1,919 matches
-
anunțat că părăsea Barcelona și se muta cu familia În Argentina, unde industria sa textilă plutea În slavă. Mulți au spus că fugea de eșec și de rușine. În 1922, reședința „Îngerul negurii“ fu scoasă la vînzare, la un preț derizoriu. La Început, multă lume Își manifestă interesul s-o achiziționeze, atît pentru notorietatea ei, cît și pentru prestigiul crescînd al zonei, Însă nici unul dintre potențialii cumpărători nu făcu vreo ofertă după vizitarea casei. În 1923, vila fu Închisă. Titlul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
favorurilor sau amenințărilor ei cu anumite dezvăluiri, Julián Carax izbutise să publice mai multe romane, la diferite edituri, cu rezultate comerciale dezastruoase. Cabestany cumpărase În exclusivitate drepturile de editare ale operei lui Carax În Spania și America de Sud, contra unei sume derizorii unde era inclusă și traducerea originalelor din franceză În spaniolă, de către autor. Se bizuia că va vinde trei mii de exemplare din fiecare, Însă primele două titluri publicate În Spania au constituit un eșec deplin: abia dacă s-au vîndut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Editura Tineretului, 1968, p. 253. footnote> Într-adevăr, bine ancorată în mediu ei, neatinsă de tendința generală a emancipării, Veta e serioasă. Cu toată această seriozitate, este totuși și ea un personaj comic, nu scapă viziunii comico-satirice a scriitorului. Scopul derizoriu al manifestărilor Vetei, recuperarea ursuzului tejghetar, buna părere pe care o are despre sine în chiar condițiile adulterului provoacă râsul. În configurarea acestui personaj, mecanismul alăturării de scene contribuie la sporirea comicului de caracter. Abia acum râdem de obsesia „onoarei
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
lui Leonida. Un chef de lăsata secului ia pentru ei proporțiile revoluției. Scena a IV-a este scena trădării reacțiilor personajelor, a dezvăluirii esențiale. Dramaturgul are o bună tehnică în realizarea acestor scene, confruntând o existență mediocră cu un spectacol derizoriu. Realitatea, proporțiile adevărate ale evenimentului nu le trec nici unuia prin minte. Dar, pe câtă vreme Efimița se încrede în obiectivitatea simțurilor ei și face tabloul unei revoluții diferite de cea pașnică a lui Leonida, bătrânul nu ia in serios mărturiile ei și
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
ei și apoi, auzind cu propriile-i urechi, caută să pună în acord întâmplările cu definiția lui. Leonida caută în gazetă confirmarea propriilor constatări. În farsa pe care autorul o face celor doi bătrâni, comicul sporește prin confruntarea unor iluzii derizorii cu o realitate derizorie, văzute printr-o optică deformatoare comună celor doi protagoniști. Mai bine adaptat mediului social este un alt „senex” - Dandanache. Pelticul și uitucul bătrân ramolit este reprezentantul generației burgheze vechi de la 1848, acomodat cu tot ce se
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
cu propriile-i urechi, caută să pună în acord întâmplările cu definiția lui. Leonida caută în gazetă confirmarea propriilor constatări. În farsa pe care autorul o face celor doi bătrâni, comicul sporește prin confruntarea unor iluzii derizorii cu o realitate derizorie, văzute printr-o optică deformatoare comună celor doi protagoniști. Mai bine adaptat mediului social este un alt „senex” - Dandanache. Pelticul și uitucul bătrân ramolit este reprezentantul generației burgheze vechi de la 1848, acomodat cu tot ce se succedase de atunci: „Familia
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
ale acestora. Cel mai talentat ilustrator al comediei dell’arte este Jacques Callot, cu ciclul său caricatural intitulat Balli di Sfessania. Punând în contrast, în aceeași compoziție, elementele umane cu cele animale, Callot intenționa să ironizeze omul și activitățile sale derizorii, ascunzând în spatele ciudățeniilor și al nesemnificativului aluzii serioase referitoare la esența umanității. Urâtul a fost deseori asociat cu caricatura, și chiar plasat în aceeași categorie de către unii teoreticieni - mai ales de către aceia care văd simpla distorsiune drept principiu de bază
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
a căror presiune se conștientizează tocmai prin acest act sărbătoresc de eliberare a râsului și trupului.”(Jauss) Rabelais își asumă deliberat rolul nebunului de curte, al clovnului care poate râde de orice, care are libertatea de a transforma totul în derizoriu, care poate imagina fără teamă lumi pe dos (lumi dispunând totuși de propriul lor adevăr); el se situează pe o poziție conștientă și critică față de seriozitatea și normativul instituțional, favorizând “descătușarea festivă a râsului și trupului” (Bahtin). Rabelais a forțat
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
virusului, complementar, ștergând orice fișier piratat. Pentru a ușura societatea de o povară, concepuse și spartan frontal, o șapcă cu biocurenți τ. Cei cu C.E.S., deficiențe psihice sau motorii o puneau pe cap și creau impresia normalității. La un preț derizoriu, sefe-ul lui Haniak a dus la avantaje macronomoeconomice imense. Până acum se știe că nu a mers doar în cazul lui Akir Ekian din Iași, căruia răutatea lăuntrică îi comandă să rămână anormal, o postură pe care o apreciază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85064_a_85851]
-
fie pregătite pentru oarecare opoziție. În unele cazuri, este necesar un anumit grad de constrângere. Morgan se gândește un moment. — Este în interesul lor, desigur. Din punct de vedere economic are mult sens. Recoltele pe care le obțin aici sunt derizorii. Dacă le-am arăta cum să cultive pământul și i-am muta pe soluri mai bune, cine știe, poate în douăzeci de ani ar putea cultiva recolte pentru export. Nu este imposibil. Dacă și-ar încrucișa caprele cu rase europene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
depusese dosarul, cei doi băgaseră de seamă că mai rămăsese un ceas și jumătate până la plecarea autobuzului ce avea să-i Întoarcă În Satul cu Sfinți. Foiște era vesel și mulțumit. „Domnule, eu de multă vreme am renunțat la miracolul derizoriu al alcoolului, așa că nu m-ar Încânta cine știe ce să ne scurtăm așteptarea Într-o cârciumă. Mai bine, uite, am văzut că s-a deschis În centru o cofetărie turcească. Nu te-ar tenta nici un pic să sorbim o cafeluță de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
teoretice ar fi trebuit să ducă pe veci la înlăturarea tuturor inechităților sălbaticului sistem capitalist. Atunci au apărut zorii socialismului, de tip leninist, în acea zi de 7 noiembrie (25 octombrie) pe stil vechi, socialism care a fost trimis în derizoriu tocmai din cauză că a fost lăsat pe mâna oamenilor. A fost lăsat pe mâna celei mai distructive specii de viețuitoare a planetei, oamenii... O naștere la Murfatlar de Mihail și Gavriil Este ziua când se sărbătoresc doi sfinți deodată, ca să nu
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
Au beciuri de zeci de kilometri pe sub pământ în care sunt tezaurizate milioane de sticle valoroase ca și aurul. Ce credeți că o să facă vreun marțafoi, venit de aiurea, care va pune mâna ca și pe la noi pentru o sumă derizorie pe bogățiile Moldovei? Va scuipa cu dispreț, pe mândria acestor oameni și va scoate vinurile pe piață, cu cine mai știe ce nume. Dacă în momentul acesta, cooperativele agricole există acolo și țăranii au cu ce să-și ducă zilele
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
meu unde m-am retras strategic, tocmai pentru a nu mă contamina de boala analistului politic, boală ce bântuie nemilos, îndrăznesc să spun că ne costă, dacă aceasta o facem la modul gratuit fără alt folos, decât o defulare momentană, derizorie și chiar puțin hilară. Nu sunt sigur, dar cred că nemuritorul Caragiale a spus că suntem un popor de comentatori. De atunci ,de mii de ori s-a spus și s-a bătut monedă pe acesta aspect comic, dar se
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
Anatol Dominic Vancea Voinov nu mai poate aștepta! Are nevoie de o provocare, un subterfugiu nevrotic. Acum, mai bine acum, în acest con încins și strâmt, numit joi. Grăbit, ațâțat, amestecă sucește truchează zarurile. Trișează frenetic, orbit, în transă. Mistica derizoriului va îngădui acest nou artificiu! Nu e decât o imperceptibilă dereglare. Iată, zarul: s-a acceptat trucul. Am scris vineri, e vineri, în loc de joi. Azi e vineri și mâine tot așa, vineri, ni se îngăduie sporul de zădărnicie. Prin urmare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
cum stau lucrurile cu particulele instabile, totuși, dintr-o minimè prudențè și decențè, Matei a preferat sè pèstreze tècerea asupra descoperirilor sale în materie de cuantică sufletului, Excesul meu de zel s-a dovedit, însè, în unele cazuri, inutil și derizoriu, cum ar fi, de pildè, oferirea prioritèții pietonilor la trecerile de pietoni, mè strèduiesc atât de mult sè mè concentrez la tot ceea ce fac încât, cu mult timp înainte de a ajunge la o trecere de pietoni, încetinesc mașina-școalè și, chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
e Încă maiestuos, numai că turnurile sunt Înclinate, cupolele sunt sparte, fațadele scorjite, roase de timp, de vânt, de secole de nepăsare; nici o privire nu se ridică spre acele monumente, coloși semeți, superbi, ignorați, un decar grandios pentru o piesă derizorie. M-am retras de-a-ndăratelea; m-am izbit de un picior, m-am Întors să-mi cer scuze, m-am găsit față-n față cu un bărbat Îmbrăcat, asemenea mie, după moda europeană, descins de pe aceeași planetă Îndepărtată. Se Înfiripă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
scandinavii, din Queenstown, irlandezii, și din Cherbourg, cei care veneau de foarte departe, greci, sirieni, armeni din Anatolia, evrei din Salonic sau din Basarabia, croați, sârbi, persani. Pe acești orientali i-am putut studia În gara maritimă, adunați În jurul bagajelor derizorii, nerăbdători să ajungă altundeva și, din vreme În vreme, agitați, căutând brusc vreun formular rătăcit, vreun copil prea vioi, vreun balot rebel care se rostogolise sub o bancă. Fiecare purta În adâncul privirii o aventură, o amărăciune, o sfidare, toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Nu știu cum se făcea, dar oricine În momentul ăla Începea să aibă Îndoieli În privința povestirii, inclusiv cel ce povestea. Era pesemne modul lui piemontez de a cadența cuvântul, ce dădea un ton interogativ afirmațiilor lui, iar Întrebările le făcea să pară derizorii. Tipic piemontez era la Belbo felul acela de a vorbi fără să privească prea mult În ochii interlocutorului, dar nu așa cum face cineva când Își ferește privirea. Privirea lui Belbo nu se sustrăgea dialogului. Deplasându-se pur și simplu, fixând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
băiețandri cu sacou la două rânduri, cu umeri largi, mustăcioară și păr pomădat și lipit de țeastă, lucios. În epocă, pieptănătura pe spate se numea, În popor, mascagna. Voiam și eu mascagna. Cumpăram de la piața târgului, lunea, pentru niște sume derizorii față de situația bursei de valori, dar imense pentru mine, niște cutii cu briantină grunjoasă ca mierea de fagure și-mi petreceam ore Întregi să mi-o Întind pe păr, până mi-l laminam ca Într-o singură calotă de plumb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
castel kafkian. Prin aceasta, Caragiale nu intră însă în spațiul metafizic al absurdului. Nimic nu-i este mai străin. Filosof sui-generis, el configurează o categorie existențială aparte, cu iz de specific național (sau regional...), ce ar putea fi etichetată ca derizoriu. Un derizoriu existențial, al condiției derizorii a vieții înseși, la fel de depărtată de „deșertăciunea” creștină ca și de „absurdul” raționalist. Un derizoriu al lipsei unui sens ultim și consistent al vieții, trăită însă mai degrabă cu înțelepciune ludică decît depresiv sau
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
Prin aceasta, Caragiale nu intră însă în spațiul metafizic al absurdului. Nimic nu-i este mai străin. Filosof sui-generis, el configurează o categorie existențială aparte, cu iz de specific național (sau regional...), ce ar putea fi etichetată ca derizoriu. Un derizoriu existențial, al condiției derizorii a vieții înseși, la fel de depărtată de „deșertăciunea” creștină ca și de „absurdul” raționalist. Un derizoriu al lipsei unui sens ultim și consistent al vieții, trăită însă mai degrabă cu înțelepciune ludică decît depresiv sau nihilist. Un
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
intră însă în spațiul metafizic al absurdului. Nimic nu-i este mai străin. Filosof sui-generis, el configurează o categorie existențială aparte, cu iz de specific național (sau regional...), ce ar putea fi etichetată ca derizoriu. Un derizoriu existențial, al condiției derizorii a vieții înseși, la fel de depărtată de „deșertăciunea” creștină ca și de „absurdul” raționalist. Un derizoriu al lipsei unui sens ultim și consistent al vieții, trăită însă mai degrabă cu înțelepciune ludică decît depresiv sau nihilist. Un derizoriu ce nu are
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
el configurează o categorie existențială aparte, cu iz de specific național (sau regional...), ce ar putea fi etichetată ca derizoriu. Un derizoriu existențial, al condiției derizorii a vieții înseși, la fel de depărtată de „deșertăciunea” creștină ca și de „absurdul” raționalist. Un derizoriu al lipsei unui sens ultim și consistent al vieții, trăită însă mai degrabă cu înțelepciune ludică decît depresiv sau nihilist. Un derizoriu ce nu are astfel nimic de-a face cu derîderea, care este o atitudine față de realitatea umană, și
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
existențial, al condiției derizorii a vieții înseși, la fel de depărtată de „deșertăciunea” creștină ca și de „absurdul” raționalist. Un derizoriu al lipsei unui sens ultim și consistent al vieții, trăită însă mai degrabă cu înțelepciune ludică decît depresiv sau nihilist. Un derizoriu ce nu are astfel nimic de-a face cu derîderea, care este o atitudine față de realitatea umană, și nu condiția însăși a acesteia - iar Caragiale nu „se rîde” niciodată de oameni ! într-o lume al cărei temei este derizoriul, Mitică
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]