1,148 matches
-
la loc..! Nota 4 ! După el scoate două fete care imediat au terminat exercițiul, cu ajutorul lui bineînțeles și le-a dat note bune pe care avea obiceiul să le spună tare să audă toată clasa. Băieții din clasă se uitau derutați unul la altul în recreație au vorbit între ei însă ascultau și fetele, multe dintre ele erau la fel de dezorientate. - Cu Neacșu am încurcat-o! Spune Stani. Mie nu îmi este frică, însă colegii mei ce se vor face, mai ales
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
părea își manifesta influența în timp, mai târziu, și a început să se implice serios. A primit o salopetă în care s-a băgat fără fasoane. În prima zi, neștiind că la 11 se ia pauză pentru masă, a fost derutat când i-a zărit pe toți muncitorii cum încetează lucrul, se spălă pe mâini și se așeză pe banchete la masa întinsă dintr-un colț al atelierului. Un tânăr, Paul, l-a invitat la masă. A observat că șovăia între
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
mult și se țin timid de mână. Ea își duce din când în când, jenată, capul la floare și respiră adânc din ea, în timp ce frământă mâna lui Maurizio. Albina nu se poate hotărî iarăși pentru Pulcheria sau pentru floare. O derutează noua ei rochie albă. Se aude vocea rezonerului ce intră din nou pe scenă. De data asta vorbește în microfon, de undeva din stânga scenei.) Deci, domnilor, ceea ce vedeți nu se mai petrece în timpul d-voastră, sau ăsta nu mai e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
glas rece și incolor. Același ton cu care s-ar fi adresat ultimului slujbaș. Dante se apropie de catedră până când atinse cu pieptul suprafața din lemn. — Comuna se interesează de binele și de răul Florenței. Astăzi de rău. Rectorul era derutat. Se așteptase la obișnuita solicitare de favoruri sau de bani. Ce Înseamnă asta? Întrebă cu o grimasă. — Am Însărcinarea de a conduce cercetările pe seama supliciului suferit de meșterul Ambrogio. — Meșterul mozaicar... Am aflat. Dar nu Înțeleg ce are de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
spune Roja, iar acum mă simt obligat s-o țin tot așa, chiar dacă am rămas pe cont propriu, se plînge. Nu e adevărat, încearcă să l încurajeze Părințelul, mai sîntem și noi prin preajmă, spune. Care voi, întreabă din nou derutat taximetristul, neștiind încotro s-o apuce văzînd culoarea verde a unui semafor agățat de cealaltă parte a intersecției în dreptul unui balcon care îi dă impresia că o să se prăbușească pe carosabil. Tocmai de asta mă tem și eu cel mai
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
al mobilei. Zâmbea mulțumită. În privința lui - arătă spre cort ridicând tonul pentru a o obliga să Îl asculte - lucrurile H mai complicate... Nu zău! Nu credeți? Intonația de zeflemea joasă și poziția provocatoare În contre-pied pe care o adoptase Îl derutară complet. Să vă explic... Tăcu. Nu știa cum să continue și Își dădu seama că nu avea cui să vorbească. În genunchi, strângea cortul cu repeziciunea și știința celor deprinși cu drumețiile cu rucsacul În spate. El privea fascinat jocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cândva, pentru toți. La fel le spune și dom' profesor la cursuri. Și lor le plăcea să creadă că dom' profesor nu se Înșela... Altfel, poate, nu ar mai fi fost printre ei... Și nici ei aici. Petru era la fel de derutat ca și ei În fața valului neașteptat de musafiri care năvăliră În casă odată cu domnul Brândușă, de nerecunoscut În ținuta sa de magnat al veniturilor obscure, convertit peste zi În colecționar rafinat de tablouri sau Într-un Coluche autohton, patron spiritual
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
dus la un lung șir de suspine și amintiri legate de Ada, care s-ar fi bucurat atât de mult dacă ar fi trăit să-și vadă toți nepoții. Dar Zilpa se temea că un astfel de nume ar fi derutat demonii, care ar fi putut crede că Ada s-a întors din lumea morților și ar fi venit s-o ia înapoi, luându-mă astfel pe mine. Zilpei îi plăcea Ishara - care ar fi fost o ofrandă adusă zeiței și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
îl examina atent și-l masa încet, senzual, făcându-l să doarmă ore întregi. În ziua în care a fost înțărcat, Meryt mi-a adus chiar și un cadou - o statuetă mică, obsidiană, cu o mamă care alăpta. Am fost derutată de generozitatea ei, dar când am încercat să-i refuz atențiile sau darurile, ea a insistat. - Viața unei moașe nu e ușoară, dar ăsta nu e un motiv să nu fi drăguță, a zis ea. Meryt vorbea întotdeauna cu mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
însemnare care pare scrisă de mine de la primul la ultimul cuvânt! Ceea ce mă tulbură. 10 Mi se părea tot timpul că mi se ascundea ceva. Când discutau despre Bătrânul, parcă anume adoptau un ton de legendă, parcă intenționat, ca să mă deruteze pe mine, îl evocau ca pe un personaj cețos în legătură cu care nimeni nu putea să spună cât de cât exact când fusese văzut ultima oară sau cum arăta precis; dacă era înalt sau scund, gras sau slab. Mopsul susținea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
aude o voce de bărbat strigând interminabil “Ma-ri-ciii-caa...Ma-ri-cicaaaaa...” Lumina puternică a amiezii Îmi conturează umbra foarte clar, proiectând-o viu pe asfaltul Încins al trotuarului. E de un negru foarte Întunecat, aproape ireal. Consistența nefirească a umbrei mele mă derutează pentru Început, dar mă și provoacă. Sar de pe un picior pe altul, ridic și cobor mâna cu repeziciune, Însă umbra, lipsită de originalitate, mă copiază Întocmai. Țopăi ca un ied, mă scălâmbăi, desfac dintr-o săritură picioarele și Încep să
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
port? îl întrebase atunci, după ce copilul plecase. Omar se trezise făcând pe prostul: — Despre ce-a fost în port? Care port? Despre ce port vorbim? Faptul că își amintise așa, pe nepusă masă, despre Ghazal, cu amanta de față, îl derutase. Care din ele două îi era umbra și care perechea? Rămăseseră în casă toată după-amiaza aceea, se iubiseră și metresa lui se copilărise cum rar o făcea, lăsându-l să creadă că, într-un fel, era îndrăgostită. Pentru el, părea
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Mulțimea variantelor În care ne apare tipul dandy, fie Într-un moment anume al istoriei, fie Încă din vremurile antice, Înzestrat cu toate atributele genului (cazul exclusiv al lui Brummell) ori numai parțial, poate descumpăni spiritele prea ordonate. Acest proteism derutează deoarece el se joacă nu doar pe scena reală, ci și pe cea imaginară, mai exact pe scena literaturii. Ca și cum nu ar fi fost suficientă oscilația dandylogilor Între realitate și mit, deruta e sporită de apariția unei puzderii de personaje
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
și artist). În intervalul amintit se Îmbulzesc pe scena dandysmului francez aristocrați (mai mici, mai mari), industriași, bancheri, negustori (cu alte cuvinte, burghezi de felurite calibre) și, paradoxal, măcar pentru o scurtă perioadă a carierei lor, artiști boemi. Iar pentru ca deruta să fie completă, În armata dandy a Franței se Înrolează o mulțime de scriitori neoclasici, romantici din toate valurile, vajnici reprezentanți ai realismului, dar și parnasieni și simboliști. Într-o epocă ea Însăși tulbure, nu mai puțin șocante sunt volutele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
sa dinspre clasicismul greco-latin spre romantismul târziu, resimțit atât de puternic În poezie, spre „parnasianismul” ironic din teatru, până la modernismul acut din confesiunile epistolare ce culminează cu De profundis descurajează, cu argumente solide, o astfel de ipoteză. Dar ceea ce-l derutează până la totala confuzie pe cititorul contemporan e „Prefața” romanului. Dintr-o doctrină ce pune accentul pe confesiunea creatorului și pe mărturia omului În carne și oase (aceasta e redescoperirea majoră a sfârșitului de secol nouăsprezece!), Wilde selectează tocmai nespecificitatea ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
perspectivă Înțelegem funcția artistului, abia acceptând ocolul prin abstracțiunea și artificialitatea frumuseții putem continua, acceptând că, da, artistul e artist doar În măsura În care e și critic! Un critic al... cui? Al imaginarului? Al realului? Al amândurora? Din nou, Wilde reușește să deruteze: „Forma cea mai Înaltă, ca și forma cea mai joasă de critică, e o modalitate de exprimare a autobiografiei”. Ce caută, În acest mic scenariu din care persoana umană pare a fi fost evacuată definitiv, autobiografia? Biografia cui? A cărei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
departe înainte de a cunoaște întinderea răului. Am acostat așadar la malul dispre răsărit, într-un loc pustiu, hotărâți să stăm acolo cât va fi nevoie, luându-ne hrana din mărfurile transportate și schimbând locul în fiecare noapte pentru a-i deruta pe eventualii jefuitori. De cinci-șase ori pe zi ne duceam după vești, vâslind până în preajma celor care urcau pe Nil, spre a le cere informații. Epidemia bântuia în capitală. În fiecare zi, erau înșiruite cincizeci, șaizeci, o sută de decese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
pământ, dar el o ținea în continuare în picioare, ca pe o păpușă care ar fi căzut jos dacă i-ar fi dat drumul. Deodată auzi încă o voce, șoptită direct în urechea ei stângă. Timp de o secundă fu derutată. Masca neagră se mai afla încă în fața ei, cu gura la câțiva centimetri de a sa. Cum putea să-i vorbească la ureche în același timp? Atunci înțelese. Mai era un bărbat, ascuns în întuneric, care o ținea lipită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
de alarmă: Adam Adam rostise clar și apăsat „așa-zisa mea dispariție”. Cum adică? Ce vrea să Însemne vorba asta proastă, „așa-zisa”? Mi se pregătise o farsă, o cacealma sau profesorul o aruncase intenționat, ca să intrige ori să mă deruteze? M-am hotărât să abandonez expectativa și să contraatac prudent: - Am impresia că și dumneavoastră sunteți dornic să vă confesați - așa Îmi spun mie al șaselea simț și bătrâna logică aristotelică. Pentru ce altceva m-ați fi așteptat? A surâs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
morfeice administrate după plecarea de la aeroport, autoturismul rulase, Într-adevăr, Îndepărtându-se de metropola franceză și nu stătuse pe loc. Faptul că taciturnul vorbise de nu știu câte sute de kilometri parcurși nu Însemna nimic. Poate aruncase cuvintele respective tocmai ca să mă deruteze, să mă trimită pe o pistă falsă - mă puteam aștepta absolut la orice, mai puțin să apară cineva care să-și ceară scuze pentru gluma proastă cu răpirea. De la asta Îmi luasem adio: băieții, cine vor fi fiind ei, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
când vrusesem să evadez. ...Dar vrusesem, Într-adevăr, să fug sau doar Încercasem, cu un gest contondent, să le forțez mâna și să-i oblig să-și devoaleze intențiile? Dumnezeu mai știe ce se petrecea cu adevărat În mintea mea derutată de neobișnuitul situației și bombardată non-stop cu mereu proaspete contingente de informații care mai mult mă năuceau decât mă ajutau să pricep ce se Întâmplă În jur și Încotro se Îndreaptă evenimentele. Da, evenimentele alea care Începeau să se precipite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
În glas: - Nu-i adevărat, nu... e altceva... confunzi... asta a fost altă dată... Sunt lucruri diferite, nu ești atent...eu știu foarte bine că... da-da, n-ai fost atent... Și te rog să nu mă mai Întrerupi, mă derutezi... Trebuie să iau o pastilă... dacă m-ar vedea Eva... Da, sunt absolut sigur că ești În eroare... șahul a fost altă dată... și Roger Howard... da-da, asta e, confunzi dumneata, nu m-ai urmărit cum se cuvine, asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
meu hrănit cu mitologia - recunosc, romantică, și ce-i cu asta? - savantului bun, nobil, dedicat până la uitarea de sine fericirii și propășirii umanității, nicidecum a distrugerii ei. Or, ăștia de-aici... Mă mai intriga și Eveline cu comorile ei, mă deruta și tristețea gânditoare și tăcută a lui Roger Howard și, În general, așteptarea Încordată a tuturor Îmi provoca o angoasă tulbure, pe care asasinarea japonezului o accentua doar, fără s-o și limpezească În vreun fel. Nici n-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
g tare (cauciuc vulcanizat) și r (o cârpă murdară de funingine care e sfâșiată). N, ca făina de ovăz, l, neputincios și prostănac, precum și oglinjoara de mână cu dos de fildeș a lui o, fac parte din grupul alb. Mă derutează franțuzescul on, pe care-l văd ca suprafața tensionată, care dă pe afară, a alcoolului dintr-un păhărel. Trecând la grupul albastru, găsim x-ul ca de oțel, z ca un nor de furtună și k semănând cu merișorul. Întrucât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
fi debordat de pe fața cu trăsături ascuțite. Purta ceea ce azi s-ar putea numi un costum pentru joacă, compus dintr-un jerseu cu mânecile scurte și un șorț albastru croșetat. La Început am luat-o drept băiat, apoi m-a derutat brățara de la Încheietura mâinii ei subțiri și buclele castanii răsucite care fluturau pe sub bereta de marinar. Vorbea repede ciripind ca o pasăre, amestecând engleza Învățată de la o guvernantă cu franceza pariziană. Cu doi ani În urmă, pe aceeași plajă, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]