1,251 matches
-
voi, ereticilor! Sunteți mai nenorociți chiar decât păgânii! Pe păgâni îi așteaptă negreșit dincolo chinurile iadului; dar cel puțin au aici, pe pământ, o oarecare plăcere: că se căsătoresc, că se bucură de averile lor și de toată tihna și desfătarea date de viața aceasta pământească. Voi însă vă chinuiți și suferiți și aici, și dincolo: aici, pe pământ, cu voia voastră, dincolo, pe lumea cealaltă, fără voia voastră. Păgânii nu vor primi nici răsplată, nici pedeapsă pentru post și feciorie
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
a păgânilor; paguba păgânilor se mărginește la aceea că nu primesc nici un bine pentru postul și fecioria lor; paguba voastră însă este mai grozavă, că sunteți și pedepsiți pentru postul și fecioria voastră. Păgânii pot să se bucure de toate desfătările vieții de pe pământ; voi însă v-ați lipsit și de desfătările de pe pământ, și de cele din viața cealaltă. Poate fi, oare, o pedeapsă mai cumplită decât aceea de a fi pedepsit, în loc să fii răsplătit, pentru osteneli și sudori? Desfrânatul
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
nici un bine pentru postul și fecioria lor; paguba voastră însă este mai grozavă, că sunteți și pedepsiți pentru postul și fecioria voastră. Păgânii pot să se bucure de toate desfătările vieții de pe pământ; voi însă v-ați lipsit și de desfătările de pe pământ, și de cele din viața cealaltă. Poate fi, oare, o pedeapsă mai cumplită decât aceea de a fi pedepsit, în loc să fii răsplătit, pentru osteneli și sudori? Desfrânatul, lacomul, cel care se desfătează cu bunurile altora, cel care răpește
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
Mărgăritarele Sfântului Ioan Gură de Aur, p. 176) „Deci ascultați cei ce vă împrieteniți cu ei, că la cei spurcați nimic nu le este curat, ca să scăpați de urgia ce vine asupra lor. Dar câți vă pângăriți cu ei la desfătări, cum îndrăzniți de vă împărtășiți cu dumnezeieștile Taine ale lui Hristos? Sau n-auziți pe fericitul Pavel strigând că nu puteți să mâncați și din masa Domnului și din masa dracilor? Ieșiți din mijlocul lor, zice proorocul, și de necurat
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
aceea a durerii. Elena străbate Iliada, în lungile ei voaluri albe, ca o penitentă, iar prezența ei pe turnurile Troiei este austeră, nu semeață. Mersul ei împărătesc o poartă printre suferințe crâncene și regrete târzii. Femeia aceasta însingurată care, din desfătare a lumii, devine pustiire a ei, se întoarce împotriva ei înseși și se judecă aspru, că n-a pierit la naștere, târâtă de vifor într-o râpă sălbatică sau în clocotul mării. Iar între Elena și Paris, dacă a mai
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
aceea a durerii. Elena străbate Iliada, în lungile ei voaluri albe, ca o penitentă, iar prezența ei pe turnurile Troiei este austeră, nu semeață. Mersul ei împărătesc o poartă printre suferințe crâncene și regrete târzii. Femeia aceasta însingurată care, din desfătare a lumii, devine pustiire a ei, se întoarce împotriva ei înseși și se judecă aspru, că n-a pierit la naștere, târâtă de vifor într-o râpă sălbatică sau în clocotul mării. Iar între Elena și Paris, dacă a mai
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
Caragiale prin dualitatea, duplicitatea și, mai ales, prin neobișnuita predispoziție ludică, manifestată în contextul familiei sau între prietenii pe care îi amuza și îi deconcerta în mod sistematic. În plus, ca și marele dramaturg, Urmuz scruta realitatea umană cu aceeași desfătare și surprindere în fața diversității și a stranietății exemplarelor întălnite. Dintre mărturisirile apropiaților celor doi autori, reținem două amintiri care pot fi interșanjabile, referindu-se, parcă, la aceeași persoană. Este foarte cunoscut, de pildă, portretul de observator moralist pe care Slavici
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
ale outsider-ilor acestora. Astfel, ghidat de naratorul-reporter, cititorul observă cum, în completarea tabloului dizgrațioasei și insalubrei "zaanale" de pe traseul spre Căldărușani, peisajul uman nu face notă discordantă, ci se complace ambiantului perceput ca normal, i se integrează cu vădită desfătare: "Aci, sub umbrare improvizate pentru campania zaanalei, de o parte și de alta a șoselii fac chef negustorii, țăranii, soldați, bicicliști, mahalagioaice, popi etc, cu familia și copiii; mănâncă fleici, frigărui, mai ales cârnați și pastramă, și beau must, aspirând
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
societatea, casta, profesia (însă doar prin acestea individul își poate realiza potențialitățile).134 Conform lui Campbell, există pentru om o cerință constantă a psihicului de centrare în termenii unor principii adânci, mitul fiind "expresia experienței de a fi viu", a desfătării de a trăi.135 Avem același corp de care dispunea și Cromagnon, deci trăim aceleași experiențe corporale (copilărie, pubertate, maturitate, bătrânețe), cu reprezentările aferente și aceleași motive, o "aceeași piesă veche pusă în scenă în diferite zone și epoci, cu
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
se-ntâmplă ceva ce-ți este rezervat numai ție. Timpul stă, soarele se topește În aer și curge galben la orizont, pulsul vieții Încremenește În tine, te cuprinde pe loc o durere subtilă a simțurilor și petreci un moment de desfătare imaterială. Parcă e o coborâre În sine a voinței de a fi, o eliberare din forme, o smulgere către lumină. Ești atins de o tânjire leneșă, necunoscută și te lași să aluneci În iarbă ca Într-un leșin amoros. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
plin de vizitatori, plaja de la Meadfoot Sands nu era niciodată aglomerată sau gălăgioasă. Poate, pentru vilegiaturiștii obișnuiți, drumul pe jos din centrul orașului era prea lung și obositor și, În orice caz, cei mai mulți dintre ei păreau să prefere divertismentul și desfătările portului, ale grădinii Royal Terrace și ale promenadei, care se Întindea spre vest, către Torre Abbey. Cât despre Osborne Însuși, ca majoritatea hotelurilor de calitate din Torquay, Își avea sezonul plin iarna, când cei bogați și dornici de distracții erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
după freza fixată cu briantină și gloabele mărunte de polo; chinezul curtenitor și mieros din vechile convenții literare, În care, dincolo de bărbatul viu, eu văd un pasticcio de tip retoric; omul artei și al pasiunii, atent În egală măsură la desfătările spiritului și ale cărnii, la savantele infolii din Biblioteca de la Jockey Club și la competența cu jurisdicție limitată a acelui stabiliment. O trăsătură care prevestește cel mai sumbru dignostic sociologic e faptul că din fresca pe care nu șovăi să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
priceput că sosise clipa. A mers la sigur. Și-a făcut rost de un alibi bun: a spus că Între dormitorul său și al englezoaicei ușa era deschisă. Nici ea, nici prietenul Montenegro n-au dezmințit afirmația; dar pentru asemenea desfătări obiceiul cere ca ușa să fie Închisă. Formento și-a ales bine arma. Cuțitul lui Pampa a contribuit la implicarea a două persoane: a lui Pampa Însuși, care-i aproape nebun, și a ta, don Anglada, care te dai drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
citește și alte cărți, mai ușoare. Mai clasice, mai cu oi, cu iarbă, cu Miron Costin, unde limba română mult se mai Îmbucură și odată cu ea și cela ce-o folosește. Că nime mai bine și mai pre scurt toată desfătarea limbii n’au cuprins, iubite cetitoriule, decît acela vornic CV Tudoriu cu jupânița Florica Mitroi (o doamnă) ce la dânsu-i face lucru de mare trebuință, cu pomponu. Mai Întâiu vornicu se aburcește-n logofeții Buduca și Țeposu „ca să-și exerseze mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
m-a trezit din melodie doar cît să-i răspund păi de ce să șutești, cînd poți lua tot vrei de pe masă, la care compatriotul s-a pleoștit, nu era nici o distracție dacă puteai lua orice, ca bou’, fiind lipsit de desfătarea pe care ți-o oferă șparleala, după care m-am trezit din nou, după vreo patru ore, la duș. Făcusem greșeala să cred că pot bea cot la cot cu olimpicii ruși și-acum unul mă ținea de subsuori, altul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
scape de un dosar penal și-au reușit să se dea În stambă. Ed Înclină din cap. Mickey Cohen senior Îl ținea În poală pe Mickey Cohen junior. — Tații și fiii, prilej de meditație. Nu credeți că sînt o adevărată desfătare? Odrasla mea canină și cu mine, bătrînul doctor Franz și cotarlele lui jegoase, cu dinți rari. Franz era un geniu al chimiei. A făcut minuni pentru nefericiții cu mințile duse. Pe vremuri, cînd mi s-a furat o Încărcătură de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
lor neînsuflețite. Întrebarea „De ce?“ Încă zăbovește pe milioane de buze. Primarul Norris Poulson nu știe de ce. Dar oferă un elogiu extrem de potrivit: „Spus așa, cît se poate de simplu, acești oameni simbolizează Împlinirea unei viziuni - Los Angeles-ul ca loc de desfătare și de trai cotidian la cele mai Înalte standarde. Mai mult decît oricine altcineva, Raymond Dieterling și Preston Exley au personificat visurile mărețe și frumoase pe care s-a clădit acest oraș“. PARTEA A CINCEA După ce vei fi plecat CAPITOLUL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Îndatorire, sau o lecție dintr-un manual; cel de-al doilea este că s-a dat astfel uitării atitudinea cu mult mai sănătoasă a secolului al XVIII-lea, care privea natura ca oglindă pentru filosofi, ca evocatoare de emoții, ca desfătare, ca poezie. Există pentru aceasta și motive intelectuale. Darwin a conferit inocenței sentimentale, naturii ca experiență personală sau estetică, o ușoară tentă imorală. Nu numai că a propus un mecanism aparent la fel de imbatabil ca și motorul cu aburi, dar chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
un anume factor pur personal sau creator, aflat În interiorul nostru, dincolo de puterea de a-l insufla prin predare și rețete sau de a-l prezice prin știință. Încercările de a oferi rețete sau de a stabili formule cu privire la practică sau desfătare sunt Întotdeauna cu doua tăișuri, deoarece Întrebarea se pune nu atât dacă ele ar putea să Îmbogățească experiența normală a acelui lucru abstract, bărbatul sau femeia de rând, cât convingerea că ele trebuie cumva să vatăme cealaltă componentă esențială a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
esențială a procesului, contribuția artistului În această privință - experimentatorul individual, „omul verde“ ascuns printre frunzele ființei sale unice și o-singură-dată-trăitoare. A spune oamenilor de ce, cum și când ar trebui să simtă cutare sau cutare lucru - fie că ne referim la desfătarea În fața naturii, a mâncării, a sexului sau a orice altceva - poate fără Îndoială să aibă uneori o funcție folositoare prin aceea că risipește diverse feluri de ignoranță, nocive din punct de vedere social. Însă ceea ce nu poate oferi acest instructaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
ți se oferă Într-o pădure, ci o anumită potecă și numai una. Și totuși, acea multiplicitate de posibilități, cu toate că nu poate fi redată prin intermediul textului tipărit, Înghețat, este absolut tipică pentru actul scrisului, tipică pentru dilema constantă - durere sau desfătare, În funcție de Împrejurări - pe care o reprezintă practica sa reală, Începând cu construirea propoziției de bază până la problemele mai mari legate de linia narativă, dezvoltarea personajelor, Încheiere. Îndărătul fiecărei cărări și fiecărei forme de expresie pe care le alegi până la urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
practicat de o mână de oameni Înarmați și În cete, ceea ce Îi conferea siguranță deplină. Ca În multe alte privințe, legenda lui Robin Hood, sau acea parte din ea care sugerează că viața petrecută În codrul verde poate fi o desfătare, se opune total sentimentului general și spiritului Evului Mediu; și chiar În culegerile de balade despre Robin Hood, latura fericită a existenței În codru este mai mult un element al baladelor și povestirilor elisabetane și de mai târziu decât al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
de fervoarea petrecerii, nu intuiseră cum se cuvine voința destinului. Cartea celor douăzeci și una de nopți Sătul de peisajul de moloz al orașelor, care nu se mai terminaseră de sistematizat, nici în atâtea cincinale, încercam, în anul acela, să-mi găsesc desfătarea prin sălbăticia Carpaților, subscriind profesional la detectarea unor uriașe zăcăminte de sulf, ce se presupunea, în documentele de partid, că ar exista în tainițele montane de sub secularele păduri de brazi. Probabil, fiindcă nu toți constructorii vieții noi se extaziară, asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
dinaintea Vânătorului O'Piatră, Profesorul glăsui: O!... limbă magică, aurită fii de gloria științei! Vânătorul așteptă ca Albert să se reculeagă din faza lui de proslăvire. Nu e așa, Albert rosti el cu dezmierdare că tâlcul acestei pravile umple de desfătare pe cel ce o aude? Profesorul nu-i dădu răspuns, mărginindu-se să primenească, în înzecite păreri de cuget neexprimat, baia lui de reflexii noi. Între modestie și triumf, Vânătorul continuă interogațiile adresate Profesorului: Taci? De ce taci? Poate nu știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
oficiali întinzând culorile pe pânze cetluite pe cadre de frunze de aur, repetatele strângeri de mână și surâsurile pentru dichisit fizionomii se opriră numai când Greierele-dregător începu să-și declame discursul glorificator. Cuvântul său, strălucitoare salbă de metafore atingând sfera desfătărilor intelectuale, se înfoia în murmurul ghitarelor, pe care greierii țanțoși le ciupeau cu detașare și prestanță de consacrați. Discursul se prelungi atât de mult, încât bidiviii-cosași, desfăcându-și hamurile lor de piele pe furiș, abandonară tiptil ceremonia și o tuliră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]