1,076 matches
-
porturi de ambarcațiuni, cheiuri, faleze, diguri, docuri și instalații portuare similare Această subclasa elementară nu include: - lucrări de construcții de ecluze și alte structuri hidromecanice, clasificate în 4524.13 4524.12 Lucrări de construcții de baraje, diguri, canale, apeducte pentru derivare, regularizare, combaterea eroziunii solului (inclusiv întreținerea acestora) Această subclasa elementară nu include: - lucrări de construcții pentru conducte și pentru conducte principale de apă și gaze, clasificate în 4521.32 (de mare distanță) și respectiv, 4521.41 (locale) - lucrări de construcții
EUR-Lex () [Corola-website/Law/151323_a_152652]
-
Părăsind teritoriul atât de promițător al integrativității, conform opiniei reiterate de Rothbaum (2000), dacă se conservă granițele de demarcație dintre școlile psihoterapeutice (poziție încă dominantă), pentru tratarea sindromului de stres posttraumatic, preferința clinicienilor se îndreaptă spre hipnoterapie, terapie psihanalitică (cu derivările sale psihodinamice) și terapie cognitiv comportamentală. Dintre acestea, cea mai frecvent și mai pedant verificată, după rigorile enunțate anterior, este desigur terapia cognitiv comportamentală și, ca urmare, este considerată ca având un anume ascendent în ceea ce privește eficiența tratării PTSD, față de celelalte
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
precară nu este corupție. În al doilea rând, trebuie să existe anumite avantaje pentru cel care a comis Încălcarea principiului non-interferenței; de exemplu, faptul că unei persoane Îi displac persoanele cu o altă culoare a pielii Înseamnă rasism, nu corupție. Derivarea anumitor avantaje și obținerea de beneficii pentru agentul economic corupt pot Îmbrăca diferite forme. Este oarecum răspândită ideea potrivit căreia corupția Înseamnă primirea de bani (mită), dar poate presupune și cadouri costisitoare sau răsplătirea prin diverse favoruri: bonusuri pentru depășirea
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
un om bun ar fi eudaimon chiar dac] ar fi tras în țeap] - deși acest exemplu este destul de nesigur, având în vedere c] este un paradox deliberat.) Și „fericirea”, bineînțeles, poate fi folosit] în acest sens „obiectiv”, dar numai prin derivarea din cel]lalt sens: dac] „Fericirea este o manifestare a c]ldurii sufletești”, acest lucru se datoreaz] c]ldurii sufletești care face o persoan] s] se simt] fericit]. Relația dintre „virtute” și arete este mai complex]. În primul rând, atât
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
care nu se pot împiedica s] cread] anumite lucruri care nu sunt adev]rate. Se pare c] nu exist] nici o garanție c] abilit]țile noastre epistemice ne confer] într-adev]r acces la lumea înconjur]toare. Exist], de asemenea, probleme în ceea ce privește derivarea unei teorii morale din adev]ruri care vorbesc de la sine. Nu prea exist] controverse asupra adev]rurilor logice (de exemplu, faptul c] toți corbii sunt corbi), deci adev]rurile logice sunt bune candidate pentru categoria adev]rurilor care vorbesc de la
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
controverse asupra adev]rurilor logice (de exemplu, faptul c] toți corbii sunt corbi), deci adev]rurile logice sunt bune candidate pentru categoria adev]rurilor care vorbesc de la sine. Dar adev]rurile logice nu sunt suficient de substanțiale pentru a permite derivarea unei teorii morale interesante. Și odat] ce trecem de adev]rurile logice, apare dezacordul cu privire la ce alte adev]ruri, dac] exist] altele, vorbesc de la sine. Această duce la o alt] problem]. Dac] exist] adev]ruri care vorbesc de la sine sau
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
rurile logice, apare dezacordul cu privire la ce alte adev]ruri, dac] exist] altele, vorbesc de la sine. Această duce la o alt] problem]. Dac] exist] adev]ruri care vorbesc de la sine sau adev]ruri autojustificabile care sunt destul de substanțiale pentru a permite derivarea unei teorii morale interesante, atunci ele trebuie s] treac] de adev]rurile logice și de cele care sunt „necesare din punct de vedere pragmatic”. Totuși nu este clar dac] exist] astfel de adev]ruri sau cum le-am putea recunoaște
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
și P, apoi cuantori etc.). Dar acestea sunt ele însele puse în felul "dictat" de regulile judicativului, adică depind de regulile judecății și de structura acesteia. Raționamentul nu are autonomie în logica-organon: el este pus numai pentru a face posibilă derivarea unor judecăți noi adevărate; el este supus principiului adevărului. Dacă ar fi de formulat un principiu al logicii-organon, atunci, luând drept model principiul fenomenologic: "La lucrurile însele", am putea spune așa: La adevărul însuși"; mai bine spus: "La judecățile adevărate
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
se observă efecte adverse (NOAEL). Dacă această identificare nu este posibilă, se identifică nivelul de concentrație cel mai scăzut la care se observă un efect advers (LOAEL). 27. Pentru toxicitatea acută, efecte corozive sau iritație, de obicei nu este posibilă derivarea unui NOAEL sau LOAEL în baza testelor efectuate în conformitate cu cerințele prezentelor anexe. Pentru toxicitatea acută, se determină valoarea DL 50 (doză letală medie) sau valoarea CL 50 (concentrația letală medie) sau, în cazul în care s-a utilizat metoda dozei
EUR-Lex () [Corola-website/Law/187169_a_188498]
-
se observă efecte adverse (NOAEL). Dacă această identificare nu este posibilă, se identifică nivelul de concentrație cel mai scăzut la care se observă un efect advers (LOAEL). 27. Pentru toxicitatea acută, efecte corozive sau iritație, de obicei nu este posibilă derivarea unui NOAEL sau LOAEL în baza testelor efectuate în conformitate cu cerințele prezentelor anexe. Pentru toxicitatea acută, se determină valoarea DL 50 (doză letală medie) sau valoarea CL 50 (concentrația letală medie) sau, în cazul în care s-a utilizat metoda dozei
EUR-Lex () [Corola-website/Law/187168_a_188497]
-
6. Rezultate ale unor studii despre achiziția limbajului și despre deficiențe de limbaj....................................................................................... 149 5. Alternanța cauzativă........................................................................................ 150 5.1. Probleme terminologice, definiții.......................................................... 150 5.2. Explicații pentru existența fenomenului................................................ 152 5.3. O unitate lexicală sau mai multe? Direcția derivării.............................. 159 5.3.1. Cauzativizare................................................................................ 160 5.3.2. Detranzitivizare/anticauzativizare................................................ 161 5.3.3.1. Modelul lui Chierchia (2004 [1989])................................. 161 5.3.3.2. Modelul lui Reinhart (și coautori)...................................... 167 5.3.3.3. Critici, alternative............................................................... 172 6
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
Distributed Morphology) este o teorie lingvistică de tip generativ, întemeiată de Halle și Marantz (19931, 19942), care urmărește să sublinieze subspecificarea morfologiei în raport cu sintaxa. În această teorie, se propune o funcționare specială a componentelor Gramaticii: morfologia interpretează rezultatul (engl. output) derivării sintactice, adăugând conținut fonologic pozițiilor din structura ierarhică, iar sintaxa manipulează noduri terminale care conțin trăsături abstracte (cel puțin în cazul centrelor funcționale). Există o diferență între centrele funcționale și membrii vocabularului, neutri din punct de vedere categorial: categoriile lexicale
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
mare subset de trăsături din nod va câștiga în fața competitorilor săi. Motivația arhitecturii propuse de MD: nu se justifică un Lexicon generativ, adică nu există un Lexicon extrasintactic în care să aibă loc orice tip de formare a cuvintelor sau derivare de la un cuvânt la altul. Alternanțele aparțin deci sintaxei. În teoria adoptată de Embick (2004a) există și un alt component al gramaticii, Enciclopedia, care cuprinde sensuri speciale, construcții cu verbe ușoare, dar și simple rădăcini. 2. ABORDĂRI DE TIP SINTACTIC
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
care se stabilește relația de localitate dintre verb și elementul marcat. Și Müller (2004)6 susține, urmând același tip de analiză, că diferența dintre sistemul ergativ și cel acuzativ este alegerea, în ordinea operațiilor sintactice dintr-o construcție tranzitivă, a derivării categoriei v. 2.2. Teoria transparenței proiecției verbale Bittner și Hale (1996: 531), pornind de la observația că limbile ergative reprezintă o clasă eterogenă, arată că teoria Cazului și a acordului reduc distincția tradițională între ergativitatea sintactică și cea morfologică la
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
la cele de interfață cu sistemele performative −; pe de altă parte, mecanismele tehnice: se renunță la operația de guvernare, fundamentală în GB, preferându-se operații "primitive", motivate conceptual, ale sistemului X-bară, relațiile specificator−centru (Spec-Head) și centru−complement (Head-Comp). Gramaticile (derivările sintactice) trebuie să fie interpretabile la cele două interfețe: interfața cu sistemul conceptual-intențional prin LF (forma logică) și cea cu sistemul articulator-perceptual prin PF (forma fonologică); dacă o derivare nu este convergentă la una dintre interfețe, atunci nu este corect
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
sistemului X-bară, relațiile specificator−centru (Spec-Head) și centru−complement (Head-Comp). Gramaticile (derivările sintactice) trebuie să fie interpretabile la cele două interfețe: interfața cu sistemul conceptual-intențional prin LF (forma logică) și cea cu sistemul articulator-perceptual prin PF (forma fonologică); dacă o derivare nu este convergentă la una dintre interfețe, atunci nu este corect formată. În PM, se renunță la Criteriul Tematic și la ideea că un argument poartă un singur rol tematic și numai unul. Această simplificare arhitecturală permite ca un argument
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
acordul este slab, verbul nu se deplasează. În versiunea inițială a PM, Cazul e verificat, nu atribuit. Flexiunea (I) verifică trăsătura de Caz nominativ. În versiunea ulterioară a PM, valoarea unei trăsături particulare nu e specificată atunci când aceasta intră în derivare; faptul că v și T au trăsături φ neinterpretabile activează aceste trăsături; în această versiune, nu verificarea, ci valorizarea trăsăturilor este importantă. În cea mai recentă versiune a PM, acordul nu cere termenii implicați − cel acordat (probe) și cel cu
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
construcția tranzitivă transformată, schimbarea poziției sintactice între constituenții subiect și obiect direct neimplicând nicio modificare în forma verbului. Această analiză este solidară cu anumite abordări din lingvistica străină (Grimshaw 1990, Pesetsky 1995, vezi infra, 5.3.1.), care consideră că derivarea se face în sensul cauzativizării, adică verbele tranzitive cauzative sunt derivate din verbele intranzitive nonagentive (adică din cele ergative/inacuzative). În privința relației dintre pasiv și ergativ, analiza propusă de Pană Dindelegan (1999 [1974]) se înscrie în linia abordărilor de tip
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
localistă, îndepărtându-se destul de mult de accepția curentă dată verbelor ergative (inacuzative). Ușurelu (2005a: 156−157) explică existența perechilor de verbe prin cauzativizare (intranzitivul cu formă reflexivă este derivat de la verbul tranzitiv, iar intranzitivul cu formă nereflexivă este bază pentru derivarea tranzitivului), însă nu face precizări despre relația dintre cele două ipostaze (aceeași intrare lexicală sau intrări diferite). Și considerarea verbelor psihologice și a celor de percepție ca fiind ergative este discutabilă (vezi infra, 3.3.1.1.). 2.7. În
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
deplasează în Spec,vP. Deplasarea obiectului este similară celei a subiectului, care se deplasează pentru a verifica trăsăturile φ și Cazul nominativ. Cazul acuzativ nu este atribuit, pentru că trăsătura de Caz este deja prezentă în nume atunci când acesta intră în derivarea sintactică. Van de Visser (2006: 33, 36) observă că, dacă la Chomsky (1995 [1993]) cazul verificat de I finit (nominativul) este diferit de cel verificat de I nonfinit (cazul nul, care apare numai la elementul PRO), Chomsky (2000, 2001) tratează
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
Pacient este realizat ca obiect. Acest tip de abordare explică de ce argumentele care îndeplinesc toate criteriile de agentivitate sunt întotdeauna, în toate limbile, exprimate ca subiecte în propozițiile nonpasive 70. Dowty arată că aceste reguli nu reprezintă un pas al derivării, ci sunt constrângeri: un verb poate lexicaliza sau poate determina o pereche de tipuri de argumente și de relații gramaticale, care însă trebuie să fie conforme cu constrângerile definite de regulile de selecție a subiectului și a obiectului. Deși Dowty
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
ECP (Hale și Keyser 1993: 60). Autorii susțin că verbele inergative au o structură lexicală inițială de tip tranzitiv, relația dintre tranzitivele simple și cele cu încorporare explicând alternanța lexicală. Verbele inergative denominale și verbele de localizare implică încorporarea în derivare. Procesul de încorporare este un proces lexical de natură sintactică, afectând structura argumentală a itemilor lexicali. Verbe de tipul clear 'a curăța', thinn 'a subția, a rări', narrows 'a micșora' sunt derivate prin deplasarea centrului (engl. head-movement), încorporând un adjectiv
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
sunt nonagentive, telice, iar inergativele, agentive, atelice. Acest model explică problema verbelor care au comportament variabil fără a presupune intrări lexicale multiple; de exemplu, corespondentul italian al englezescului run 'a alerga' specifică existența unui singur argument, care poate suporta fie derivarea specifică inacuzativelor, fie pe cea specifică inergativelor; structura sintactică, și nu intrarea lexicală determină sensul acestor verbe. Verbele tranzitive simple (kill 'a ucide') descriu un eveniment pentru care este specificat atât punctul inițial, cât și punctul final, deci există două
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
burped/The nurse burped the baby ' Copilul a râgâit'/'Sora l-a făcut pe copil să râgâie'. Levin și Rappaport Hovav (1995: 115, 117) adaugă că există și perechi care implică sensuri diferite ale verbului, care nu sunt legate prin derivare. Sensul unor verbe le permite să descrie atât evenimente cu cauză internă, cât și evenimente cu cauză externă. Soluția separării inacuzativelor primare (nu acceptă alternanța cauzativă) de cele derivate (acceptă alternanța cauzativă) nu este unanim acceptată − pentru critici aduse modelului
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
2004a: 139) arată, în cadrul oferit de MD, că faptul că anumite verbe intră în alternanțele de tranzitivitate, iar altele nu implică cunoștințe enciclopedice, adică e legat de diferențele semantice dintre rădăcini. 5.3. O unitate lexicală sau mai multe? Direcția derivării Dacă ideea că cele două verbe care participă la alternanța cauzativă reprezintă unități lexicale distincte (indiferent de sensul derivării, aceasta are loc la nivelul Lexiconului) este aproape 115 unanim acceptată, problema direcției derivării este un subiect dezbătut. Matsuzaki (2001: 48
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]