7,081 matches
-
Fugi la cantină, se dă felul 4! Sârma, bă, sârma! Celelalte pauze erau mai mici, abia reușea să schimbe laboratorul și să arunce o privire prin caietul de teme. Ce spui, vii cu mine, mâine la sor-mea? Nu mă descurc singur. Sigur, merg să te ajut, Vlade. Merg, dar trece-mă tu în caiet, sergentul mă pune să-i scriu și duminică, în fiecare zi scriu câte o scrisoare și nu-i prost, se prinde, dacă mă repet. "Unde-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
o singură icoană în casă, o rugăciune știu de la bunica, cu ea mă culc, cu ea mă trezesc. Sunt putrezi de bogați și au vlagă în ei, că poți să-i înhami la plug. Eu, până la leafă, trebuie să mă descurc cu două mii; ei, ehei, movilele acestea de cenușă câte averi au ascuns! Mi s-au lipit mațele de șira spinării, de când stau aici în creierul munților. Tacă-ți gura, Mihalache, că te bate Dumnezeu! Tu te vaieți? După ce ieși de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
într-un cuvînt, republica Polonia este ca vasul Danaidelor: regele cel mai generos va răspîndi în van binefaceri asupra ei, căci n-o va sătura niciodată. Totuși, cum un rege al Poloniei are multe favoruri de făcut, poate să se descurce cu resurse obișnuite, nefiind obligat a acorda mai mult decît atunci cînd are nevoie de familiile pe care le îmbogățește. A treia întrebare a lui Machiavelli privește, de fapt, siguranța principelui într-un regat ereditar, și anume dacă este mai
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
e acolo, toate sînt vizibile, palpabile. Pro teza picio rului amputat poate călca anume pe ele. Dar ce e cu lumina din ochii stinși, de unde vine ea? În absența luminii, ochiul e inutil. Liliacul și alte vietăți ale Întunericului se descurcă de minune fără ochi. Dar iată că vin niște foști văzători, astăzi orbi, pretinzînd că pe retinele lor pustii, la ocazii, frumusețea femeilor Își deflagrează aureolele. Lumina Înseamnă totuși energie, fotoni, fuga fără oprire Între corpuscul și undă, lumina poate
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
mai sus, au dat telefoane, au bătut telegraful, s-au consultat. Probabil că, În tensiunea și graba lor de a Îndeplini norma de deportați strict supervizată și accelerată de la Budapesta de Însuși Adolf Eichmann, șefii le-au trîn tit vreun „descurcați-vă!“ atît de cunoscut de toate nea mu rile din această parte de lume, chiar dacă de unii mai mult, de alții mai puțin. Iar ei s-au descurcat, hotărînd să se des cotorosească de incomodul deportabil, dîndu-l pe mîna nemților
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
de la Budapesta de Însuși Adolf Eichmann, șefii le-au trîn tit vreun „descurcați-vă!“ atît de cunoscut de toate nea mu rile din această parte de lume, chiar dacă de unii mai mult, de alții mai puțin. Iar ei s-au descurcat, hotărînd să se des cotorosească de incomodul deportabil, dîndu-l pe mîna nemților care, În Împrejurările cu pricina, trebuie să știe ce e de făcut cu un invalid de război evreu, fost supus al Împă ratului de la Viena. L-au dat
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
s-a minunat prizonierul, nu sînteți german? — Ce importanță mai are În vremurile astea ce limbă vorbim și la care Dumnezeu ne Închinăm?... Te duci acasă, nu? Unde? — Acolo, bîigui prizonierul. — Vin cu tine pînă la Ghilvaci. De acolo, te descurci sin gur, eu trebuie să merg mai departe. Pe tot drumul ăsta, nu uita că ești prizonierul meu! Și nu mă dați pe mîna jandarmilor? TÎnărul Îmbrăcat În uniforma Wehrmacht-ului să fi avut cu vreo cinci-șase ani mai mult
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
mai zărea cîte ceva și spunea că o ajutaseră mult. A doua pereche avea o ramă metalică subțire. Erau ochelari fumurii, Îi purta, spunea dînsa, ca să nu i se vadă ceața albă de pe ochi. Chiar și În casă, unde se descurca destul de bine, le știa pe toate unde se găsesc de o viață Întreagă, pînă și-n casă Îi păstra pe nas... Pentru că, vezi tu, Răducu, nu se știe cine vine În vizită și nu-i voie să arăți cum nu
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
iar eu confirm că am Întîlnit lumina acestei lumi doar prin vreo nouă așezări, Între care cinci sate din ținutul Sătmarului. Din trei dintre acestea am zărit doar frînturi. Răteștii Însă Îi cunosc pe toate cusăturile și cred că mă descurc destul de bine și cu Pișcarii. Syrioții ar putea observa, cercetînd cristalele din capul meu, că de Rătești e legată culoarea verde, iar de Pișcari cea galbenă. E satul părin ților mei care mă trimiteau aici vara, pe cîte o săptămînă-două
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
ei să răzbată. Marea Îngrijorare a Încercat-o În legătură cu mine, fără Îndoială, dar după primii vreo doisprezece ani ai mei, cînd și-a dat seama că vederea mi s-a dus pentru totdeauna, dar că străluceam la școală și mă descurcam bine de unul singur prin toate Împrejurimile, i-a venit inima la loc, a luat viața așa cum era, recăpătîndu-și Încrederea și reluînd cursa Înainte cu altă energie și pe altă pistă. Cele mai firave relații le-a Întreținut cu religia
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
aproape, de parcă poteca mergea prin cer și nu pe pământ... dar începuse o ploaie iute și rece, tocmai bună să ne ude până la piele... ceea ce s-a și întâmplat. Ei, acu-i acu', ne-am zis, ori acasă, ori ne descurcăm cumva! Acasă ne aștepta frecția (ca să ne încălzească), mierea, ceaiul de ceapă, ouăle crude și nuiaua de alun (ca să ne învețe minte, nu să ne încălzească, deși după aia o anumită parte a trupului zău că ardea ca focul... un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
un elev chef de învățat ?! (se spune că se poate învăța și așa, desenând sau cântând fără să-și bată capul cu cărțile pe care le vedeau la colegii lor de la alte școli; ce atâta învățătură : să știe să se "descurce" în viață spuneau părinții lor și s-o facă mai bine decât ei. E și asta o școală, nu?!) Cine sunt eu ? Se săturaseră de joc, se recunoscuseră fiecare și tocmai când să-și scoată legătura de la ochi, cineva strigă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
de iarbă. De flori, de căldură și de bine... Am dat să spun și celorlalți, dar n-am reușit decât să latru... trecuse ceasul când puteam vorbi... acuma trebuia să-i trezesc pe toți să vadă asta și să se descurce cum or putea... Uite, puștiul chiar s-a trezit. Mamă, ce ochi face ! Crede că visează. S-au trezit și ceilalți. Ce i-o fi apucat să fugă așa, uite c-au luat și apă cu ei ! Doar nu cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
înaintea lor, și dac-oi osteni, să mă așez să mă odihnesc și pe urmă, când înaintea, când în urma lor, să mă țin de ei. Dacă nu m-or vedea, cu atât mai bine. Dacă m-or vedea, m-oi descurca eu: am să le spun că nu puteam să-i las singuri la un drum așa lung: ce, 60 de stadii 16 e o nimica toată?! Pot să mă duc să le iau apă sau de-ale gurii de pe drum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
cațăr pe statuie, fiindcă pe acolo trece timpul, iar eu o să stau pe umerii lui Vishnu și, cum trece, cum îl prind ! Da' n-am ajuns. Mai bine ajutați-mă să mă urc până la picioarele lui și pe urmă mă descurc eu ! Cel mare : Ești flămând; cade noaptea și rămâi singur. Și așa e de mirare că nu ți-au venit de hac până acu' șerpii sau vreun tigru. Mai bine hai cu noi. Știi, l-am văzut pe învățătorul acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
satul dumitale. ― Numa’ sî vă țâniț’ di cuvânt, cî... noi om aștepta... Apâi mai rămâniț’ cu ghini, domnu profisoru’ - a vorbit piranda, dispărând ca un duh... După plecarea ei, l-a chemat pe Gruia. ― Poftiți, domnule profesor. Cum v-ați descurcat cu țiganca? ― Vezi tu? Noi ne dăm mari și tari, a toate știutori, dar ar trebui să aflăm unele secrete despre perspicacitate și mod de a vedea relațiile interumane... Pot să spun că am primit o lecție deosebită În acest
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
suntem aici?” - a Întrebat el, nedumerit. „Tare ești nepriceput, iubitule... De unde știm noi ce o fi: fetiță ori băiat?” Cum explicația Mariei s-a oprit cam pe la mijloc, Gruia a rămas nedumerit, gândind că va vedea el cum se va descurca când o să fie cazul. Dacă n-o să poată, are să Întrebe vreo soră, care are experiență... „Și uite acuma deșteptul de lângă mine Îmi dă lecții. Și... se pare că are dreptate”... Se lupta Încă cu gândurile când a ajuns la magazinul
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
fii mereu pe aproape. Despina are mare Încredere În tine. ― Așa voi face... ― Asta nu Înseamnă s-o dădăcești, ci doar să observi dacă lucrurile merg pe calea cea bună. Prima probă va fi astăzi. S-o vedem cum se descurcă... ― Am Înțeles, domnule profesor. Au intrat În primul salon, unde se aflau unii bolnavi ce se pregăteau pentru diverse intervenții chirurgicale. Medicul de salon a prezentat cazurile fără nici o eroare. ― Ia să vedem noi cum se prezintă pacienții din acest
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
ce treabă avem de făcut. Una nu prea ușoară. Priviți aici și fiți foarte atenți ce se cere din partea noastră... Când a terminat de prezentat situația și a explicat ce vor să afle superiorii, a Întrebat: ― Credeți că vă veți descurca? Câți oameni vă trebuie? ― Apoi aiasta Îi o treabă unde nu merge să te duci cu cățel, cu purcel, ca la nuntă. Dacă mergem patru oameni, Îs de ajuns - a răspuns Toader la Întrebarea căpitanului. ― Și care crezi că sunt
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
noi. „Cu ce te pot ajuta?” - l-am Întrebat eu, punându-i În față mâncarea din sacul de merinde. Ca și cum foamea de atunci i-ar fi revenit acum, Petrică a mușcat hulpav dintr-o plăcintă. După care a continuat: „Mă descurc singur, Petrache băite”. ― Am Început să mâncăm, dar urechea ședea la pândă... Orice zgomot Însemna pericol pentru noi... Era atâta liniște, Încât auzeam și fâlfâitul unui pițigoi printre crengile din hățișul râpei. Mă Întrebam: „Oare cum rezistă o asemenea vietate
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
te pierde din ochi mă face să-mi pară rău pentru afirmația mea de atunci” - s-a dat bătut gândul de veghe. „Să nu crezi, nesuferitule, că nu m-ai pus pe gânduri atunci. Mă și gândeam cum ne vom descurca cu liota când va da buzna În spital. Dar Dumnezeu ține cu cei necăjiți. Și uite că bulibașa și cu piranda lui se țin de cuvânt” - i-a răspuns Gruia bucuros... De altfel și profesorul și-a manifestat surprinderea: ― Ei
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
rămâneau destui ani de trăit și i se părea că plecarea de la țară mai putea fi amânată. Punând casa și gospodăria în ordine, el își rândui viața în modul cel mai judicios cu putință și constată că putea să se descurce într-un mod onorabil. Nu se putea compara cu viața dinainte, dar putea totuși trăi fără să depindă de nimeni. Când zăpezile se topiră, pe la sfârșitul lui martie, se gândi să își meșterească un geamlâc în fața camerei sale de dormit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
țină de unul singur casa și gospodăria. Stelian avu sentimentul că Grigore Gospodin nu-i punea asemenea întrebări doar din simplă curiozitate și deveni mai precaut. Îți mulțumesc de întrebare, îi spuse el liniștit. Să știi că reușesc să mă descurc binișor!... Nu trebuie să-ți faci griji... Mai vin și copiii pe la mine, mă mai duc și eu pe la ei... Mă descurc chiar foarte bine!... Grigore Gospodin îl ascultă cu atenție și dădu de câteva ori din cap în semn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
și deveni mai precaut. Îți mulțumesc de întrebare, îi spuse el liniștit. Să știi că reușesc să mă descurc binișor!... Nu trebuie să-ți faci griji... Mai vin și copiii pe la mine, mă mai duc și eu pe la ei... Mă descurc chiar foarte bine!... Grigore Gospodin îl ascultă cu atenție și dădu de câteva ori din cap în semn că pricepuse, dar pe chipul său rotofei, rumen și viclean se citea neîncrederea. Atunci Stelian îi destăinui că avea de gând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
capului și cercetând ulița, să vadă dacă nu se afla vreun vecin prin apropiere. E frumos din partea ta că te-ai gândit la mine... Îți mulțumesc. Dar eu, așa cum îți spuneam mai înainte, n-am nevoie de nici un ajutor, mă descurc convenabil... Și să știi că ar trebui să-i dai Măndicăi cele două pogoane de pământ, pe care le ai dincolo de cimitir, spre Obedeni, ca să-și facă o casă... Că așa e bine... Dacă ai măritat-o cu dascălul, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]