4,169 matches
-
final sugerează o încredere de sine pe care eroul n-o are de fapt. El trăiește cu iluzia unei ținte care a dispărut de mult. Philip Marlowe nu e doar un personaj-fetiș - el este și „foaia de temperatură” luată existenței. Detectivul e un instrument de sondare a universului moral a cărui radiografie Raymond Chandler o inițiase încă din vremea când era jurnalist. Superioritatea lui Marlowe nu e doar morală, ci și intelectuală. Aluziile culturale, citatele atent plasate în discuții indică un
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
a manevra realitatea, și de aici un semnal al pesimismului său atotcuprinzător (Brewer, 1989, p. 10). Aceste observații își au perfectă acoperire dacă ne gândim la accesele de melancolie ale lui Marlowe din The Long Goodbye - romanul în care imaginea detectivului se fisurează inclusiv la nivel sentimental: inabordabilul, sarcasticul, cinicul Marlowe sucombă în fața farmecului unei doamne nici măcar foarte tinere și posesoarea unei experiențe de viață discutabile. Nu doar din acest punct de vedere, „mitul cavalerului” primește o lovitură aproape mortală. Eroismul
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
în esența lor, activitățile cvasimecanice ale individului singuratic alcătuiesc un univers coerent, rezistent și sigur. The Long Goodbye și Playback sunt, într-o măsură surprinzătoare, studii ale decăderii modelului moral întrupat de Marlowe. Eșecul existențial se răsfrânge asupra eșecului profesional, detectivul strălucitor de altădată nefiind acum decât un funcționar aproape incompetent ce-și contemplă cu amărăciune înfrângerea. Viața privată a eroului, micile ritualuri ce par mai degrabă manii ale unui burlac deprimat (gătirea micului dejun, operațiunile tot mai complicate ale fierberii
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
am da crezare rândurilor lui Chandler, Philip Marlowe este un cetățean american cât se poate de real, cu o identitate de a cărei veridicitate se putea convinge oricine. Epistola către D.J. Ibberson este probabil cea mai amplă referință la viața detectivului - drept dovadă, ea a fost reținută în toate antologiile importante privind „literatura confesivă” a lui Chandler (vezi, alături de Raymond Chandler Speaking, și volumele Selected Letters of Raymond Chandler ș1981ț și The Raymond Chandler Papers ș2000ț). Textul merită citat nu doar
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
așa cum îl văd eu, cred că m-aș fi gândit la Cary Grant. Se îmbracă decent. Firește că n-are prea mulți bani de cheltuit pe îmbrăcăminte sau pe distracții. Corespondentul lui Chandler a observat și înregistrat în detaliu maniile detectivului: Aveți perfectă dreptate în legătură cu obiceiurile lui de fumător, deși nu cred că fumează exclusiv Camel. Îi place aproape orice fel de țigară. ș...ț Cât privește preferințele alcoolice, aveți dreptate, deși nu cred că preferă whisky-ul coniacului. În schimb
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
și gusturile muzicale ale lui Marlowe sunt un mister la fel de mare pentru mine cât sunt pentru dumneavoastră și dac-aș încerca să improvizez, mi-e teamă c-aș ajunge să le confund cu propriile mele gusturi. Motivația alegerii meseriei de detectiv este și ea învăluită în aburii simplelor presupuneri: În mod clar, există momente când ar dori să nu fie detectiv, așa cum există momente când eu însumi aș dori să fiu orice altceva în afară de scriitor. Detectivul particular din romane e o
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
încerca să improvizez, mi-e teamă c-aș ajunge să le confund cu propriile mele gusturi. Motivația alegerii meseriei de detectiv este și ea învăluită în aburii simplelor presupuneri: În mod clar, există momente când ar dori să nu fie detectiv, așa cum există momente când eu însumi aș dori să fiu orice altceva în afară de scriitor. Detectivul particular din romane e o creatură fantasmatică, dar care se comportă și vorbește asemenea unui om în carne și oase. El poate fi real în
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
gusturi. Motivația alegerii meseriei de detectiv este și ea învăluită în aburii simplelor presupuneri: În mod clar, există momente când ar dori să nu fie detectiv, așa cum există momente când eu însumi aș dori să fiu orice altceva în afară de scriitor. Detectivul particular din romane e o creatură fantasmatică, dar care se comportă și vorbește asemenea unui om în carne și oase. El poate fi real în absolut toate sensurile, în afară de unul singur, și anume că în viața pe care o cunoaștem
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
care se comportă și vorbește asemenea unui om în carne și oase. El poate fi real în absolut toate sensurile, în afară de unul singur, și anume că în viața pe care o cunoaștem noi un astfel de om nu ar fi detectiv particular. Lucrurile care i se întâmplă ar putea, într-adevăr, să i se întâmple, dar numai ca rezultat al unui șir cu totul deosebit de întâmplări. Făcându-l detectiv particular, sari peste necesitatea de a-i justifica aventurile. Spațiul locativ al
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
pe care o cunoaștem noi un astfel de om nu ar fi detectiv particular. Lucrurile care i se întâmplă ar putea, într-adevăr, să i se întâmple, dar numai ca rezultat al unui șir cu totul deosebit de întâmplări. Făcându-l detectiv particular, sari peste necesitatea de a-i justifica aventurile. Spațiul locativ al detectivului e descris și el în toate amănuntele: Unde locuiește? Pe vremea Somnului de veci și a primelor povestiri locuia într-un apartament cu o cameră, în care
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
particular. Lucrurile care i se întâmplă ar putea, într-adevăr, să i se întâmple, dar numai ca rezultat al unui șir cu totul deosebit de întâmplări. Făcându-l detectiv particular, sari peste necesitatea de a-i justifica aventurile. Spațiul locativ al detectivului e descris și el în toate amănuntele: Unde locuiește? Pe vremea Somnului de veci și a primelor povestiri locuia într-un apartament cu o cameră, în care se găsea un pat rabatabil, genul de pat care se ridică la perete
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
la un serviciu de mesagerii telefonice, dar nu-mi aduc aminte să fi făcut undeva vreo referire la așa ceva. Și nu-mi amintesc nici ca biroul lui să aibă sticlă deasupra, dar poate am spus și asta. În fine, un detectiv fără pistol e precum cowboy-ul fără cal, astfel încât aflăm și în ce constă arsenalul detectivului californian: La început a avut un pistol automat german, Luger. Cred că a avut și mai multe Colturi de diverse calibre, dar nu mai mari
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
vreo referire la așa ceva. Și nu-mi amintesc nici ca biroul lui să aibă sticlă deasupra, dar poate am spus și asta. În fine, un detectiv fără pistol e precum cowboy-ul fără cal, astfel încât aflăm și în ce constă arsenalul detectivului californian: La început a avut un pistol automat german, Luger. Cred că a avut și mai multe Colturi de diverse calibre, dar nu mai mari de 0,38, iar ultima oară am auzit că are un Smith & Wesson 0,38
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
la fel de eficientă ca o armă cu bătaie scurtă automată de calibrul 45. Ar funcționa cel mai bine cu un butoiaș de șase inch, dar ar fi mai greu de purtat. Toate aceste detalii fac parte din jocul de autentificare a detectivului. Raymond Chandler încearcă să de-romantizeze un tip literar, să-l scoată din zodia excepționalității - sau măcar a bizarului - în care s-au străduit să-l plaseze aproape toți promotorii discursului detectivistic, începând cu americanul Allan Poe și continuând, în
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
-l scoată din zodia excepționalității - sau măcar a bizarului - în care s-au străduit să-l plaseze aproape toți promotorii discursului detectivistic, începând cu americanul Allan Poe și continuând, în crescendo, cu britanicul Conan Doyle și școala cvasiparanormală a acestuia. Detectivul trebuie să fie un om de rând, pentru că numai un om de rând e suficient de generos, dar și suficient de disperat pentru a face această meserie. Aristocrații, miliardarii, savanții excentrici se pot, firește, implica într-un caz sau altul
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
purtător de cuvânt al autorului, Philip Marlowe detestă snobismul, pentru că doar din pur spirit demonstrativ ar putea cineva să renunțe la un castel pentru a se muta în apartamentul cu o singură cameră în care-și duce zilele aproape orice detectiv care n-a intrat în combinații suspecte. Condiția proletară a detectivului, ideologia sa frustă, dar consistentă, refuzul oricărei forme de „estetism” și de parvenitism transpar în fiecare paragraf. Acest gen de erou continuă, în linie directă, tradiția colonizatorului, a insului
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
din pur spirit demonstrativ ar putea cineva să renunțe la un castel pentru a se muta în apartamentul cu o singură cameră în care-și duce zilele aproape orice detectiv care n-a intrat în combinații suspecte. Condiția proletară a detectivului, ideologia sa frustă, dar consistentă, refuzul oricărei forme de „estetism” și de parvenitism transpar în fiecare paragraf. Acest gen de erou continuă, în linie directă, tradiția colonizatorului, a insului brutal care nu ezită să transpire în soare pândindu-și victima
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
victima, să se bată cu pumnii ori să tragă cu pistolul. Firește că o doză de romantism subzistă în Philip Marlowe, în ciuda eforturilor lui Raymond Chandler de a-l pune să evolueze mai ales în situații dezavantajoase. Expresivitatea seducătoare a detectivului provine din singurătate, din puterea de a îndura nu doar adversitatea unor inamici violenți, ci, mai ales, propria melancolie sufocată de un cinism coroziv-înduioșător. Marlowe trezește simpatia pentru că e un înger căzut, un ins la final de etapă, un profet
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
unește biografii și destine, spune istorii și descrie locuri incompatibile: de la străzile sordide de unde se recrutează actorii crimei până la palatele opulente în care trăiesc indivizi întru nimic mai respectabili decât asasinii care-i vânează. Amestec de sociolog și agent sanitar, detectivul creat de Raymond Chandler este ghidul moral eșuat într-o lume instinctiv imorală. E o lume labirintică, plină de secrete și de mistere al căror conținut e preferabil să nu-l cunoști. E o lume care nu miroase frumos, oricâte
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
a-i fi fost impuse cu forța decât pe oricare dintre blondele platinate întâlnite în tumultuoasa lui viață de singuratic înconjurat de stafii. Intrarea în scenă a lui Philip Marlowe coincide cu maturizarea scriitorului. Ca printr-un gest magic, numele detectivului îl proiectează pe Chandler într-o lume nouă, electrocutat de forța unei revelații. Plămădit dintr-o altă materie decât detectivul tradițional, Marlowe își permite să pună sub semnul întrebării însăși rațiunea de a exista a prozei polițiste. The Big Sleep
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
înconjurat de stafii. Intrarea în scenă a lui Philip Marlowe coincide cu maturizarea scriitorului. Ca printr-un gest magic, numele detectivului îl proiectează pe Chandler într-o lume nouă, electrocutat de forța unei revelații. Plămădit dintr-o altă materie decât detectivul tradițional, Marlowe își permite să pună sub semnul întrebării însăși rațiunea de a exista a prozei polițiste. The Big Sleep, cu sfârșitul său antologic, răstoarnă o întreagă epocă de căutări maniacale ale adevărului, trimițând în zona scepticismului ultim, a desprinderii
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
e marcat, în egală măsură, de voința autorului, dar și de lumea sordidă prin care își plimbă frustrările. Alcoolici, drogați, neguțători de literatură pornografică, personaje imorale, cadavre și crime - iată orizontul la marginea căruia se ivește, în The Big Sleep, detectivul. Înainte de a fi un autor de intrigi polițiste, Raymond Chandler este un scriitor realist. Fiecare dintre personajele cărții, ca și întâmplările narate, sunt părți ale universului tangibil și, prin urmare, reconstituite după logica discursului realist. Noutatea absolută adusă de Chandler
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
ei, în întreaga ei decădere și inconsistență. Nu poate rămâne nesemnalată rezistența lui Marlowe la efectul corupător al mediului. Lucrurile sunt cu atât mai demne de atenție cu cât datele de primă instanță ne-ar încuraja să vedem în cinismul detectivului o materie ușor de topit în pasta informă a corupției și imoralității. Cinic, violent, greu de intimidat, el nu se deosebește tipologic de „băieții răi” aflați de cealaltă parte a baricadei. Ceea ce-l distinge de aceștia e persistența unui fel
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
fel ca multe dintre problemele mele. Am întins mâna și-am mutat un cal, mi-am scos pălăria și haina și le-am aruncat unde-am apucat. Metafora „matului în șase mutări” îl particularizează pe Marlowe în larga familie a detectivilor. Predecesorii săi erau personaje infailibile: ei puteau anticipa nu doar șase, ci șaizeci și șase de mișcări în avans ale adversarilor. Ei erau, într-un sens scolastic și terestru, „profesori de psihologie” pentru care natura umană nu avea secrete. Capabili
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
de mișcări în avans ale adversarilor. Ei erau, într-un sens scolastic și terestru, „profesori de psihologie” pentru care natura umană nu avea secrete. Capabili să reconstituie, precum paleontologii, scheletul unui animal uriaș pornind de la un fragment de os, vechii detectivi nu trăiau niciodată în prezent, ci retrăiau scene existente deja în mintea lor plină de sertărașe burdușite cu informații. Marlowe percepe întotdeauna realitatea de la nivelul solului. Nu șase, ci chiar o simplă mișcare neașteptată îl poate dezechilibra, demonstrându-i, lui
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]