2,337 matches
-
și simplu din întîmplare, se aflau de partea cealaltă a baricadei; erau, adică, "liberali", constituționaliști și revoluționari. Printre ei, câțiva oameni politici care au jucat mai târziu roluri importante în țară: Palmela, Saldanha, Terceira. Adevărați dictatori ai liberalismului, ei se detestau reciproc și încercau, de câte ori aveau prilejul, să ajungă, fiecare din ei, stăpânul absolut al mișcării. Palmela, nobil, sceptic, inteligent, orgolios, înțelegea prea bine puținătatea celorlalți ca să nu se simtă silit să păstreze exclusiv în mâinile sale conducerea rebeliunii anti-migueliste. Saldanha
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
acesta voia "revoluția creată de sufletul poporului; generatoare de tot ceea ce e nobil și mare, revoluția spontană în serviciul cauzei sacre a Patriei". De aceea nu accepta răsturnarea valorilor pe care o proclamau ceilalți șefi revoluționari. Un permanent disident, era detestat de camarazi și urât de mulțime pentru ironia lui strivitoare, pentru talentul său literar, pentru condeiul său mușcător. Unii spuneau că în vine îi curge oțet în loc de sânge. Are în el ceva dizolvant... Nici un act de credință. În loc de căldură, ironie
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
doctrinele transcendente, cu dezordinea; iar din punct de vedere pozitiv: ordine înăuntru, pace în afară, întemeiată pe alianța engleză. E de la început programul unui om de stat responsabil". (Ribeiro Lopez) Machado visează o republică burgheză, ordonată, calmă. În sufletul său, detesta republica străzii, a tribunilor, republica revoluționară, dinamică, telurică. Era un om al ordinii, dar nemăsurata lui ambiție îl făcuse să se viseze toată viața șeful Statului; și pentru a-și împlini visul, nu șovăie să atace monarhia, pe care o
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
sânge și oboseală, luptă și victorie. încercase întotdeauna, firește, o anumită plăcere în a le subjuga și a le supune voinței lui, indiferent la ce ar fi putut să simtă pentru el, fără să-i displacă deloc când ele îl detestau ori, chiar mai rău, îl urau din toată inima; felul în care i se supuneau îi dădea o emoție fugară, dar intensă, aproape comparabilă cu aceea pe care o încerca atunci când îmblânzea un cal sălbatic. Știa foarte bine că avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
pentru alte femei. Era intuiția faptului că poate exista o bucurie mare care să fie însoțită totuși de o la fel de mare melancolie, căci era limpede de-acum că destinul îi jucase o festă, punându-l în situația de a fi detestat de unica femeie pentru care până în acel moment simțise un adevărat interes. „Dacă o să ne mai întâlnim.“ Dar cum ar fi fost posibil? Regele lui îl chemase în altă parte, la mare depărtare de Sapaudia. De-acum, era sigur, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
o dovadă a fundamentalei pofte de aventură a fetelor americane faptul că sunt câteva mii cele care au urmat acest tratament. Din nefericire, asta le-a adus într-o situație fără ieșire, le-a lăsat fără viitor. Femeile "neegalizate" le detestă, iar bărbații le consideră niște ciudățenii, ca să spun așa. Existența lor a determinat cluburile feminine să se implice în campania prezidențială. Dar individual, amazoanele au descoperit că nici un patron nu le angajează și nici un bărbat nu se căsătorește cu ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
rutinei. Când ultimele acorduri ale valsului se stinseră, mecanismul automat lăsă să curgă într-un jgheab câteva grăunțe, pe care găina le ciuguli tot atât de mecanic precum dansase, după care își reluă locul și starea dinainte. Ce spectacol oribil! murmură Carol. Detest animalele dresate și pe cele ținute în cușcă. Găina asta a fost schingiuită cu pricepere și răbdare chinezească jumătate din viața ei, până să fie dresată, pentru ca apoi, cealaltă jumătate din viață, să mimeze un vals vienez pentru câteva grăunțe
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
a început să-l considere un netrebnic care reușise să-și amăgească soarta, să se sustragă rigorilor destinului și propriei morți. Copilului i se părea firească ostilitatea celor din jur, fiind primul sentiment pe care-l cunoscuse, ajungând să se deteste el însuși. Singurul său loc de refugiu era mica prăvălie a bătrânului anticar Sofron. Să ții o prăvălie cu relicve și cărți vechi într-o mică urbe de provincie, locuită de meseriași și mici negustori, era ciudat și inutil. În
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
turnura spiritului - femeia din ea. Opiniile, ideile ei, dacă n-au timbrul vieții ei, mi-s absolut indiferente, deși tot ce spune mi se pare inteligent (și desigur este, căci acum trei ani, când n-o 1 A abhora - a detesta, a avea oroare de... (fr. abhorrer). iubeam, era inteligentă). Mai mult. Cealaltă femeie interesîndu-mă total, aceasta, care-i ia locul, mă impacientează. Îi simt doar farmecul ochilor, glasului, gesturilor, care sunt și ale celeilalte, îi simt prezența, victorioasa ei prezență
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
glorie comercială. — Te întreb, a urmat doamna Silsburn, pentru că soțul meu obișnuia să urmărească, fără întrerupere, programul ăsta în fiecareă — Dacă te interesează, a întrerupt-o doamna de onoare, uitându-se la mine, era singurul program radiofonic pe care-l detestam din toată inima. Detest copiii precoce. Dacă aș fi avut vreodată un copil care săă Sfârșitul frazei a rămas pierdut pentru noi. A fost întreruptă, subit și fără echivoc, de cea mai tumultuoasă, cea mai asurzitoare și cea mai falsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
a urmat doamna Silsburn, pentru că soțul meu obișnuia să urmărească, fără întrerupere, programul ăsta în fiecareă — Dacă te interesează, a întrerupt-o doamna de onoare, uitându-se la mine, era singurul program radiofonic pe care-l detestam din toată inima. Detest copiii precoce. Dacă aș fi avut vreodată un copil care săă Sfârșitul frazei a rămas pierdut pentru noi. A fost întreruptă, subit și fără echivoc, de cea mai tumultuoasă, cea mai asurzitoare și cea mai falsă gălăgie în mi bemol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
poeți, la totalul Dichter. Unul dintre aceste zvonuri - și, după părerea mea, cel mai rizibil din toate - este acela că artistul niciodată, nici chiar în sumbrul ev pre-psihanalist, nu și-a venerat criticii profesioniști, ba chiar, de regulă, i-a detestat, în bolnăvicioasa lui concepție asupra societății, laolaltă cu editorii ei echt, cu neguțătorii de artă și cu toți ceilalți, un clan de prosperi manevranți ai artelor, poate demni de invidiat, despre care se spune însă că ar prefera, pare-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
sfert noaptea și stau aici de la zece, străduindu-mă, acum cât am pe pagină aspectul fizic al lui Seymour, să găsesc o cale de a-l înfățișa ca atlet și sportiv, fără a-i irita prea mult pe cei ce detestă sporturile și jocurile fizice. Sunt disperat și scârbit, zău așa, constatând că nu pot începe capitolul ăsta fără o scuză. Întâmplător, fac parte dintr-o catedră de limba și literatura engleză care numără printre membrii ei cel puțin doi poeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
de viața de petreceri, cu curse, dame și cântărețe. Lucruri legate În mod echivoc de bunătatea lui. Legănându-și umerii ca un pistolar. Purtând haine cu rever dublu. Jucând gin și canastă pe mize mari și vorbind din colțul gurii. Detestând medicii kulturnîi care voiau să discute despre Heidegger sau Wittgenstein. Doctorii adevărați nu aveau timp de asemenea chestii Închipuite. Îi detecta cu iscusință pe Închipuiți. Își permitea fără efort o asemenea mașină, dar nu ducea viața cu care aceasta se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
mai bine de douăzeci de ani. De ce persistă încă atunci în jurul lui ca o duhoare? Dacă Sheba ar putea scăpa de această datorie pe care o simte de a plăcea pe toată lumea, îndrăznesc să spun că ar descoperi că o detestă pur și simplu pe Marcia. Richard venise acum în bucătărie cu vin pentru toată lumea. — Dragul meu, de ce nu le iei pe Marcia și pe Saskia în sufragerie ca să stea jos? Și poți tu s-o rogi pe Polly să întindă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
s-a uitat în ochii moșnegilor - vânători, copcari, foști pescari, fermieri. Toți ghizii îmbrăcați în echipamente Teva, simpatizanți ai democraților probabil că migraseră către sud și est, se întorseseră la casele părintești și la slujbele lor birocratice pe care le detestau. O punem pe apă azi după-amiază, le-a declarat ea. Zach i-a întors un zâmbet, iar bărbații s-au pornit cu un șuvoi de previziuni sinistre. Râul era nemaivăzut de scăzut. Nu puteai să dai drumul pe apă, spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
pentru că, de fapt, ar fi fost lesbiană sau pentru c-ar fi vrut să se păstreze pentru bărbatul perfect. Mary era încă virgină pentru nimeni nu-i oferise niciodată un motiv suficient de puternic ca să nu mai fie. Mary își detesta vocea și părul nesupus, dar avea ceva, un singur lucru, pe care voia să-l protejeze. Las-o baltă, Henry, a spus ea. Du-te să te culci. Dar Henry n-a lăsat-o baltă și nici ceilalți. În următoarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
consumată în nefericire, dar măcar ea nu se lăsase înfrântă. În telefon s-a auzit o păcănitură. Înțelegi, nu ? a spus Alice. Trist era că Mary chiar înțelegea. Unii oameni sunt devorați de nefericire. Tatăl lui Mary, de pildă, își detesta mâinile aspre la fel de mult pe cât le detesta și mama ei. Se chircea sub privirile panicate din ochii soției de fiecare dată când pășea către ea, deși habar n-avea cum de ajunsese în situația respectivă. Uneori, se gândea Mary, primești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
se lăsase înfrântă. În telefon s-a auzit o păcănitură. Înțelegi, nu ? a spus Alice. Trist era că Mary chiar înțelegea. Unii oameni sunt devorați de nefericire. Tatăl lui Mary, de pildă, își detesta mâinile aspre la fel de mult pe cât le detesta și mama ei. Se chircea sub privirile panicate din ochii soției de fiecare dată când pășea către ea, deși habar n-avea cum de ajunsese în situația respectivă. Uneori, se gândea Mary, primești o viață nepotrivită și te trezești alături de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Se îneca într-o viață netrăită. Mai târziu, Mary avea să-și amintească numai o parte dintre evenimentele acelei după-amiezi. L-a sunat pe tatăl ei, nu pe mama. Și-a dat jos jacheta în carouri pe care întotdeauna o detestase și-a îndesat-o într-o pubelă. Și-a dat seama că Alice începuse să-i scrie povestea mult prea devreme, înainte ca subiectul să-nceapă să prindă cu-adevărat contur. Mai departe, era mult mai dificil să-și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
un pas în față. Deci n-ai uitat Qur’an-ul. Îmi aduc aminte numai părțile care-mi sunt de folos. Ahmad a clătinat din cap și-a râs. Și ăsta e un început. Irene i-a privit pe amândoi. Detesta și disputele lor și felul în care păreau să simte confortabil unul în compania celuilalt. Voia să facă și ea parte din cercul lor. Naji ? a insistat ea. Merg dacă vine și Ahmad, a răspuns bărbatul. Irene s-a tras
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
de la cascada. Zgomotul produs de căderea de apă semăna, mai curând, cu acela de pe un aeroport aglomerat, decât cu susurul liniștitor al unui pârâu. În tot timpul ăsta, Mike ascultase ceva ce nu suporta. Trăise alături de lucruri pe care le detesta. Mike s-a dus la gard și-a pus mâna pe unul din stâlpii de susținere. La un metru optzeci și doi înălțime și optzeci și șase de kilograme, spatele tot l-a durut când a ridicat piciorul drept. Mike
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
pe-un om, ar trebui să te lepezi de sentimentul de vinovăție. Odată ce-ai căzut în genunchi, nici un bărbat n-ar trebui să te oblige să rămâi în poziția asta. Irene a ridicat un deget către el. Poți să detești ceea ce-am făcut, a spus ea, dar nu-ți permit să mă tratezi în felul ăsta. Naji nici n-a clipit. S-a uitat la ea de parcă soția lui ar fi fost un pește mort, care strica luciul râului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
că el era cel care deschidea ușa, nu exista nici o diferență. Oamenii tot aveau să-și pună planurile în aplicare. Teroristul chitit că facă rău, tot o să apese pe trăgaci, dar va fi și sclavul acelui lucru pe care-l detestă: un stil de viață pe care nu-l tolerează sau o religie pe care o disprețuiește. Într-un fel, teroristul e deja capturat. Tot ceea ce trebuie să facă personajul pozitiv este să aștepte. Am vorbit cu șefu’, i-am zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
româncă, într-o expediție de pedeapsă, iar altul i-a tras un șut în fund la propriu unei colege de care voia să se descotorosească (fusese iubita lui), i-am ocolit tot timpul. Pe negri îi ocoleam fizic și îi detestam că o duceau mai bine ca noi și cumpărau fete pe ciorapi și sprayuri. În America, la același workshop cu mine erau și doi nigerieni. O femeie sclipitoare, cu un doctorat la Cambridge, și șeful Colegiului Ecumenic de acolo, fabulosul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]