secret al afacerii Dreyfus. La sfârșitul anului 1894, căpitanul Alfred Dreyfus din armata franceză, absolvent al École polytechnique, evreu de origine alsaciană, acuzat de transmiterea de documente secrete Germaniei, a fost condamnat la muncă silnică pe viață pentru trădare și deportat în Insula Diavolului. La acea dată, în rândul clasei politice franceze, opinia era unanim defavorabilă lui Dreyfus. Convinsă de incoerența condamnării, familia căpitanului, în frunte cu fratele lui, , a încercat să-i demonstreze nevinovăția, angajând în acest scop pe ziaristul
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
au intrat sub supravegherea continuă a organelor de Miliție și Securitate locale, fiind obligați să se prezinte periodic pentru declarații. Unii dintre muncitori au continuat să fie maltratați sau amenințați și pe perioada deportării. Ca o primă măsură restrictivă, toți deportații au fost încadrați ca simpli muncitori la noile locuri de muncă, deși unii din ei fuseseră maiștri la Întreprinderea de Autocamioane. Pierderea claselor de muncă respective a însemnat și reducerea corespunzătoare a salariului, unii din ei reușind cu greu să
Revolta de la Brașov () [Corola-website/Science/316961_a_318290]
-
obligate să obțină aprobarea de a-i vizita în orașele în care li se stabilise domiciliul obligatoriu. Adela Vitos, soția lui Ludovic Vitos, declara: În paralel, persoane din conducerea Organizației Județene PCR din Brașov au executat puternice presiuni asupra soțiilor deportaților, pentru a le convinge să divorțeze de aceștia. Corina Iacob, soția lui Dănuț Iacob, își amintește: Pavel Nicușari și soția sa chiar au decis să divorțeze, pentru a nu pierde apartamentul asupra căruia se pusese sechestru. Ei s-au recăsătorit
Revolta de la Brașov () [Corola-website/Science/316961_a_318290]
-
au decis să divorțeze, pentru a nu pierde apartamentul asupra căruia se pusese sechestru. Ei s-au recăsătorit după 1989. În general, muncitorii deportați și familiile lor au fost supuși unor presiuni puternice și unei supravegheri constante. Unii din cei deportați n-au mai revenit niciodată în Brașov, decedând în localitățile unde li se stabilise domiciliul forțat. Deși revolta de la Brașov nu a condus în mod direct la Revoluția din 1989, ea a fost o lovitură puternică pentru regimul lui Nicolae
Revolta de la Brașov () [Corola-website/Science/316961_a_318290]
-
două republici pentru o ceremonie funerară simbolică, în care a fost aprinsă o cruce neagră mare. Protestatarii au aprins lumânări și au înălțat drapelele naționale interbelice ale țărilor lor decorate cu panglici negre în memoria victimelor terorii sovietice: Frații pădurii, deportații în Siberia, deținuții politici, și alți „dușmani ai poporului”. În Piața Pușkin din Moscova, numeroși milițieni au intervenit când câteva sute de oameni au încercat să organizeze o demonstrație de solidaritate. TASS a declarat că 75 de persoane au fost
Lanțul Baltic () [Corola-website/Science/323522_a_324851]
-
a forței de muncă în municipiul Bălți. A învățat la Școala primară nr. 2 din localitatea natală. Evenimentele dramatice din 1940, cedarea Basarabiei Uniunii Sovietice, i-a adus elevului Belousov prejudicii irecuperabile. Tatăl său este arestat de autoritățile sovietice și deportat (pe motiv că a fost ofițer în armata țaristă, deși nu a luptat împotriva bolșevicilor) într-un lagăr de exterminare din regiunea Kirov. După deportarea tatălui, decedează mama sa, copiii rămânând orfani. Într-o atare situație, se încumetă să-și
Vitalie Belousov () [Corola-website/Science/323138_a_324467]
-
femei și copii de etnie romă". În Anglia, în anul 1530 se interzicea intrarea țiganilor în țară și se poruncea celor deja intrați să părăsească teritoriul englez în termen de 15 zile. Cei care nu se supuneau poruncii erau întemnițați, deportați și li se confiscau bunurile și proprietățile. Ordinul a fost reformulat în 1554; noua versiune permitea romilor care renunțau la "respingătoarele, deviantele și nelegiuitele forme de viață și tovărășii" și renunțau la nomadism să trăiască în Anglia, iar nerespectarea acestor
Antițigănism () [Corola-website/Science/325238_a_326567]
-
în caz de refuz, întreaga capitală Varșovia avea să fie distrusă. Printre alte amenințări se numărau cele cu execuția, confiscarea moșiilor și mărirea teritoriilor anexate; așa cum arată Edward Henry Lewinski Corwin, unii senatori au fost chiar arestați de ruși și deportați în Siberia. Adunările locale (Sejmikurile) au refuzat să aleagă deputați pentru Seim și, după mari dificultăți, mai puțin de jumătate din numărul membrilor Seimului s-au întrunit în ședința prezidată de mareșalul Seimului, Michał Hieronim Radziwiłł și de Adam Poniński
Prima împărțire a Poloniei () [Corola-website/Science/322287_a_323616]
-
era împarțită în compartimente cu ajutorul unor scânduri În câteva săptămâni majoritatea au murit de foame și boli- tifos, febra tifoidă, antrax, malarie etc Până în mai 1942 mai erau în viață câteva sute. În septembrie 1943 se găseau la Akmecetca 25 deportați evrei, iar în octombrie 1943 -40 bătrâni, bolnavi și infirmi, care fuseseră trimiși acolo din celelalte localități din districtul Golta. Comitetul evreilor din Golta apelat cu succes la guvernatorul Alexianu cerând să nu aplice planul prefectului Isopescu și al adjunctului
Lagărul de concentrare Acmecetca () [Corola-website/Science/327585_a_328914]
-
soartei populației evreiești din teritoriile sovietice ocupate de Germania nazistă și aliații ei,la Acmecetca au pierit în total circa 14,000 evrei. Dat fiind perioada scurtă relativ în care a funcționat lagărul, mica lui suprafață și numărul redus de deportați aflați mereu acolo în cursul perioadei dintre vara 1942 și sfârșitul anului 1943, un număr mai mic și mai verosimil - 8,000 morți - este cel menționat de cercetătorul Jean Ancel în Enciclopedia Holocaustului . In mai-iunie 1942 mii de rromi din
Lagărul de concentrare Acmecetca () [Corola-website/Science/327585_a_328914]
-
fost deportați în districtul Golta, inclusiv la Acmecetca. În ordinul secret semnat de profesorul Gheorghe Alexianu guvernatorul Transnistriei, stătea scris ca aceștia vor putea obține cazare, muncă și hrană. În 10 iulie 1942 medicul militar Dumitru Tomescu raporta că rromii deportați nu primesc mâncare, igiena lor e inadecvată,și că , aceasta, împreună cu foametea, îi face un imediat „pericol epidemiologic” (asemănător cu evreii, deportați în condiții similare)
Lagărul de concentrare Acmecetca () [Corola-website/Science/327585_a_328914]
-
fost împărțiți în mai multe grupuri, funcție de locul de naștere, descendență și cetățenie. Cei care se pretindeau de descendență slavă, aproape exclusiv locuitori ai Sileziei Superioare sau Mazuriei, puteau cere „verificarea” etniei. Dacă erau acceptați ca polonezi, nu mai erau deportați. Winston Churchill nu a participat la faza finală a Conferinței de la Ialta, datorită înfrângerii în alegerile generale. Churchill avea să pretindă mai târziu că nu a fost niciodată de acord cu linia de demarcație Oder- Neisse, iar în faimosul său
Evoluția teritorială a Poloniei () [Corola-website/Science/327646_a_328975]
-
britanice și franceze (cea din urmă compusă în special din voluntari armeni din Legiunea franco-armeană) . În luna februarie 1919, feldmareșalul Edmund Allenby a numit câțiva ofițeri franczi care să supervizeze administrația regiunii Cilicia și repatrierea zecilor de mii de armeni deportați în timpul războiului ca parte a Genocidului Armean. Pe parcursul a câteva luni au fost repatriați aproximativ 150.000 de armeni, din care 20.000 cetățeni originari din Marash. În perioada care a urmat încetării luptelor Primului Război Mondial, CIlicia a devenit mărul discordiei
Bătălia de la Maraș () [Corola-website/Science/327114_a_328443]
-
1947 la ora 4 dimineața. Expulzații erau cei aproximativ 140.000 - 150.000 de ucrainenei și lemkieni care încă locuiau în Polonia după „repatrierile” forțate a ucrainenilor polonezi în Uniunea Sovietică din 1944 - 1946. Procesul deportării era unul foarte rapid, deportații având la dispoziție doar câteva ore să se pregătească, fiindu-le permis să ia cu ei doar un număr limitat de bunuri proprii. Deportații erau transportați departe de locurile de baștină în vagoane de marfă. Aprovizionarea cu hrană a deportaților
Operațiunea Vistula () [Corola-website/Science/329209_a_330538]
-
forțate a ucrainenilor polonezi în Uniunea Sovietică din 1944 - 1946. Procesul deportării era unul foarte rapid, deportații având la dispoziție doar câteva ore să se pregătească, fiindu-le permis să ia cu ei doar un număr limitat de bunuri proprii. Deportații erau transportați departe de locurile de baștină în vagoane de marfă. Aprovizionarea cu hrană a deportaților a fost neregulată, condițiile de transport foarte grele, iar călătoria pe cale ferată a durat mult mai mult decât se plănuise inițial. Numeroși deportați au
Operațiunea Vistula () [Corola-website/Science/329209_a_330538]
-
deportații având la dispoziție doar câteva ore să se pregătească, fiindu-le permis să ia cu ei doar un număr limitat de bunuri proprii. Deportații erau transportați departe de locurile de baștină în vagoane de marfă. Aprovizionarea cu hrană a deportaților a fost neregulată, condițiile de transport foarte grele, iar călătoria pe cale ferată a durat mult mai mult decât se plănuise inițial. Numeroși deportați au pierit în timpul tranzitului. [[Intelectual]]i și membrii [[cler]]ului ucrainean, (atât cel [[Biserica Greco-Catolică Ucraineană|greco-catolic
Operațiunea Vistula () [Corola-website/Science/329209_a_330538]
-
proprii. Deportații erau transportați departe de locurile de baștină în vagoane de marfă. Aprovizionarea cu hrană a deportaților a fost neregulată, condițiile de transport foarte grele, iar călătoria pe cale ferată a durat mult mai mult decât se plănuise inițial. Numeroși deportați au pierit în timpul tranzitului. [[Intelectual]]i și membrii [[cler]]ului ucrainean, (atât cel [[Biserica Greco-Catolică Ucraineană|greco-catolic]] cât și cel [[biserica Ortodoxă Autocefală Ucraineană|ortodox]]) au fost trimiși din punctele de colectare în [[Lagăr de concentrare|lagărul de concentrare]] din
Operațiunea Vistula () [Corola-website/Science/329209_a_330538]
-
de Hasan pentru moștenitorul tronului fatimid, Nizar, atrage asupra lui Sabbah furia vizirului Al-Jamali care îl aruncă în temniță. Datorită unui episod bizar, în care minaretul închisorii unde acesta era reținut se prăbușește, Hasan este urcat pe o corabie și deportat din Egipt. Acesta abia scapă cu viață din naufragiul vasului și își încheie călătoria prin Siria și Iraq, în 1081, la Isfahan (devenit centrul ismailismul în Persia). După revenirea în Persia, viața lui Hasan devine complet devotată cauzei ismailite și
Hasan Ibn Sabbah () [Corola-website/Science/330943_a_332272]
-
a afirmat că Himmler însuși nu excludea această posibilitate, din moment ce ordonase o investigație. Joachim Neander a afirmat că această scrisoare este o dovadă circumstanțială că naziștii hotărâseră să se abțină de la procesarea cadavrelor, datorită faptului că doreau să ascundă numărul deportaților decedați. În timpul Proceselor de la Nuremberg, Sigmund Mazur, un laborant asistent de la Institutul Anatomic din Danzig (Gdansk), a depus mărturie că a participat la fabricarea de săpun din grăsime de origine umană, afirmând că dintr-o cantitate de 70 - 80 kg
Săpun făcut din grăsime umană () [Corola-website/Science/332005_a_333334]
-
Nikita Sergheevici Hrușciov a oferit unui cadou RSS Ucraineanei: Crimeea, printr-un decret al Sovietului Suprem al URSS, fără ca populația locală să fie întrebată dacă este de acord cu acest lucru. În ultimii ani ai URSS, o parte din foștii deportați tătari s-au reîntors în zonă. Locuită în majoritate absolută de ruși, Crimeea este de câteva decenii subiectul unor dezbateri locale, interne (pentru Ucraina) și internaționale extrem de delicate. La recensământul ucrainean din 2001, populația Crimeii era de 2.033.700
Criza din Crimeea din 2014 () [Corola-website/Science/331421_a_332750]
-
în stare să asigure ea însăși soluționarea problemei evreiești”. Radu Lecca și Mihai Antonescu au creat Centrala Evreilor din România, pentru a contrabalansa Confederația Societăților Evreiești din România, condusă de Wilhelm Filderman, socotită prea independentă, și care, împreună cu Crucea-Roșie, aducea deportaților din Transnistria merinde și medicamente, ba chiar obținea rapatrierea unora dintre ei. În noiembrie 1941, ambasada Germaniei la București se plângea că ambasadele române din Europa se opun deportării evreilor români de către autoritățile germane, dar a obținut ca statul român
Holocaustul în România () [Corola-website/Science/331501_a_332830]
-
care urmau să fie deportați de pe o listă. Asta s-a întâmplat și familiei Cudla. Inițial era pe listă și mama Aniței, însă văzând că este neajutorată, comuniștii au șters-o, lăsând-o singură în casă. Drumul a fost sinuos, deportații neștiind la nici un moment ce avea să se întâmple cu ei. În gara din care au pornit trenurile de deportați, situată într-o localitate apropiată de satul Mahala, Anița și copii au fost separați ce capul familiei, a cărui destinație
Anița Nandriș () [Corola-website/Science/330012_a_331341]
-
mama Aniței, însă văzând că este neajutorată, comuniștii au șters-o, lăsând-o singură în casă. Drumul a fost sinuos, deportații neștiind la nici un moment ce avea să se întâmple cu ei. În gara din care au pornit trenurile de deportați, situată într-o localitate apropiată de satul Mahala, Anița și copii au fost separați ce capul familiei, a cărui destinație și al cărui destin aveau să le afle abia peste ani de zile. A fost urcată împreună cu copii într-un
Anița Nandriș () [Corola-website/Science/330012_a_331341]