4,161 matches
-
Cu cît mă Încăpățînez mai mult să scriu despre el, simt că-l trădez. Totul se maculează, capătă trăsăturile vulgare ale propriei mele fizionomii. Am obosit. SÎnt sigură că Grigurcu, care nu-i cunoaște decît poezia, ar putea să-l descifreze mai bine. Așa cum stă acum, de cînd s-a trezit, În halatul cafeniu de casă, adîncit În Scrisorile persane ale lui Montesquieu, pare un personaj dintr-o lume mai veche, care știa să se abandoneze total Într-o stare, Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
nou să fac și eu aceleași gesturi aproape mecanice - grotești mișcări sexuale -pierzând treptat iubirea care nu avea nici un suport real. Era mereu ca și cum aș fi iubit aerul din jur, oprit mereu asupra unui necunoscut pe care trebuia să-l „descifrez“ cu mari eforturi, ca să descopăr până la urmă acel nimic adăugat unei urâte umanități schimbătoare. Eram în lume pentru a iubi, dar aventura până la iubire parcă nu merita sacrificiul și marea oboseală care mi se cerea ca să ajung în apropierea ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
mai puțin experimentată, prelua controlul. Sau poate nici măcar asta nu era sigur, cine știa... în definitiv ce putea fi sigur? Nimic. A, ba nu, de un lucru totuși Bogdan era sigur, și anume de disprețul său pentru faptul că oamenii descifraseră cumplita aritmetică a morții. Dar ce disprețuia încă și mai mult era neputința lor de a o învinge. Atunci de ce se mai chinuiseră? La ce bun? Tot gândindu-se astfel, Bogdan se pierdea, se pierdea în hățișul unor gânduri cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
teritoriu extrauman, oniric pentru un privitor extern, el putuse sintzetiza perfect, într-un gând - propoziție - axiomă cu dublă semnificație, tot ceea ce era definitoriu până în acel moment zbaterilor umanității. Văzu apoi, clar, urlând, răpus de simplitatea - cu atât mai greu de descifrat cu cât este mai simplă - a Orânduirii. Văzu înfățișarea a ceea ce am numit Întreg, situându-se instantaneu în afara oricăror acuze de speculații metafizice - un vagin triplu, stelar, infinit, atât de mare încât înțelese că era nesfârșit, iar oamenii vor fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
și pe care, dacă n-aș ști totuși că am trăit-o pe propria-mi piele până nu demult, în încercarea de a afla locul de unde izvorăsc gândurile, la fel de neputincios ca cine știe câți alții să-i înțeleg paradoxul și să-i descifrez granițele care o despart de cea mai primejdioasă nebunie, oare nu i-aș fi sucombat și eu la rândul meu, cedând tertipurilor ei imposibil de pătruns? Dacă e adevărat că există o anume mediocritate de a trăi, atunci mă închin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
Lev Davidovici, Bronstein. Ca victime ale intrigilor ei căzuseră țarul Alexandru al II-lea, generalul Selivestrov, arhiducele Ferdinand; membri și totodată executori erau Machiavelli, Marx, Kerenski, B.D. Novski, chiar și Maurice Joly (era un nume fals, o anagramă, ușor de descifrat În prenumele Maurice). 18. Fără Îndoială, cea mai completă și mai celebră ediție a Conspirației poate fi considerată cea publicată la Paris prin anii douăzeci, În patru volume: monsieur Junius trudise șapte ani la această lucrare și Își va Încheia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
izvor de moralitate și de nelegiuire, de milostivenie și de crimă. „Multe din cărți nu sînt periculoase. Periculoasă e doar una.“ Acest eseu imaginar despre Protocol se va destrăma de la sine În momentul În care am Încercat să completez, să descifrez segmentele acelei istorii tulburi care au rămas În umbră pînă-n ziua de azi și care, Într-un fel, nu vor fi niciodată clarificate; așadar, cînd s-a pus În mișcare „acea trebuință barocă a intelighenției de a umple golurile“ (Cortazar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
împărătească, tributul către Poarta Otomană, ocupa un loc central. Toți cei care aveau cunoștințe elementare de învățătură le-au însușit într-o mănăstire, cu vreun călugăr mai răsărit. Tot acolo se pregăteau și preoții care și-au însușit ceva „sârbie” , descifrau cărțile sfinte și, câteodată, făceau însemnări pe marginile acestor cărți. colile „înalte”, cu un nivel superior de pregătire, care au funcționat în Moldova în timpul lui Despot Vodă (1563, „Academia” de la Cotnari), Academia lui Vasile Lupu, nu puteau fi frecventate decât
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
chiar să-i acordăm o notă mare, deși, am auzit, mergând pe ulițele satului Lunca, pe Cararău, pe Izlaz, că pietrișul pusă pe drumuri cam împiedică vitele și oamenii la mers! Perspectivele de dezvoltare ale comunei Filipeni au putut fi descifrate, pornindu-se de la „zestrea” existentă și înscrise în lucrarea „Strategia de dezvoltare durabilă a comunei Filipeni 2008-2013” și în Memoriul General (Plan urbanistică general, elaborat în 2003). Una dintre problemele spinoase pentru oricare dintre cei care vor să facă cât
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
și mîinile cu treaba cea mai banală care avea să mi se ivească dinaintea ochilor. — Bună dimineața, am zis. Fermín clasifica conținutul mai multor cutii ce sosiseră de la un colecționar din Salamanca, iar tata se dădea de ceasul morții să descifreze un catalog german de apocrife luterane, cu nume de cîrnați superiori. Și o și mai bună după-amiază să ne dea Domnul, fredonă Fermín, Într-o Învăluită aluzie la Întîlnirea mea cu Bea. Nu i-am oferit satisfacția de a-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Consimți, sfîrșită. — Ce mai face tata? mă Întrebă ea, ocolindu-mi privirea. — Bine. A mai Înaintat În vîrstă. Îi e tare dor de dumneavoastră. Nuria Monfort lăsă să-i scape un oftat pe care nu m-am priceput să-l descifrez. — Mai bine veniți În casă. Nu vreau să vorbesc despre asta În stradă. 20 Nuria Monfort trăia În Întuneric. Un hol Îngust ducea Într-o sufragerie care funcționa totodată ca bucătărie, bibliotecă și birou. Pe drum, am putut Întrezări un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
televiziuni, acompaniau procesul electoral, făcând presupuneri în legătură cu lipsa de date sigure de apreciere, deducând din zborul și din cântul păsărilor voința zeilor, deplângând faptul că nu mai este permis sacrificiul de animale pentru ca în viscerele lor încă palpitând să se descifreze secretele lui cronos și ale sorții, se treziră brusc din torpoarea în care perspectivele mai mult decât sumbre ale scrutinului îi făcuseră să se afunde și, cu siguranță, pentru că li se părea nedemn de misiunea lor educativă să piardă timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
stăpânire pe el încet încet, era mai mult decât clar că vorbele guvernului trecuseră pe lângă fugari, nu că el, așteptând încă miracolul de ultimă clipă, ar fi îndrăznit s-o spună, dar oricare telespectator cu o pricepere medie în a descifra sisteme de informare audiovizuale trebuia să-și dea seama de îngrijorarea bietului jurnalist. Atunci se produse atât de doritul, atât de așteptatul miracol, exact când elicopterul survola coada unei coloane, ultima mașină din coadă începu să întoarcă, urmată imediat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
asupra lui, făcându-l bucăți. Pe jos se mai găsea Încă securea care slujise la acest măcel. Ridică unul din angrenaje, Încercând pe degete mușcătura dinților subțiri. Pe margine se distingeau niște caractere mărunte, pe care nu izbuti să le descifreze. În clipa aceea, galera se aplecă cu un geamăt, ca și când În râu s-ar fi creat pe neașteptate un vârtej. Bargello se apropiase și se uita În jur perplex. - Dar... sunt sarazini! Morți cu toții! exclamă el ignorând mașinăria distrusă. Dante
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
apucă să Îi deschidă cu delicatețe paginile, lipite de umezeala marină. Probabil că era jurnalul de bord, judecând după Însemnările de navigație care se repetau cu o regularitate monotonă. Ici și colo, cerneala se diluase, făcând scrierea imposibil de citit. Descifră câteva nume de localități mediteraneene și o Înșiruire de mărfuri. Una din ultimele Însemnări reproducea câteva nume, poate membrii echipajului, urmate de o scurtă listă de reparații efectuate În Malta. O corabie creștină. Cu un echipaj neobișnuit, Însă, dacă numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
să Își alunge impresia că semănau foarte mult cu cele descoperite pe trupul lui Guido Bigarelli și pe al lui Rigo di Cola. Și apoi tatuajul, cu acea neobișnuită conotație astrală. Dar, măcar acelei figuri nutrea speranța că-i va descifra Înțelesul: bătrânul Marcello Îi spusese că Întrebuința astrologia În diagnosticele ale. Poate că el s-ar fi priceput să dea un sens tatuajului. La han i se spuse că Marcello, potrivit obișnuințelor sale, la ora aceea trebuia să fie la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
adevărul, atunci În desenul acela, În simetria lui, trebuia să se ascundă un adevăr deopotrivă de Învecinat cu frumusețea. Exista o notă În caractere minuscule, aproape invizibile. Chiar și văzul său de șoim Întâmpină la Început greutăți În a o descifra. Păreau niște Însemnări referitoare la construcție. Încercă să urmărească cu degetul traseul schițat cu pana. Era ca și când Bigarelli ar fi vrut să indice drumul frenetic al unei forțe, o imagine repetată din oglindă În oglindă În marele tambur orb al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
știi ce se ascunde în spatele chipului ei hidos. Ajung la dimineața aceea sordidă. La oprirea tuturor pendulelor. La acea cădere infinită. La moartea stelelor. În definitiv, Berthe are dreptate. Cuvintele inspiră teamă. Chiar și celor care le cunosc și le descifrează. Sunt aici și nu reușesc să o spun. Nu știu cum s-o fac. Degetele îmi tremură. Stomacul mi se strânge. Ochii mă înțeapă. Am peste cincizeci de ani și totuși mă simt ca un puști îngrozit. Beau un pahar de vin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
În sesiunea de iarnă, scotocind prin bibliotecă). Celălalt boboc, și el cufundat În lectură, a topit Între timp trei pahare de lapte de malț cu ciocolată. Treptat, ochii lui Amory s-au ridicat spre volumul din mîna colegului său. A descifrat, literă cu literă, numele autorului și titlul, ce i se Înfățișau cu susul În jos. Marpessa, de Stephen Phillips. Titlul nu-i spunea nimic, Întrucât educația sa poetică se mărginea la Vino În grădină, Maude și la fragmentele din Shakespeare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
a metamorfozat Într-o creatură asemănătoare lui Puck, de o Încântătoare originalitate. La Început, calitatea aceasta a Clarei l-a enervat puțin pe Amory. Considerându-și propria unicitate suficientă, el s-a simțit destul de stânjenit când ea a Încercat să descifreze În el alte lucruri noi și interesante, spre beneficiul altor suspinători prezenți. Se simțea ca și cum un regizor artistic politicos, dar insistent, ar fi Încercat să scoată de la el o interpretare nouă a unui rol pe care-l repeta mecanic de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Tolstoi și cealaltă necesitate logică a lui Nietzsche... Amory s-a Întrerupt brusc. Când pleci? — Săptămâna viitoare. Ne mai vedem, firește. Îndepărtându-se, Amory i s-a părut lui că pe fața lui Burne zărise aceeași expresie pe care o descifrase pe a lui Kerry când Își luase rămas-bun sub Blair Arch, acum nu an. S-a Întrebat melancolic de ce nu se putuse Închega nimic durabil din onestitatea primordială a celor doi. — Burne e un fanatic, i-a spus el lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
a transmis. Mă întreb cu oarecare teamă dacă eu însumi mai am destul timp să-l înțeleg sau dacă acele vorbe se vor duce în pacea timpului, ca un mister pe care eu nu am fost în stare să-l descifrez. ― Tu ești cel care ai montat Mantaua? Asta e bine! PAGINĂ NOUĂ JACQUES LECOQ Ce vremuri am petrecut în luna aceea la Paris! Adevărul este că am tras o foame de zile mari, ceva ce nu mi s-a mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
educaționale care prevalează în Orpo este aceea care se referă la bărbatul care este capabil doar să completeze un bilet la pariuri. Află sigur, dacă nu te superi. Prefer să iau eu însumi notițe decât să trebuiască mai târziu să descifrez mâzgălelile chirilice ale unei forme de viață primitive. Da, domnule, zâmbi Deubel forțat și merse să-și îndeplinească ordinele. Nu credeam să fie genul sensibil, comentă Illmann, privindu-l plecând. Imaginează-ți un detectiv care nu vrea să vadă cadavrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
ani mai târziu - în 1753-, că Herculanum și Pompei au fost salvate prin distrugere. Cadavrele de oameni zac alături de gândurile scrise: cei vii mor, morții se înscriu în eternitate. Cel puțin pentru cât durează eternitatea... Când arheologia se apucă să descifreze ce ne-au lăsat aceste două orașe, ea aduce informații considerabile pentru reconstituirea vieții cotidiene: petrificată instantaneu, aceasta își dezvăluie secretele peste veacuri. Prăvăliile și celelalte magazine, prostituatele și clienții lor, prizonierii legați, la fel ca și animalele domestice, cuptoarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
gravitație. Într-o vreme făceau trafic de radio, dar i-au prins neptunienii și le-au distrus stațiile. Ne înnebuniseră și pe noi cu tot felul de semnale radio, crezusem atunci că descoperisem vreo nouă civilizație, dar, când le-am descifrat mesajele, am aflat că ne întrebau dacă nu vrem blugi ieftini. — Interesant! zise Getta 2. Și de ce nu mergem la ei? E scump, răspunse comandatul Felix S 23. Percep o taxă de imponderabilitate, ca să contrabalanseze taxa noastră de gravitație. — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]