144,535 matches
-
Că și eu m-am hotărît să am talent și să fiu Horia Andreescu.” Sîmbăta și duminica stă la mama. Duminica din 14 decembrie a rămas acasă. După masa de prînz, înainte de culcare, ne mai giugiuleam în sufragerie. Televizorul era deschis la Știri, pe Euro News. Aud, ca din alt timp, că Saddam a fost prins. Mă blochez. Uitasem complet de existența lui, așa cum uit chiar și de a mea, luată pe sus de turbioanele fiecărei zile. Mi-am repetat în
Saddam Bussein by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13284_a_14609]
-
trăgeau Unioniștii, oamenii de dincolo de zid le parau focul și-i luau peste picior. Unul le-a strigat: - Veniți mai aproape, rîvnesc la cizmele voastre. Și-i lăsau pe Unioniști să se apropie pînă la douăzeci de pași, înainte de a deschide focul asupra lor și a-i secera. Unioniștii continuau să se apropie, depășind cu mult punctul de la care a-i împușca ar fi fost o plăcere. Inman ajunsese să îi urască pentru încăpățînarea lor prostească de a se lăsa omorîți
Charles Frazier: Cold Mountain by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/13248_a_14573]
-
în 1996, dispunea de 15.000 de specialiști (acum, probabil, erau și mai mulți) instruiți într-o tabără secretă, împrejmuită cu zid din șisturi bituminos-geologice cărate cu spatele de însuși Emil Constantinescu. Păcat că după alegeri, un pedeserist răuvoitor a deschis poarta rezervației în cauză, iar specialiștii au evadat călcându-se pe picioare. Împânzind țara și dispărând prin orașe, sate și cătune, prin munți, văi și câmpii, pentru găsirea lor s-a apelat la Mafalda, însă aceasta devenise amanta călugărului Vasile
A doua venire a domnului Emil Constantinescu by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/13313_a_14638]
-
imagi-NAȚIUNEA”, începînd să se înscrie printre “visătorii definitivi” invocați de André Breton. Într-o recenzie din 1929 la Poemele în aer liber ale confratelui Stephan Roll, poemul devenea “miracol”, “revelația de o clipă numai a invizibilului”, “un al doilea auz deschis spre toate vămile văzduhului”; iar sub titlul A doua lumină, nota, tot pe-atunci, că: “Făcătorul de poeme a fost perpetuu insul neștiutor de tulburarea pe care degetele lui o vânturau și adevărul s-a ivit întotdeauna aceluia ce nu
Centenar Ilarie Voronca “Miliardarul de imagini” by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Journalistic/13282_a_14607]
-
centrifugă. Or, întâlnirea cu avangarda europeană a încurajat această pornire originară, întrucât “simultaneismul” anunțat de Apollinaire în celebra Zonă, apoi programele unor Jules Romains, Georges Duhamel și, mai ales, amplele poeme-reportaj ale lui Blaise Cendrars, Valery Larbaud sau Paul Morand, deschise spre “lumea întreagă”, cu o curiozitate excitată și o retină mereu gata să înregistreze evenimente, obiecte, mișcări, imagini, proiecții ale fanteziei, se potrivea de minune sensibilității sale, imaginației lui “imperialiste”. I-a venit exact la momentul oportun definiția deja citată
Centenar Ilarie Voronca “Miliardarul de imagini” by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Journalistic/13282_a_14607]
-
mandibula în două locuri în bătaie. Adică un fel de a i se spune lui și altora ca el care își bagă nasul unde nu le fierbe oala, că dacă nu înțeleg să tacă, pot fi ajutați să nu mai deschidă gura. La propriu. După această bătaie, Ino Ardelean nu mai poate vorbi cel puțin douăzeci de zile. Iar de mîncat, doar cu paiul. În locul unui mesaj de solidarizare cu ziaristul bătut sau măcar a unei simple păreri de rău oficial
“Despre cărți, numai de bine” cu N.C. Munteanu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13314_a_14639]
-
textul Sfântului Francisc, dispăruse. Așa faceți și cu Descartes! m-am trezit imputându-le. Mi se explicase, după aceea, că fiecărui sfânt trebuia să-i vină rândul și să fie popularizat. Ceva aproape... electoral! La întoarcere, fix după o lună, deschizând fereastra, porumbelul cenușiu cu pete negre, căruia îi pun zilnic firimituri pe pervaz, ateriză lângă mâna mea numaidecât, fără să-i pese. Va trebui neapărat să știu pe de rost fraza franciscană - viitorul umanității, poate...
Franciscanii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13305_a_14630]
-
Mircea Mihăieș Deschide repede televizorul la Tucă Show, să-ți vezi «nebunii» preferați!” Vocea prietenei care mă sunase nu spune mai mult. Iar eu nu întreb, pentru că știu, chiar înainte de a pune în funcțiune aparatul, pe cine urma să văd. Stiu chiar mai
Procesul comunismului? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13316_a_14641]
-
formă muzeificată, Brâncuși sugerează, într-o perspectivă eliberată atît de pragmatismul reprezentării cît și de bovarismul construcției imaginare, posibilitatea unei alte lecturi a sculpturii, mult mai apropiată de un anumit spațiu al inocenței. Cel de-al doilea front de luptă deschis împotriva sculpturii tradiționale, cel care ar corespunde aspirației postbizantine din opera lui Paciurea, este, și în concepția lui Brâncuși, tot unul cu sursă bizantină, și anume Rugăciunea. Numai că, spre deosebire de Paciurea care s-a oprit la ornamentica bizantină, la exterioritatea
Sculptura fără istorie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13286_a_14611]
-
cele mai frumoase și mai stilate fete le vezi în merțane la semafor, în dreapta băieților cu nume englezite, dați cu fixativ, pensați, cu lac pe unghii, care poartă (mă rog, purtau astă vară) pantofi fără șosete, cămăși roz cu floricele, deschise la piept să se vadă pectoralii epilați și bronzați cu cremă (căci, mai nou, e foarte masculin să fii, de pildă, fotomodel), tipi fițoși cu gesturi studiate și afectate, care vorbesc la celulare cât bricheta, plini de texte de amor
Parai, lovele și euroi by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13369_a_14694]
-
județul Vâlcea), cu un orizont informațional bine echilibrat (fiind inginer electronist), scriitorul Alex Cetățeanu și-a denumit cartea De la Herodot cetire (90 de pagini, Editura Academiei Internaționale Orient-Occident, București). Cartea are o splendidă și emoționantă dedicație, gen afinități elective, care deschide nenumărate trimiteri tematice spre oamenii care i-au drapat existența și visul lui de Înălțare spirituală prin poezie. În prim-plan se afirmă chipul mamei. Ea reverberează adesea În poezii, ea deschide volumul actual și tot ea Îl și Încheie
Trăitor în Canada, gândind românește. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_318]
-
splendidă și emoționantă dedicație, gen afinități elective, care deschide nenumărate trimiteri tematice spre oamenii care i-au drapat existența și visul lui de Înălțare spirituală prin poezie. În prim-plan se afirmă chipul mamei. Ea reverberează adesea În poezii, ea deschide volumul actual și tot ea Îl și Încheie. Din depărtarea timpului trecut, ea se manifestă simbolic prin termenii „fereastră” și casă” ori prin „bujorii” - „cum se Întorc mereu și-mi ies În cale/ În curtea mamei, ca-n copilăria / Care
Trăitor în Canada, gândind românește. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_318]
-
de Împărăție: / Hua Wang, peony, pivoine, botane... Pe lumea acestea-s leac de nebunie”. Iar dacă speculăm contextual, În spiritul comunicării și al simbologiei ofertante, desprindem cuvintele: „bujor”, „Canada”, „România”, „mama”. Printr-o floare, semn al frumosului În certitudine, se deschide nu numai un orizont al cunoașterii, ci și o Întoarcere spre sine, spre personalizare. Când? Numai atunci când intensitățile vieții scot la suprafața gândului prea multe Întrebări. Iată cum ideația și simbolistica unui poem redactat pe o formulă prozodică de tip
Trăitor în Canada, gândind românește. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_318]
-
să te privești, mi s-a părut că sunt, îmi cer scuze c-o spun, incredibil de frumoasă. Așa cum vezi prin reviste, dar și apetisantă, în plus. M-am săpunit cu niște eșantioane gratuite, care miroseau grozav. Ușa s-a deschis, dar au intrat numai câteva femei, nici urmă de bărbat, așa că ne-am putut bucura de o oarecare liniște. Femeile se dezbrăcau râzând. Erau un grup de musulmane înstărite, își puneau pentru a intra în apă niște rochii luxoase și
Marie Darrieussecq by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Journalistic/13352_a_14677]
-
să scriu o carte despre acest om important, care credeam că nu este înțeles cu adevărat de către cei din Vest. Scrisesem deja mai multe articole încercînd să retușez imaginea falsă despre el. Dennis Doeing m-a încurajat să plec. El deschisese drumul prin călătoria sa la București, la începutul anilor î70, pe cînd își pregătea doctoratul, luat în 1975 la Universitatea din Ottawa. Bibliografia sa și cea a lui Mircea Handoca (amîndouă apărute în 1980) au fost „îndreptarele” mele (și nu
Prof. Mac Linscott Ricketts: „Mircea Eliade e produsul culturii românești” by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/13329_a_14654]
-
de urechi/ un copil îndreaptă săgeata spre o farfurie sburătoare/ un copil pe coama casei își scoate limba să i-o îndulcească soarele/ un copil scrie cu creta pe garduri cum o cheamă pe iubita vîntului de seară/ un copil deschide un tranzistor și ademenește cu melodiile sale tîmpitele de ciori/ un copil înoată voinicește printr-o piatră extrem de lungă/ un copil strivește sub călcîie branhiile unui pește păros/ un copil o cere în căsătorie pe Scufița Roșie/ un copil își
Poezia lui Petre Stoica by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13341_a_14666]
-
cele comune: “Spectacolul nu este un ansamblu de imagini, ci un raport social între persoane, raport mijlocit de imagini” - teza 4). Limbajul cărții este în mare măsură marxist și marxizant, încă de la prima teză, care parafrazează ideea cu care se deschide Capitalul: “Toată viața societăților în care domnesc condițiile moderne de producție se prezintă ca o imensă acumulare de spectacole. Tot ceea ce era trăit în mod direct s-a îndepărtat într-o reprezentare.” Stilul oracular, dar solid ancorat în realitatea culturală
Mari înrăiți, mari revoltați by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/13358_a_14683]
-
solid ancorat în realitatea culturală și totodată depășind-o; talentul lui Debord de a se exprima cât se poate de succint și de plastic: totul contribuie la aura profetică a cărții. “Există [...] diverse feluri de cărți. Multe nu sunt nici măcar deschise; iar puține sunt copiate pe ziduri. Acestea își trag popularitatea și puterea lor de convingere tocmai prin faptul că instanțele disprețuite ale spectacolului nu vorbesc despre ele, sau nu spun despre ele decât niște banalități în treacăt.” În ceea ce privește receptarea cărții
Mari înrăiți, mari revoltați by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/13358_a_14683]
-
dispuși să-l asculte - cînd ești la oraș, diavolul vine sub felurite chipuri de împrumut: prieteni, cărți, femei etc. Cînd ești în pădure șpustnic - n.mț, vine personal!”. Eseul Despre îngeri are capacitatea de a spune simplu lucruri esențiale. Îți deschide ochii. Într-o primă fază a lecturii te scoate din contingent, îți dă posibilitatea evadării, însă într-o a doua etapă te replasează în lumea asta, dar altfel, îmbogățit, înțelegînd mai multe. Ca din toate cărțile importante, din cartea Despre
Îngerii domnului Pleșu by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/13359_a_14684]
-
sexualității.” Vine și o concluzie: „... viața literară a anilor ’30 e mai animată și mai lipsită de complexe ca oricând, povestea de dragoste a Doamnei Chatterley, știută de toată lumea, nu a rămas fără urmări.” Mergând pe acestă linie, Ioana Pârvulescu deschide o acoladă asupra opțiunii amoroase a scriitorilor. Sunt mai ales de reținut iubirile care au avut efecte literare și care prezintă și o particularitate ceva mai ciudată. Anton Holban și Octav Șuluțiu au iubit aceeași femeie. Primul scrie Jocurile Daniei
Călătorie în timp by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13383_a_14708]
-
decenii) „a luat naștere o lume nouă, temeinic construită, care a învins vechile inerții.” Și totul s-a petrecut pentru că era libertate. Ea a condus la ivirea unei țări de mici proprietari, unde individul, dacă muncea și era capabil, avea deschise toate posibilitățile. O spune explicit Ioana Pârvulescu în finalul cărții sale remarcabile, care exprimă un adevăr fundamental: „Fiecare om avea un bun al său: o căsuță, fie și fără canalizare, sau un cal, sau o bucată de pământ, sau câteva
Călătorie în timp by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13383_a_14708]
-
orală, așa cum au mai apărut cîteva în anii din urmă. Există însă tot timpul în subtextul transcrierii un discurs abstract despre funcția și rostul memoriei individuale într-o comunitate mică, numai aparent închisă, și care transformă cartea într-o meditație deschisă pe tema elaborării documentului etnologic. E un discurs bine camuflat în text, greu accesibil unui cititor deloc în temă cu dilemele teoretice ale cercetării de teren, căruia cartea, sînt convins, i se va înfățișa la fel de interesantă. Patru sînt personajele cărții
Povestea altor copilării by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13378_a_14703]
-
s-a înrolat voluntar în armată și a ajuns pînă în Caucaz, cum s-a căsătorit apoi și cum a ajuns în centrul de reeducare de la Pitești, cum, în plin comunism, a înființat un muzeu particular pe care l-a deschis publicului larg. Apoi poezii, o istorie a satului, o istorie a țiganilor robi. În fine, povești, snoave și o Mioriță interbelică a Partidului Țărănesc. Nu pot comenta în nici un fel cartea. Nu știu în ce cheie anume poate fi ea
Povestea altor copilării by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13378_a_14703]
-
Mi-a plăcut!”. Proba teatrală arată bine, are anvergură, nu lasă timp nimănui să se gândească la ale sale. Decorul este impunător: un ingenios perete alb cu proeminențe de basorelief, ca o placă masivă de marmură, crapă la vedere și deschide perspectiva zidului arcuit care strânge cetatea Teba într-un cerc uriaș. Costume fastuoase, grele, extravagante (semnate de Cătălin Ionescu Arbore). Coloritul sumbru, viziune teatrală a Greciei antice, este sfâșiat de roșu, simboluri de sânge, de moarte; albul este profetic. Condamnare
Două perspective by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/13371_a_14696]
-
care îl susțin de-a-lungul acestui parcurs excepțional. Atât de bine cântă secvența cheie “Il est un breuvage a double saveur” (Cunosc o otravă cu gust îndoit), lirismul ascuns în materia dură a rolului, încât perspectiva cizelării în timp îi este deschisă. Cred că poate realiza o vocalitate netezită, dincolo de încrâncenare și violență, o aprofundare nobil nuanțată. Pronunția în limba franceză - se aude că a fost mult studiată - rămâne o problemă atât pentru el, cât și pentru aproape întreaga distribuție. Ar fi
Două perspective by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/13371_a_14696]