1,611 matches
-
cu ajutorul tehnologiei orice fel de muzică dorim. Dar aceste mijloace sunt de dată foarte recentă În comparație cu Începuturile muzicii. Înainte exista doar notația muzicală, care ne-a transmis muzica multor secole. Dar și mai Înainte au existat scrieri muzicale a căror descifrare nu a reușit Încă și nu va reuși poate niciodată sau nu au existat nici un fel de Însemnări. În multe cazuri aceasta nu se datorează faptului că popoarele din trecut nu ar fi fost În stare să noteze muzica lor
SIMPOZIONUL JUDEŢEAN REPERE ÎN ISTORIE by Juncă Ciprian () [Corola-publishinghouse/Science/91758_a_93535]
-
-o vreodată și pe care o numește nucleină. Aceasta s-a dovedit a fi ADN + ARN, adică cei doi acizi nucleici (dezoxiribonucleic și ribonucleic), împreună. Descoperirea dublei spirale a moleculei acidului dezoxiribonucleic, purtătoarea informației genetice, intră în istoria biomedicinei ca descifrare a unei legi universale. Din combinarea a trei structuri - o pentoză, o bază nucleică și un fosfat - a luat naștere o treaptă a moleculei de ADN. Pentoza este un carbohidrat, baza nucleică este fie o purină (adenină, guanină), fie o
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
lui în nucleu. În afara celor 32.000 de gene conținute de cele 2,9 miliarde de trepte ale ADN-ului uman, o mare parte a lui, încă necodată și supranumită gunoi genetic, ocupând un spațiu considerabil, este în curs de descifrare. Porțiunea "negenică" a ADN-ului, cea necodată, reprezintă 98% din genom. Ea are importante funcții în regularizarea expresiei genice, organizarea arhitecturii cromozomice și a semnalelor de ereditate epigenetică (în afara secvențelor genelor). Diferența genetică dintre ADN-ul diferiților indivizi este mai
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
Podolsky (1896-1966), specialist american în fizica nucleară. Colaborează cu Albert Einstein și Nathan Rosen la elaborarea conceptului "paradoxul ENP" (după numele celor trei). Conceptul are o importanță majoră pentru interpretarea fizicii cuantice. 194 Nathan Rosen (1909-1995), fizician israelo-american. Contribuie la descifrarea moleculei de hidrogen, la descoperirea funcției "wormhole" sau a "podului Einstein-Rosen" și la cercetarea gravitației. 195 Harald August Bohr (1887-1951), matematician și jucător de fotbal danez. Deschide, în analiza matematică, capitolul funcțiilor aproape periodice. 196 Aage Niels Bohr (1922-2009), fizician
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
leagă semnificațiile doar de momentul pețitului, ci și de un context situațional larg, modelat, la nivel ideal, de căutarea soției (vânătoarea); de cererea soției și de unirea popriu-zisă. Vânătorii dau de o urmă de fiară și încearcă s-o descifreze; descifrarea implică un șir de ipostaze metaforice: "urmă de zână", "urmă de căprioară", "floare". Descoperirea va fi făcută în cele din urmă de naș. "Românul crede că toate câte trebuie să i se-ntâmple în cursul vieții îi sunt scrise de
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
simbolice ale "diurnului" (regalitatea, drumul ascendent/descendent, muntele, focul, stâlpul, sulița) și ale "nocturnului" (bestiarul, apa, labirintul, întunericul, vatra). Vânătoarea, expediția cinegetică armată condusă de stăpânitorul feudal, era un motiv familiar cărturarilor români. O întâmplare de vânătoare furnizează elemente pentru descifrarea împrejurărilor în care urcă pe tron Vlad, fiul lui Dan I; tot printr-o vânătoare sunt materializate, la nivelul poeticii medievale, pretențiile de moștenitor al tronului Țării Românești ale lui Dan al II-lea; în fine, tot un exercițiu cinegetic
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
spiritualității umane. Astfel, umanismul trebuie înțeles ca humaniores litterae, termen ce definește capacitatea umană în raport cu științele, dar și cu expresivitatea sensibilă. Înțelegerea operei de artă prin intermediul ontologiei va duce către o înțelegere a umanismului. Determinarea aparatului conceptual ontologic necesar în descifrarea operei de artă ține de existența simplă a omului. Arta, ca un concept universal, definește, explică și este un fel de existență a omului. De aceea, introspecția ontologică va aduce în discuție natura umană ca formă de expresivitate, dar și
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
heideggeriană asupra artei pare să ne îndepărtează de problemele ontologice, întrucât arta capăta o identitatea fundamentală doar prin intermediul poeziei conducând spre o axiologie a sa. Ontologia operie de artă nu prevede o astfel de ierarhizare ci, din contră, merge spre descifrarea și înțelegerea artei, în sens egal ca obiecte de artă, în toate formele de exprimare pe care le cuprinde. Înțelegerea artei este redusă la modul de funcționare a limbajului sau a simbolului. De aceea, arta este analizată de Heidegger în
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
nu corespund cu o gândire a unei națiuni ci cu limbajul care le construiește. Istoricitatea complexă a operei pleacă de la interpretările simbolurilor și sensurilor mitologice. Totodată, narativitatea simbolică dată de mitologie pune opera într-o zonă a nevăzutului și a descifrărilor. De aceea ermetismul și misticismul operei sunt exprimate prin poetica platoniciană care se formează prin tradiții și prin credințele poporului în mistere. Spiritul uman are inclinație spre miraculos, mistic și magic; noțiuni ontologice caracteristice mitologiei. Dar să nu uităm că
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
Mitul rămâne activ în domeniul imaginației sub forma ideii însă cu forța redării unei realități ficționale care depășește condiția umană. De aceea mitologia este de tip simbolic și evhemerist; iar cu ajutorul creației se poate ajunge la apoteoză. Înțelegerea mitologiei înseamnă descifrarea semnificațiilor operelor de artă în timp ce simbolisticul mitologic devine un trop al artei în cadrul cercetării ontologice. Din punct de vedere ontologic, mitologia reprezintă punctul de plecare al interpretării operei de artă în istoricitatea sa. De aceea, ideea de mythos este înțeleasă
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
lógos înseamnă relație, doarece face posibil comunicarea a ceea-ce-este-văzut. Pentru Heidegger această interpretare a discursului apofantic este suficientă pentru a lămuri funcția primordială a lógos-ului. În cadrul artei, în special pentru literatură și poezie, lógos-ul joacă un rol important, oferind posibilitatea descifrării și înțelegerii lor. Multiplele semnificații ale termenului lógos, instabilitate specifică creației, duc la înțelegerea discursului poetic ca rațiune și temei. Ca rațiune deoarece interoghează gândul poetic, și ca temei deoarece poeticul rămâne supus interpretării. Astfel, în cadrul artelor scrise lógos-ul poate
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
de obiect ține tot de modul în care este constituit. Un rol aparte în înțelegerea modului de expresie a obiectului de artă ține de limbajul vorbit și limbajul scris, ceea ce Merleau-Ponty numește le langage parlé și le langage parlant. Cheia descifrării ambelor tipuri de limbaj se află în relația dintre semn și semnificație. Apariția lor diferă de la un limbaj la altul prin obiectul fizic, dar și prin deschiderea limbajului. Limbajul vorbit este cel al expresiei primare ce se află într-o
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
Pieter Brueghel cel Bătrân, care simbolizează cele șapte păcate capitale, suntem invitați într-o lume a fantasticului și a fabulosului ce nu poate lua parte decât prin intermediul imaginației și exprienței estetice. Simbolul nu este doar elementul ontologic pentru înțelegere și descifrare a unei opere de artă, dar și pentru concretizarea sa prin intermediul participării la ceea ce oferă: o lume fantastică ce depășește realitatea. Orice obiect semnifică ceva nu doar prin însușirile sale, ci și prin actul simbolizator ce stimulează perceperea și ne
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
intra în spațiul fantasticului. Astfel, straturile ontologice ale operei literare se definesc în raportul cu mitul și ludicul în timp ce logos-ul ține loc de cuvânt. Cântul, scrisul, lectura, lectorul, mitul, logosul și jocul devin, în definirea ontologică, elemente cheie în descifrarea operei literare în general. 5.2. Desenul și pictura Ca arte ale reprezentării, desenul și pictura, au o natură specială definită prin intermediul puterii imaginii și al imaginației. Ca arte reprezentative ele pot fi interpretate ca reprezentări ale reprezentării, adică imaginea
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
imagini diferite prin comparare și contrast. O astfel de imagine oferă noi înțelesuri picturii, (ex. P. Picaso - Vioară, pahar, pipă și călimară). Spre deosebire de pictură, în cadrul operei literare narațiunea oferă perspective diferite. Dacă pictura oferă o perspectivă după care contemplatorul încearcă descifrarea imaginii, în literatură perspectivele nu țin de imagine, ci și de viziunea asupra lumii, așa cum se întâmplă în Metamorfoza lui F. Kafka, unde personajul principal oferă lectorului o perspectivă diferită asupra lumii. În cadrul operei literare schimbarea perspectivei durează, în timp ce în
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
prin care omul devine o ființă a artei. Opera de artă este supusă transformării în structură pentru că numai prin aceste transformări jocul atinge idealitatea, iar "astfel el (jocul) poate fi destinat și înțeles ca joc"1. Înțelegerea idealității jocului înseamnă descifrarea și deschiderea activității sale ca pură prezență (Erscheinung), adică a operei în stare de existență non-estetică. În acest caz, adaugă Gadamer, jocul este permanent și repetabil având caracterul unei opere, a unui ergon și nu doar a unei energeia, și
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
și artificii artistice pot lua parte la compoziția poetică. Astfel, prezentarea vizuală ține de modul de aparență al poeziei. Acrostihul oferă înțelesuri în literele inițiale sau în cuvinte speciale intime poeziei. Poezia invită la joc atunci când înțelesul său constă în descifrarea sa lingvistică. Modul diferit al apariției poeziei, prin folosirea diverselor tehnici digitale sau prin folosirea anumitor acțiuni ca juxtapunerea, oferă înțelesul poetic în spațiul ambiguității și al ironiei. Ele pot avea ca scop și crearea unei plăceri estetice. Dacă în cadrul
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
mod disparat, acolo unde tropii ontologici și elementele exterioare duc la diversitatea operei picturale. Titlul unei picturi duce la identificarea temei picturii, de exemplu Melancolia de Albrecht Dürer sau autoportretele, dar și la identificarea narativității picturii și este cheia de descifrare a poveștii. Dacă elimină din titulul Dante și Virgiliu în infern numele proprii atunci descifrarea narativității picturii ar duce la identificarea unei alte povești decât cea intenționată de Eugène Delacroix. Neînțelegerea titlului înseamnă neînțelegerea compozițională a unei picturi, în timp ce o
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
unei picturi duce la identificarea temei picturii, de exemplu Melancolia de Albrecht Dürer sau autoportretele, dar și la identificarea narativității picturii și este cheia de descifrare a poveștii. Dacă elimină din titulul Dante și Virgiliu în infern numele proprii atunci descifrarea narativității picturii ar duce la identificarea unei alte povești decât cea intenționată de Eugène Delacroix. Neînțelegerea titlului înseamnă neînțelegerea compozițională a unei picturi, în timp ce o pictură fără titlu poate fi înțeleasă fie ca exercițiu de expresivitate, fie ca având un
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
intenționată de Eugène Delacroix. Neînțelegerea titlului înseamnă neînțelegerea compozițională a unei picturi, în timp ce o pictură fără titlu poate fi înțeleasă fie ca exercițiu de expresivitate, fie ca având un scop pur estetic. Prin urmare, stratul lingvistic are un rol în descifrarea narativității picturii, iar înțelegerea completă a picturii duce la propria-i istoricitate și la contextul apariției sale. Se formează o relație între stratul lingvistic și stratul unităților semnificative, prin care descifrarea picturii poate fi completă. Prin intermediul unităților semnificative putem identifica
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
estetic. Prin urmare, stratul lingvistic are un rol în descifrarea narativității picturii, iar înțelegerea completă a picturii duce la propria-i istoricitate și la contextul apariției sale. Se formează o relație între stratul lingvistic și stratul unităților semnificative, prin care descifrarea picturii poate fi completă. Prin intermediul unităților semnificative putem identifica literalitatea picturii Dante și Virgiliu în Infern, elementele ca barca și păcătoșii, precum și culorile închise sau picăturile de culoare ce desemnează efortul păcătoșilor duc la intregirea narativității picturii, redată prin prezența
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
său o idee de reprezentat. Deci fotografia are un conținut narativ. Imaginea fotografică este obiectul însuși ce sensibilizează subiectul prin intermediul narativității sale. Ca și în cazul picturii, fotografia este determinată de un titlu. Stratul lingvistic își face simțită prezența în descifrarea narativității operei fotografice. Titlul are funcția de a oferi un imbold criticului sau privitorului în a înțelege sau a localiza spațiul și timpul imaginii reprezentate. Obiectul reprezentat este atemporal și aspațial, dar este redat într-un timp și spațiu concret
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
cu natura continuă etc. Romanul Ademenirea, scris între 1968 și 1982 și editat, după numeroase avataruri, în 1983, abordează dezvăluirile privind instaurarea noii ordini comuniste în Ardealul retrocedat. Prezența unui sanatoriu psihiatric, ca spațiu al „ademenirii”, fie ea și spre descifrarea „adevărului”, amintește de Augustin Buzura. Evenimentele petrecute la Cluj în anii 1945-1946 sunt relatate prin prisma unui tânăr comunist, apoi ofițer de securitate, Ioachim C. Pajură, alias Iozom. Devenit amnezic în urma unui traumatism, Iozom reface sub tratament întreaga istorie la
ZAHARIA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290685_a_292014]
-
sub acțiunea revers-transcriptazei (RT) integrarea ADN proviral în ADN-ul celulei gazdă sub acțiunea integrazei (I) transcripția ADN în ARNm translația ARNm și formarea proteinelor structurale, separate prin acțiunea proteazei (P) asamblarea componentelor virale și eliberarea particulei virale prin “înmugurire”. Descifrarea acestor etape a permis identificarea principalelor “ținte” pentru dezvoltarea terapiei antivirale. Caracteristicile fundamentale ale patogeniei HIV sunt: Capacitatea HIV de a transforma materialul genetic ARN în ADN, sub acțiunea unei enzime “cheie” (reverstranscriptaza), îi conferă atât capacitate citolitică, obișnuită pentru
BOLI INFECŢIOASE ÎN MEDICINA DENTARǍ by Manuela Arbune, Oana - Mirela Potârnichie () [Corola-publishinghouse/Science/403_a_932]
-
dominației totalitare este afirmat în mod răspicat, posibilitatea de a pune în perspectivă fascismul, nazismul și sovietismul este acceptată în mod firesc, discriminanții ideologici, instituționali și morali ai acestui nou tip de dictatură sunt stabiliți cu rigurozitate. O muncă de descifrare pe care istoricii nord-americani o vor amplifica după război, după cum o dovedește lucrarea clasică a lui Carl Friederich, Totalitarian Dictatorship and Autocracy, publicată în 1956. Autorul ei subliniază existența unui „sindrom totalitar” care ar putea fi reperat în conjugarea a
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]