1,902 matches
-
ca un cântec, Peste noaptea din pântec. Undeva, în memoria vremii, Rămâne igrasia magherniței, frigul și singurăta tea, Ca un bizantin și ciudat triptic. Doar noul născut în casă cea nouă Nu mai știe nimic. Țipătul lui Cel dintâi țipăt ‐ despică noaptea în bloc, țipătul lui își face loc pe fereastră, primul lui țipăt ce spune mumii și lumii: Eu sunt! Sunt stăpân pe pământ! Primii pași îi va face între scaun și masă, pe scoarța rărită și roasă ce ‐ am
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
arăta un lucru care nu va cădea și nici nu va arde, pentru veșnicie. Eu, al cincilea fiu al lui Shingen, Nobumori, am să v-arăt! Când soldații clanului Oda reușiră, în sfârșit, să urce, găsiră un cadavru cu pântecele despicat în formă de cruce. Capul, însă, nu mai era la locul lui. Apoi, o clipă mai târziu, cerul nopții de primăvară fu învăluit în coloane roșii și negre de flăcări și fum. La Castelul Nirasaki, în noua capitală, domnea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Muneharu vorbi, încă o dată, răspicat: — Generale Mosuke, vă rog să priviți cu atenție. Mosuke ridică privirea și văzu cum Muneharu, care îngenunchease, își spintecă lateral abdomenul cu sabia. În timp ce vorbea, sângele înroșea interiorul bărcii. — Frate, vin și eu! țipă Gessho, despicându-și, la rândul său, pântecele. După ce-i predară lui Mosuke cutia cu capul retezat al generalului și se înapoiară la castel, vasalii lui Muneharu își urmară stăpânul în moarte. Când ajunse la Templul Jihoin, Mosuke raportă actul de seppuku al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Niwa. Dar vocile de pe marginea drumului erau nedumerite cu privire la destinația acelei expediții. Coloana șerpuitoare de armuri și coifuri trecu foarte rapid prin Keage și se uni cu efectivele care așteptau la Yabase. Corăbiile de război încărcate cu trupe începură să despice valurile albe în formație strânsă, îndreptându-se spre nord-est, pe când armata pornită pe uscat își făcu tabăra, pentru trei nopți, la Azuchi, sosind la Castelul Sawayama în ziua a zecea. În a treisprezecea zi, Hosokawa Fujitaka și fiul său, Tadaoki
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
care locuiesc în corturi! 25. El a cerut apă, și ea i-a dat lapte; în pahar împărătesc i-a adus unt. 26. Cu o mînă a luat țărușul, și cu dreapta ciocanul lucrătorilor, a lovit pe Sisera, i-a despicat capul, i-a sfărîmat și străpuns tîmpla. 27. El s-a ghemuit: a căzut și s-a culcat la picioarele ei; s-a ghemuit și a căzut la picioarele ei; acolo unde s-a ghemuit, acolo a căzut fără viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
fălcii). 18. Fiindu-i foarte sete, a strigat către Domnul, și a zis: "Tu ai îngăduit prin mîna robului Tău, această mare izbăvire, și acum să mor de sete, și să cad în mîinile celor netăiați împrejur?" 19. Dumnezeu a despicat crăpătura stîncii din Lehi, și a ieșit apă din ea. Samson a băut, duhul i s-a întremat, și s-a înviorat. De aceea s-a numit izvorul acela En-Hacore (Izvorul celui ce strigă); el este și astăzi la Lehi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
pe șira spinării, când ca din senin, nimica mișcă și sare direct la gâtul lor. Cică mai săptămâna trecută, cu puțin înainte de revărsatul zorilor, s-a auzit deodată o bubuitură groaznică, urmată de un pârâit prelung, ca și cum ar fi fost despicat un buștean enorm. Cele 73 de servicii specializate și 42 de agenții de securitate plus cele 11 servicii care țin direct de cabinetul președintelui, s-au sesizat prompt fiindcă aveau doar membri cu un IQ foarte mare, deci cu o
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
mângâiată de răcoarea valurilor înviate.Azi, trăiesc într-un univers numai al meu. Timpul își numără nepăsător firișoarele de nisip, îndesându-le cu lăcomie în clepsidra nesfârșită. Mă întreb dacă mai există undeva un țărm... Pescăruși bezmetici îmi dau târcole despicând cerul cu fâlfâirile aripilor umede ca niște lopeți putrezite. Mă privesc adânc priponindu și pleoapele plumburii în fruntea mea albastră de văzduh nesfârșit. Apoi, se adună în stol, ca într un sfat al bâtrânilor, șoptindu-și tainic: -E fiica pierdută
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
Moș Caletcă era atracția noastră și an de an îi așteptam trecerile săptămânale prin sat alergând bucuroși împrejurul caleștii, chiuind de bucurie. Unii mai îndrăzneți se prindeau de inima trăsurii și moșul trăgea cu biciul înspre ei. Obrazul copilului se despica într-o rană ca un firicel roșu de ață, dar băieții satului nu abdicau nicicum. Știind că moșul e olog și nu poate coborî, se țineau scai de caleașcă până la ieșirea din sat. Moșul striga nestingherit ca într-o procesiune
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
de unde avea puterea aceea de a ne face sănătoși. După ce pleca, cerul se întuneca în urma ei și natura se dezlănțuia întotdeauna înfuriată că a fost tulburată de cântecul-descântec al oarbei. Norii parcă se luau de piept și trăsnetul ne înfiora despicând zare și cutremurând casele. Totul dura cel mult o jumătate de oră, apoi cerul se limpezea și noi ieșeam din ascunziș ca să privim curcubeul ce se lăsa ca un brâu de fecior mândru peste mijlocul cerului. Pierdută într-o existență
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
știu eu cum ai dormit, da’ am întrebat și eu așa... cum stă bine unei gazde”. Mulțumesc de întrebare, părinte. Am dormit bine. Dacă-i așa, atunc, când ești gata, o luăm fuguța spre malul iazului. Acolo om continua să despicăm firul în patru... Am urmat fără abatere ritualul fiecărei dimineți. Când am sfârșit și gustarea, bătrânul mă aștepta pe cărăruia din grădiniță. Îndată ce m-a văzut, a pornit să depene calea spre iazul din vale. După o vreme, a catadicsit
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
devină și mai nesuferit. Ceea ce, normal, m-a făcut pe mine să lipsesc și mai mult pe motiv de boală. Asta până când viața îmi fusese redusă la două emoții: disperare, atunci când eram la serviciu, și vinovăție, atunci când lipseam. în timp ce avionul despica norii de deasupra Long Island-ului, m-am gândit cu o satisfacție sălbatică: „Acum aș putea fi la muncă. Nu sunt și mă bucur“. Am închis ochii, dar gândurile mă purtau, împotriva voinței mele, către Luke. Durerea inițială provocată de respingerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
N-am făcut niciodată vreunul din lucrurile pe care le-ai pomenit mai înainte. N-am luat droguri de una singură, n-am datorat bani nimănui, n-am fost iresponsabilă... Nu? m-a întrebat Chris cu un rânjet care-i despica figura în două. Ce e așa de amuzant? Mă enervase. —Nimic. M-am decis să schimb subiectul. Ce-o să faci când o să ieși de-aici? l-am întrebat. —Cine știe? O să mă angajez, o să fiu cuminte. Nu se știe niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
vorbit aproape deloc toată seara. Dar asta nu indica vreo formă de dezacord. De fapt, nu mă mai simțisem niciodată atât de aproape de cineva. Nu ne puteam abține să nu zâmbim. Amândoi aveam niște zâmbete enorme, strălucitoare, care parcă-ți despicau fața în două și se răsfrângeau în ochii celuilalt. Luke s-a comportat în continuare în același stil politicos, „nu te proptesc de-un zid“, pe care-l adoptase de la începutul serii. în schimb, am avut parte de plata taxiului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Nu, Jasmine, orice, dar nu păr scurt. Ai milă. Te rog. Nu mă deranjează dacă e praf până sus, am asigurat-o cu căldură. Sincer, e în regulă, mă împac cu chestia asta. — Dar e deteriorat și mort. Practic, e despicat până la rădăcină. Uită-te! mi-a ordonat ea. Uită-te! Uite cum e despicat pân-aici! —Văd, dar... Nu, nu te uiți! M-am uitat. — Dar nu mă deranjează, am spus atunci când am considerat că mă uitasem destul. Prefer să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
dacă e praf până sus, am asigurat-o cu căldură. Sincer, e în regulă, mă împac cu chestia asta. — Dar e deteriorat și mort. Practic, e despicat până la rădăcină. Uită-te! mi-a ordonat ea. Uită-te! Uite cum e despicat pân-aici! —Văd, dar... Nu, nu te uiți! M-am uitat. — Dar nu mă deranjează, am spus atunci când am considerat că mă uitasem destul. Prefer să am părul lung și despicat decât părul scurt și nedespicat. Nu se poate, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
un hohot de râs zgomotos și neplăcut. I-auzi la ea, a șuierat ea. Ești așa de amărâtă! Ia uită-te la părul meu! m-a invitat ea ridicându-și o parte din șuvițele mătăsoase și lungi până la brâu. E despicat de nu se poate! Dar crezi că mă deranjează? Deloc! Miercuri, am pierdut ore întregi cu pregătirile. Care au început din secunda în care m-am trezit îpe la două și jumătate) și au continuat toată după-amiaza. încă o dată mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
bănuț. Jackson n-o să mai aibă liniște. Preț de-o clipă, am tăcut, după care i-am mulțumit lui Vivian și am părăsit biroul. Era clar că nu-mi plăceau motivele ei, dar îmi doream prea tare cartea, ca să mai despic firul în patru. Speram ca disconfortul lui Jackson, generat de prezența lui Vivian, în calitate de publicist, să fie compensat de implicarea mea, în calitate de editor. și, după cincisprezece minute, timp în care autorul acceptase entuziasmat oferta noastră, eu devenisem oficialmente editorul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
când mintea îi devenise o rană deschisă, o masă supurândă de materie cenușie împrăștiată, neuroni explodați și impulsuri electrice scurtcircuitate? Unde mai era rațiunea când persoana adorată din viața ta tocmai te-a insultat cu un pomelnic de acuzații monstruoase, despicându-ți ființa neajutorată cu lovituri ale securii disprețului său? Unde mai era echilibrul mental, când aceeași persoană și noul său acolit și-au declarat intenția de a te jefui de tot ce ai, iar tu simți că nu ai puterea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
am adormit. Când mă trezesc, mă simt fericită și relaxată. Cele câteva zile la soare au însemnat foarte mult. Și bineînțeles că Adam mi-a trimis flori, ceea ce înseamnă că mă place mult, evident, deși încerc din răsputeri să nu despic firul în patru, pentru orice eventualitate. Ah, și vine Crăciunul, ceea ce e drăguț. Îmi place Crăciunul, pentru că am ocazia să-mi revăd toți prietenii din școală, care se întorc acasă din toate colțurile lumii în această săptămână. Totuși ziua de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
i-a arătat mesajul meu jalnic? Trebuie să ies din starea asta negativistă. Nu-mi face deloc bine. Ce mi-ar spune Debbie acum? Probabil mi-ar spune că poza a fost făcută din rațiuni publicitare și să nu mai despic firul în patru. Mi-aș dori să fiu la fel de tare ca Debbie. Și mi-aș dori să nu mai fiu atât de fragilă. Exact când cobor din autobuz, primesc mesajul lui Adam. E scurt și simplu. IN DUBLIN WEEKENDUL ASTA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
de bara de aluminiu cu unghiile vopsite rubiniu spre mine, lasă să se ghicească sub hainele de iarnă, cojoc lung, cizme italienești, o fire mai degrabă abordabilă, în timp ce, complexată probabil de statura ei, își ține un picior flexat, cu genunchiul despicându-i poala cojocului. Două țărănci cu coșuri mari de plante medicinale, după ce-au aflat că ăsta era metroul pentru Piața Veteranilor, par să fi adormit pe scaunele de la coada vagonului. Pe scaunul de lângă mine, ca de obicei ultimul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
și își pierd sufletul pentru totdeauna. Lan Ping are credința că se poate folosi de succesul cu Nora. Însă dedesubtul surâsului, e singură și deprimată. Glasu-i dulce este adesea gâtuit. Are o nuanță de teamă. În coșmarurile ei, pământul se despică și o înghite tăcut. În toiul acestei frici îl întâlnește pe Tang Nah. El se îndreaptă spre ea pe strada zgomotoasă, la asfințit. Îi zâmbește, se oprește, își scoate țigara dintre buze și se prezintă. Soarele tocmai a apus. Cerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
nu i-a zis că Mao vrea ca oamenii să fie răniți, Kuai Da-fu și-a dat seama cam ce ar vrea Mao să li se facă. Strig slogane alături de Kuai Da-fu. Învățătura lui Mao e tunetul care despică văzduhul și vulcanul care fărâmă fundul oceanului! Învățătura lui Mao e adevărul! Mao m-a lăsat să înțeleg secretul conducerii. Mareșalul Peng De-huai a fost un loialist care cândva a jucat un rol-cheie în crearea republicii. Cu toate astea, Mao
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
o parte și de cealaltă a burții animalului. Iar Christa are să mai conducă mult timp, cu mâna Înmănușată, la fel de decis, la fel de relaxat așezată peste volan. Și vor trece amândoi, În viteză, printre luminile albe, neutre, printre reclamele multicolore, imense, care despică noaptea. * Am adormit În mașină, draga mea, și am visat cum ne plimbam amândoi printr-un parc cu lalele colorate, În jurul nostru foiau porumbei blânzi ca găinile și iepuri domesticiți. Dar la un moment dat, nu Înțeleg de ce, am rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]