1,081 matches
-
drept un jihad întrucât ea „contribuie la stabilitatea justiției economice în societate”. Astfel, autorul arată, în contradicție cu unele secte islamice, care au adăugat jihadul la „cei cinci stâlpi ai Islamului”, că jihadul lăuntric este însăși îndeplinirea acestor acte de devoțiune, care duc la bun sfârșit „bătălia interioară împotriva tuturor forțelor care ar putea să abstragă omul de la viețuirea în conformitatea normei sale teomorfice, care este natura sa originară, dăruită de Dumnezeu”. O asemenea perspectivă asupra jihadului este mai puțin politică
Jihad () [Corola-website/Science/298566_a_299895]
-
Mihail au apărut în secolul al patrulea, când a fost văzut pentru prima oara ca un înger vindecător, iar apoi de-a lungul timpului ca un protector și lider al armatei lui Dumnezeu, împotriva forțelor răului. Prin secolul al sașelea, devoțiuni pentru au fost răspândite, atât în Bisericile de Est cât și în cele de Vest. În timp, învățăturile lui Mihail au început să varieze între confesiunile creștine. După creștinarea Imperiului Roman, Arhanghelul Mihail a fost considerat patron al Sfântului Imperiu
Arhanghelul Mihail () [Corola-website/Science/299139_a_300468]
-
cam din aceeași perioadă. În general, lucrările mai mici pot fi găsite doar în ilustrațiile manuscriselor; și, din nou, majusculele împodobite sunt des utilizate în lucrările cu teme religioase. Biblia și incunabulele erau foarte bogat ilustrate, ca act de adâncă devoțiune din partea călugărului ce le executa, și ele reflectau adesea vanitatea patronului care era dispus să-și etaleze bogăția, comandând lucrări atât de elaborate. Cel mai renumit manuscris englez din secolul al 12-lea a fost executat în Winchester și se
Romanic () [Corola-website/Science/299802_a_301131]
-
reliefurilor aplicate pe ușile bisericilor. În general, personajele sculpturii romanice erau foarte alungite și erau aranjate în poziții tipice; în ceea ce privește pictura, tematica ei nu se inspira din viața din toate zilele, ea urmărind să-i insufle privitorului un simț de devoțiune cu caracter religios. Printre celelalte arte care au cunoscut o mare înflorire în epoca romanică se numără și arta creării tapiseriilor, a copertelor de carte și a artefactelor religioase, lucrate în email și metale prețioase. Secolul al XI-lea a
Romanic () [Corola-website/Science/299802_a_301131]
-
sensibilități muzicale atât de profunde, James Joyce se va dezvolta încă din copilărie într-o atmosferă a cântecelor și armoniilor tonale, dezvoltând în mod spontan o pasiune pentru muzicalitatea limbajului. Mama sa era și o catolică evlavioasă, astfel încât simboluri ale devoțiunii precum crucifixele, lumânările sfințite, rozariile și scapularele au populat de timpuriu lumea scriitorului. Tatăl, în schimb, avea o atitudine anticatolică și anticlericală, la fel ca o bună parte din populația Irlandei, care considera Biserica Catolică a fi în stare să
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
din nou teama de judecata nemiloasă a lui Dumnezeu. Timp de câteva luni, James Joyce încearcă, habotnic și virtuos, să regăsească devotamentul de altădată pentru religia creștină. Mai târziu își va aminti cu umor de modul cum fiecare act de devoțiune i se părea o tranzacție cu divinitatea: În ciuda strădaniilor pioase, desprinderea de catolicism este ireversibilă, Joyce găsind refugiu într-un alt sistem de credințe, arta, căreia i se va dedica pentru tot restul vieții. În "Portret al artistului în tinerețe
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
anului, și așa ia naștere mineiul. Alături de păresimi se vor introduce încă trei posturi mai lungi, după influența latină: postul Crăciunului, al sfinților apostoli și al adormirii Maicii Domnului. Disputele legate de isihasm vor introduce în ritul bizantin mai multe devoțiuni monahale, excluzând inițierea creștină legată de catehumenat. Convertirea slavilor și preluarea ritului bizantin de către ei marchează o etapă importantă în istoria ritului bizantin. De asemenea preluarea ritului bizantin de către melkiți va marca un alt pas important.Deocamdată limbile greacă și
Ritul bizantin () [Corola-website/Science/298752_a_300081]
-
București sau în Moldova sunt traduse din slavonă. Îndreptările de la o edițiune la cealaltă se fac în acord cu anumite uzajuri împământenite. Totuși, în ciuda textelor slave, glasurile - tonurile sau viersurile muzicale - din ce în ce mai folosite sunt cele bizantine grecești: muzica psaltică. Pe lângă devoțiunile tipic slave, precum acatistele clasice, românii au și altele, precum "Te Deum", împrumutat ritului latin, care la rândul său l-a împrumutat ritului galic. În mănăstirile românești s-au compus diferite acatiste, nu numai pentru sfinți locali, dar și pentru
Ritul bizantin () [Corola-website/Science/298752_a_300081]
-
sub autoritatea sa. Imediat ce a venit la putere, Constantin a pus capăt persecuțiilor creștinilor în teritoriile sale, impunând nu numai toleranță, ci și restituirea bunurilor creștinilor. Dar Constantin nu era pregătit să devină creștin. Monedele bătute în această perioadă, dovedesc devoțiunea sa față de Marte, apoi din ce în ce mai mult față de Apollo, venerat ca "Sol Invictus". La scurt timp după cucerirea Romei, Constantin le-a trimis episcopului de Cartagina și proconsulului Africii niște scrisori din care reieșea faptul că el susținea religia creștină, subvenționa
Constantin cel Mare () [Corola-website/Science/297914_a_299243]
-
mișcare de reînnoire, caracterizată de multe ordine și institute religioase, active mai ales în câmp social (Sfântul Ioan Bosco, Sfântul Iosif Cotolengo, Monsenior Vladimir Ghika ș.a.), alături de acestea s-au înregistrat și o mare dezvoltare a unor noi forme de devoțiune religioasă (exemplu: Cultul Preasfintei Inimi a lui Isus). În sânul protestantismului, în secolele XVII - XIX s-au înregistrat diverse mișcări de reînnoire sau de „trezire” creștinească. Astfel, imediat după 1600, s-a afirmat "baptismul" (ramură radicală a reformei protestante, care
Creștinism () [Corola-website/Science/296540_a_297869]
-
numele Desdemonei !", șoptește Iago la urechea lui Otello. "Cassio are batistă pe care tu i-ai daruit-o soției tale !", continuă el. Otello suferă groaznic, si este gata să se răzbune pe aceea care l-a înșelat. Mimând supunere și devoțiune, Iago se obligă să-i mai ofere o dovadă zdrobitoare a necredinței Desdemonei. Incertitudinea îl chinuie pe Otello. Nebănuind nimic, Desdemona îi cere, din nou, iertare pentru Cassio. Otello izbucnește cu gelozie și îi cere Desdemonei batistă pe care i-
Otello (Verdi) () [Corola-website/Science/307626_a_308955]
-
unele chiar nedorite. De pildă, când în secolul XII au început să se ridice primele catedrale gotice, iar nevoia de mână de lucru a făcut ca autoritățile să apeleze la ajutorul benevol al crdincioșilor, participarea fiind socotită o manifestare de devoțiune, tot atât de importantă ca și cruciada, copii, nechemați de nimeni, s-au prezentat și ei deși mai mult încurcau treaba decât erau de vreun folos. Recurgând tot la imitație, ei și-au luat numele de penitenți constructori. Mathieu de Paris, abatele
Cruciada copiilor () [Corola-website/Science/306643_a_307972]
-
cu voința fermă să nu dea înapoi.Este o asemănare izbitoare între cruciada copiilor și aceste coloane de mici penitenți care mergeau, înfruntând greutățile unui drum lung, cu lumânări aprinse în mână, purtând prapore, în mihlocul lor, înconjurat de multă devoțiune, aflându-se micul taumaturg, purtat pe un car. Rugăciunile lor intonate monoton erau o pildă de dăruire pentru ceea ce se voia a fi atunci o cauză măreață. Impresionați, mulți locuitori din satele prin care treceau li se alăturau. Ajunși la
Cruciada copiilor () [Corola-website/Science/306643_a_307972]
-
care, la autopsie, observară că inima era atât de mărită încât două coaste erau rupte pentru a-i permite expansiunea. La funcțiile liturgice participa cu bucurie, în special la cele celebrate de călugări pentru că erau mai îngrijite și făcute cu devoțiune, și nu de puține ori era însoțit de câte cineva pe care-l târâse după el. Frecventarea sacramentelor și meditația personală au fost izvoarele de unde și-a tras forța și învățătura pentru a progresa în viața spirituală. Începu să frecventeze
Filip Neri () [Corola-website/Science/306662_a_307991]
-
León și ținut acolo până în 1643. La mănăstire, Quevedo se dedică lecturii, precum povestește într-o scrisoare moralizatoare și didactică adresată prietenului său Adán de la Parra, în care descrie pe ore viața sa la închisoare: „"De la zece la unsprezece fac devoțiuni, și după aceea la doisprezece citesc scriitori buni și scriitori slabi; pentru că orice carte, oricât de demnă de dispreț ar fi, conține ceva bun. Catullus are erorile sale, Marcus Fabius Quintilianus e arogant pe alocuri, Cicero este absurd uneori, Seneca
Francisco de Quevedo () [Corola-website/Science/307850_a_309179]
-
moral posedă obiecte subtile și greu de însușit, precum norma morală, caracteristica 'bine', 'rău', precum și cuantificatorii valorici de acțiune socială permisă sau interzisă. Și spațiul religios își are propriile obiecte concepte, precum: creator, divinitate, credință, ritual, grație, păcat, cădere, iertare, devoțiune, înger, demon, etc. În orice direcție am orienta simțul și intelectul întâlnim obiecte fizice și mentale de toate felurile, universul fiind un metaobiect-proces gigantic alcătuit dintr-o nesfârșită ierarhie de părți și evenimente particulare.
Obiect (filozofie) () [Corola-website/Science/308388_a_309717]
-
din Moscova.. A fost educat acasă, însă, după cum și-a amintit mai târziu, educația nu a fost suficientă (la perfecție el știa doar limba franceză). După cum s-a menționat de către N. Druzhinin, Kiseleff a fost crescut de părinții săi în "devoțiunea tradiției religioase" și în "cultul monarhiei". Potrivit lui Kiseleff, a trebuit să facă o mulțime de lucruri pentru "a deveni un om de afaceri lustruit", în anii următori, a lucrat mult și din greu pentru a se educa. Când era șef
Pavel Kiseleff () [Corola-website/Science/302322_a_303651]
-
Du-mă acasă măi tramvai". În 1993-1995 apare cartea biografică "Viața și cântecele lui Gică Petrescu", scrisă de compozitorul și muzicologul George Sbârcea zis și "Claude Romano", având ca bază de documentare caietele și albumele, afișele și fotografiile strânse cu devoțiune de tatăl artistului. La 84 de ani, semnează un contract de înregistrare a 3 CD-uri cu cele mai dragi melodii cântate în toată cariera sa. Orchestrații noi, înregistrări noi într-un studiou digital. Și-a uimit colaboratorii cu seriozitatea
Gică Petrescu () [Corola-website/Science/302638_a_303967]
-
însoțit de un câine. Originea tracică a acestui cavaler, de presupus un zeu chtonic, aniconic, sau în curs de antromorfizare este discutată, dar s-a precizat că tipul plastic este de origine greco-elenistică. Cavalerul care s-a bucurat de o devoțiune specială încă din epoca elenistică are o zeitate protectoare, prin excelență, atotputernică, simbol al nemuririi și al victoriei forțelor binelui asupra celor ale răului și morții, considerat de credincioșii epocii romane "dominus" (lat. "stăpân"), "aeternus"(lat. "veșnic"), "sanctus" (lat. "sfânt
Pomul vieții () [Corola-website/Science/302694_a_304023]
-
a multor episcopi. Maxim a avut câștig de cauză în această luptă împotriva monotelismului, erezie susținută de curtea bizantină și de teologii ei. Desigur, ce l-a transformat pe Sfântul Maxim într-un teolog de seamă au fost mai degrabă devoțiunea și experiența sa monahală decât considerații de ordin politico-eclesiastic. Mai presus de toate, el era un gânditor ce căuta adevărul într-un mod speculativ. În timpul primei sale perioade de viață monahală (o perioadă lungă) a avut acces la tradiția monahală
CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu PETCU [Corola-other/Science/127_a_436]
-
violeta" (Suflete de violetă). De la aceste prime versuri până la anii maturității, Juan Ramón Jiménez este un exemplu strălucit de sacrificiu pe altarul poeziei, pe care o slujește cu o fervoare mistică. A trăit prin și pentru poezie, dăruit cu totală devoțiune unei munci tenace de purificare continuă a operei sale: ""Pentru mine poezia a fost întotdeauna contopită intim cu întreaga mea existență."" Timp de peste jumătate de secol, cât se desfășoară munca sa neobosită de cizelare a operei (""Nici o zi fără o
Juan Ramón Jiménez () [Corola-website/Science/302955_a_304284]
-
Cântări pentru pasărea albastră" (1923), "Întregire" (1936), precum și a unor piese de teatru, între care drama "Vreau să trăiesc" (1937). Ion Minulescu și Claudia Millian au avut o fiică, pe Mioara Minulescu, artistă plastică înzestrată, care s-a consacrat cu devoțiune filială păstrării memoriei părinților ei. Urmează anii razboiului, 1916-18 când soții Minulescu se refugiază la Iași. După acest episod apare un nou volum de proză al lui Minulescu: "Măști de bronz și lampioane de porțelan" (1920). Un an mai târziu
Ion Minulescu () [Corola-website/Science/304575_a_305904]
-
luptat de partea împăratului, l-a învins pe Sizo și a intrat în posesia castelului Melk, care a devenit reședința sa. Relațiile strânse stabilite între familia Babenberg și călugării de la Melk sunt atestate de diverse obiecte de artă și de devoțiune care se află încă în posesia Abației, de exemplu o relicvă a Sfintei Cruci, oferită de margraful Adalbert, sau un mic altar portabil al lui Swanhilde, soția lui Ernest cel Valoros. La 13 octombrie 1014, Henric I a transportat la
Abația Melk () [Corola-website/Science/303598_a_304927]
-
și ține în cele două mâini drept "arme", un trident (simbol al timpului, trecut-prezent-viitor, al triadei hinduse , al celor trei lumie, etc) și un lotus, simbol al deplinei cunoașteri pure, împărtășite. Brahmacharni. Acest avatar înseamnă literar "cea care practică cu devoțiune castitatea-asceza". Avatarul zeiței este înfățișat că o femeie drapata în alb și care poartă în mâinile sale un șirag de perle, simbol al purei spiritualități și un vas cu apă sacra, simbol al purificării. Acest avatar care se aseamănă cu
Durga () [Corola-website/Science/303955_a_305284]
-
când persii au cucerit Babilonul în 539 î.Hr. Nu avem informații dacă Darius I care era un închinător lui Ahura Mazda, ar fi fost și un simpatizant ale învățăturilor lui Zoroastru Darius I și, mai târziu, dinastia achemenizilor au arătat devoțiunea lor lui Ahura Mazda în inscripții, permițând religiilor să coexiste. În perioada aquemenidă zoroastrismul a luat amploare. În ultima parte a acestei dinastii, încep să introducă divinități și concepte religioase proto-indo-iraniene între membrii zoroastriștilor, încât au stabilit un calendar religios
Zoroastrism () [Corola-website/Science/304336_a_305665]