1,201 matches
-
acaparatori locali care, având acces la resurse financiare, se implică în activități economice și trec la exploatarea masivă a resurselor. Supraexploatarea se manifestă prin închideri abuzive de izlaz și tăieri abuzive de pădure. Un rol foarte important în desființarea regimului devălmășiei absolute îl au așadar acaparatorii locali care, datorită unor poziții deținute în cadrul satului, au reușit să obțină anumite beneficii. Acestea le-au permis să obțină tehnici superioare de exploatare și forța de muncă necesară utilizării pădurii în scopuri comerciale. Pe lângă
Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Şerban Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1820]
-
obțină drepturi de exploatare a bunurilor comune. Societățile anonime forestiere cumpără drepturile de folosință de la acaparatorii locali și trec la exploatarea indus trială a pădurii. Schimbările apărute în legătură cu exploatarea bunurilor duc la apariția unor conflicte între băștinașii susținători ai regimului devălmășiei și nebăștinașii susținători ai drepturilor de proprietate individuale. Obștile încearcă să reducă efectele supraexploatării resurselor comune prin plafonarea drepturilor de folosință. Plafonarea drepturilor de folosință încearcă să limiteze cantitățile de resurse ce pot fi extrase și folosite de fiecare apropriator
Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Şerban Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1820]
-
pe normele de la nivelul operațional și sunt deseori contrare regulilor de la celelalte niveluri. 3.8. Concluzii Înainte de a se atinge o creștere demografică ce putea să afecteze drepturile de folosință asupra bunurilor comune, au apărut alți factori de distrugere a devălmășiei absolute. Obținerea de către nebăștinași a indigenatului sătesc pentru a-și ușura pătrunderea în comunitate a reprezentat o metodă de a folosi regulile prezente la nivelul operațional și la cel al alegerii colective pentru a urmări interesele individuale ale acaparatorilor. De
Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Şerban Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1820]
-
de către nebăștinași a indigenatului sătesc pentru a-și ușura pătrunderea în comunitate a reprezentat o metodă de a folosi regulile prezente la nivelul operațional și la cel al alegerii colective pentru a urmări interesele individuale ale acaparatorilor. De asemenea, disoluția devălmășiei absolute a fost cauzată și de regulile prezente la nivelul constituțional, și anume de recunoașterea drepturilor de proprietate individuală izvorâte din contractele de vânzare cumpărare. Codul civil permitea ieșirea din indiviziune și posibilitatea tranzacționării fără restricții a terenurilor. Regulile constituționale
Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Şerban Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1820]
-
sistemului de resurse revine acaparatorilor locali și marilor exploatări forestiere. Degradarea sistemului de resurse a fost posibilă odată ce la nivel constituțional s-a permis individualizarea și tranzacționarea drepturilor. Codul civil a protejat acaparatorii și a contribuit decisiv la desființarea regimului devălmășiei absolute. Din analiza efectuată asupra modului de organizare și funcționare a sistemului de resurse comune specific satelor devălmașe românești putem observa că nu toate tipurile de reguli enunțate în teorie sunt prezente. Regulile nu au fost întotdeauna respectate la nivelul
Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Şerban Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1820]
-
de Vaida, ori de oricare alții. Asta era un fel de roată a morii, care se tot învîrtea, dar apa mergea înainte, piatra macina, făina curgea și nimeni nu se gîndea să schimbe moara cu altceva și nici rînduiala cu devălmășia ori cu bunul plac. De aceea dormise liniștit și cînd afla ce se mai punea la cale în Bufetul Parlamentului, ori în casele boierești din Cîmpineanu, ori la moșie, între două petreceri cu lăutari; dormea liniștit în primul rînd pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
au nici un fel de drepturi și sunt tratați drept robi de către stăpâni. Prin Orhei, Lăpușna și Soroca, mai ales, răzeșii, urmașii celei mai vechi, mai bune și mai viteze boierimi, veritabili hommes d’armes, liberi și posesori de pământ în devălmășie din moși-strămoși, nu se pot împăca deloc cu situația de robi la care se văd, zi de zi, coborâți. Unii reușesc să se judece. Dar sunt puțini dintre aceștia. Iar noul guvernator numit, bătrânul Sturdza, nu poate face prea multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Misionarii și călugării japonezi au fost adunați la Fukuda în apropiere de Nagasaki unde au fost nevoiți să trăiască preț de aproape opt luni în niște colibe de paie ca niște adăposturi de vite. Nagasaki a fost cuprins de o devălmășie de neînchipuit. Oamenii s-au împărțit în două tabere: cei care se lepădau de credința creștină și cei care căutau să se ascundă. Ordinul nostru împreună cu ordinul dominican și cu cel augustin au ținut o mare adunare pentru rugăciune și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
pline de măcriș sălbatic, pe care tot Zach începuse să-l cultive din semințe. Când a intrat în casă, a văzut că salteaua de paie dispăruse. Zach stătea pe marginea patului ei, cu mâinile pe genunchi. Părul îi crescuse în devălmășie; după primele săptămâni în care îl îmgrijise, Pearl aproape că nu-i mai vedea fața. Pearl, a spus Zach. Andy a început să plângă. Pearl i-a adus un pahar cu lapte, un lux pe care și-l permiteau datorită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
în locul în care eu rătăceam încoace și-ncolo, să fie spart cu grupe de luptă proaspăt alcătuite inelul din ce în ce mai strâns din jurul capitalei Reich-ului. Acolo, așa se spunea, Führer-ul apăra poziția. Asta a avut drept urmare ordine contradictorii și a dus la devălmășia unor mișcări de trupe care-și blocau drumul reciproc; numai refugiații silezieni încercau să-și mențină fără echivoc direcția: către vest. Ah, cu câtă ușurință țâșneau din mine cuvintele pe la începutul anilor ‘60, atunci când eram destul de lipsit de chibzuință încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
se formează conștiința, să nu suporte rigoarea nemțească. Poate că avem prea multe cuvinte care ne atrag mintea către lene, către relativism. Peste cuvintele șansă și risc încă nu s-a așezat umbra axiologiei, ele fiind folosite într-o totală devălmășie axiologică; spre exemplu, auzi deseori spunându-se în media: cineva care a suferit un accident "are multe șanse să moară", ca și cum acea persoană abia așteaptă să moară, când de fapt e vorba de riscuri. Ceea ce impune extinderea conceptului de risc
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
famelic al lui Fermín. L-am văzut clătinînd din cap În tăcere. — Fills de puta, murmură el. — De la ce sînt cicatricele acelea, am Întrebat eu. Tăieturi? Doctorul Baró tăgădui, fără să-și ridice privirea. Căută un pled prin rufăria În devălmășie și Își Înveli pacientul. — Arsuri. Omul ăsta a fost torturat, explică el. Semnele astea le face o lampă de sudură. Fermín dormi vreme de două zile. CÎnd se deșteptă, nu-și mai amintea nimic: credea doar că se trezise Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
avait un cal cu șapte capete e coadă del arginto, plus o sabie cu onze tăișuri e mâner format din pizdă de albină. Asta îi sperie-n așa măsură pe oamenii del nisipado, că fură brusc cuprinși de panic și devălmășie, care oricum îi caracteriza din naștere. Chaos era atât de mareones, încât arabon păreau că-s terminați și urmau să cadă într-un chasm profondo, iar leur șefones era complètement désorienté, urlând la sui armates de s’organiser e d
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
primăvară, multe erau pe dos și nu se luase nici o măsură. Chiar dacă în Consiliu se discutase despre dezordine, incitare și subminarea puterii, despre civism. Lumea nu știa ce să mai creadă. Sat fără câini? Și cei temători prind curaj în devălmășie. În dimineața aceea, târgoveții erau îndrăzneți. Umpluseră, cu mic, cu mare, strada orologiului, mulți dintre ei fiind nevoiți să rămână ceva mai departe, pe niște ulicioare. Cu toții vroiau să vadă cum cade blestematul de ceas - și turnul - ori măcar să audă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
și frumusețile sale de la aceste popoare civilisate cari au revenit la forma cea mai umilă și geometrică ca expresia rafinată a conștiinței moderne” (nr. 67). Într-un articol intitulat „Bucureștii accidentelor“ (nr. 70), Marcel Iancu surprinde specificul autohton pornind de la devălmășia „orientală” a arhitecturii și a moravurilor: „Creșterea rapidă și destrăbălată a orașului nostru e fructul desorientărei. În ciuda legiuirilor șchioape și a fațadelor «de stil» capitala țării rămîne (...) un exemplu de orientalism”; o devălmășie în care „totul este neprevăzut, totul este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Marcel Iancu surprinde specificul autohton pornind de la devălmășia „orientală” a arhitecturii și a moravurilor: „Creșterea rapidă și destrăbălată a orașului nostru e fructul desorientărei. În ciuda legiuirilor șchioape și a fațadelor «de stil» capitala țării rămîne (...) un exemplu de orientalism”; o devălmășie în care „totul este neprevăzut, totul este întîmplare, accident”. Pentru liderul constructivist, adept al „simplității” unui nou clasicism funcționalist, geometrizant și abstract, racordat pulsului novator al Occidentului, accidentul e o „emblemă” a capitalei României: „Accidente de circulație, accidente de higienă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
direcția mea, sau depărtându-se cu pași repezi spre ieșire, noi doi cu genunchii lipiți pe prispa Aspidei, sau pe ghizdul fântânii ielelor. Mintea mea e un album vechi în care clișeele nu cunosc ordinea timpului. Îl răsfoiesc febril, în devălmășie. Ea este în fiecare fotografie, dar chipul nu i se poate distinge clar, chipul ei fără de vârstă, alura ei de copil. Doar genunchii se văd proeminenți, picioarele sprintene și suave în prim-plan, sau depărtându-se. Nu mă observă. Zmeul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
al doilea cerșetor se apropiase de primul și părea că Între cei doi izbucnise o ceartă. Parcă recunoștea glasul lui Giannetto care Îl insulta pe celălalt pentru că Îi cotropise teritoriul. Apoi cei doi se apucară să se păruiască, Într-o devălmășie de mâini și de picioare. Dar primul Învinse repede: cu un răget, se aruncă asupra noului sosit, lovindu-l cu un șut puternic Într-o parte. Acesta strigă de durere, În timp ce aluneca la pământ, ținându-se cu mâna de coasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Extraordinara greutate a obiectului Îl impresionă. Femeia aceea trebuie că știa cu adevărat secretul fabricării aurului, dacă Își putea permite să abandoneze o asemenea avere Într-un cufăr nepăzit. Aruncă repezit pe jos conținutul lăzii, căutând alte bijuterii. Amestecate În devălmășie printre prețioasele tunici de mătase și de in se aflau duzini de asemenea podoabe. Cufărul era arca unei comori. Îl răsturnă, vărsându-i pe dușumea Întregul conținut, care se Împrăștie de jur Împrejur, strălucind. În turnul acela se găsea comoara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
stepă de lavandă. O aiureală! Începu să plângă Încet. A scăpat telefonul din mână din care cauză ea părea să vorbească cu capul În jos, cu tălpile lipite de tavanul apartamentului ei din arondismentul 7. Și vorbele curgeau Într-o devălmășie firească, ușor stâlcite de furia ei neputincioasă și Îndepărtată: “În fiecare dimineață, soarele se Întoarce punctual tot ca soare, paza de coastă e cu adevărat pază de coastă, surprizele rămân mereu aceleași, și ce n-a avut loc nu Încetează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
în față atâtea delicatese, dacă gura nu îți e aranjată? Noutatea era că el și Max-Dinte își înfrățiseră banii, cu ceva timp în urmă, iar lanțul de clinici stomatologice era gata. Izbucniră în aplauze, lăsând furculițele să le cadă în devălmășie, printre farfurii și pahare. Așadar ei, care se socotiseră totdeauna că ar fi șapte, precum zilele săptămânii, nu se opriseră la dimineața de sâmbătă, ci aveau să-l târască pe Max în rând, fie și numai în amintire. Și Omar
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
fi compatibile ideologiile totalitare (de stânga sau de dreapta), care masifică fără drept de apel, cu principiul fondator al dandysmului? Totul e o contradicție În termeni. Dandy-ul autentic Își afirmă ostentativ singularitatea, unicitatea, refuzând orice tip de Înseriere, orice devălmășie cu vulgul. Delbourg-Delphis nu este, de altfel, singura care afirmă perpetuitatea dandysmului din anii ’20 până În zilele noastre. Am putut nu de puține ori observa cum are loc extrapolarea conceptului, mai ales după 1930. Dacă i se detectează unui individ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
dăinuirii lor în timp. De multe ori, privindu-i, aveam halucinanta certitudine că, odată cu ei, veneau în acele târziuri de noapte și moșii, și străbătrânii lor și stăteau cu toții la taifas, în lumina palidă a felinarelor din piață, într-o devălmășie de trupuri și umbre năboite de peste timp, încât nu mai știam dacă vorbesc cu vii sau cu morți, dacă poveștile lor sunt de acum sau vin din pământul în care fuseseră îngropate, odată cu strămutarea vechilor lor purtători din această Lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
New York și nu tocmai New York, iar șansele de a da peste vreunul dintre foștii colegi din lumea artistică erau slabe. Pe Seventh Avenue, în Park Slope, era de vânzare un anticariat și, deși nu știa nimic despre comerțul cu cărți, devălmășia de vechituri care constituia magazinul era pe gustul lui. Dombrowski i-a cumpărat întreaga clădire de patru niveluri și așa a luat ființă, în iunie 1991, Brightman’s Attic. Ajuns la punctul acesta al povestirii, din câte spunea Tom, Harry
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
și al focului, dormeau o bunică, părinții și copiii necăsătoriți. De fiecare dată, privindu-i, mă scutu ram ca în fața unui coșmar și mă gîndeam că eu nu aș fi putut trăi așa. Cum să devii un individ în această devălmășie fizică și spirituală ? Dar nu mi-ar fi plăcut nici acele dormitoare hi-tech recente, în care copilul este lăsat singur de la naștere, doar cu o serie de echipamente video și audio care le permit părinților să-l țină sub o
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]