2,113 matches
-
de două orila medic. Măcar că până atunci cunoscusem numai țărani, nu mă împăcam cu viața înlăuntrul cercului de voracitate al plantelor, cu reflexiile verdelui de clorofilă pe piele. Vedeam numai că ogorul nu mă hrănește decât pentru că vrea să mă devoreze mai târziu. Pentru mine rămânea de neînțeles cum poate cineva să-și încredințeze viața unui mediu înconjurător ce-ți arată la fiecare pas că ești candidat la panopticul morții. Era o ratare având ca efect că nimic din ce făceam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
mută, de o calmă determinare. Nu mă înfricoșau, când le atingeam rămâneau atât de potolite, încât liniștea lor se răspândea în mine. În timp ce anotimpurile din ținutul de-afară se înghesuiau unul într-altul, pentru ca în cele din urmă să se devoreze reciproc, sicriele acestea din atelier nu ajungeau la intimități cu carnea. Aveau răbdare și așteptau, nefiind pentru morți decât patul lor cel din urmă, de care era nevoie ca să poată fi duși de-acolo. Tâmplarul mai avea și o mașină
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
vizită. Doar o dată mai voiau să-și dea importanță, să treacă prin sat cu muzică și alai, legănându-se în trăsura lor cioplită ca într-o verandă călătoare. Dumnezeu le ceruse îndărăt materia primă din care-i alcătuise, ținutul îi devorase și el o dată cu anotimpul. Abia dacă mă gândeam la ei în timp ce mă-mpodobeam cu literele de aur. Îl admiram pe nenea tâmplarul pentru că avea grijă ca morții să-și primească fiecare patul său cu capac și nume de aur și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
salt și suflare una sunt de-atâta iubire zăcea-vei mâine mătrășit în burtă de câine Regele de la sat „se-nclina nițeluș“, împleticindu-se după cum se-mpleticea și ținutul. Trăiai în acest ținut, care se autodevora până ce ajungea să te devoreze și pe tine, până ce ajungeai să mori de pe urma ta însuți. Abia regele de la oraș completa propoziția: „regele se-nclină și ucide“. Unealta regelui de la oraș e frica. Nu frica rurală, confecționată în cap, ci frica ticluită, planificată, administrată la rece
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
simți cum ținutul din jur devine mai vast decât poate s-o-ndure biata ta piele croită zgârcit - pentru că cerul și cu iarba s-au încurcat împreună. Să resimți frumusețea peisajului ca pe o amenințare, ca pe legănarea unei pendule devorându-și singură tic-tac-ul, suind cu tine deasupra ierbii până-n azurul buimac și lepădându-te acolo sus, sau coborând, strivindu-te în negrul bătucit al mormântului și lepădându-te. Această minoritate germană era privită de ceilalți ca insulă a friților naziști
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
Sunt, se vede treaba, un caz izolat! În țara noastră, în care nimeni nu moare de foame, sunt totuși unii cărora alimentele comune li se par neîndestulătoare. Și atunci, ei halesc părți de vorbire, bucăți din fondul lexical, concepte. Le devorează pur și simplu în orice anotimp, proaspete sau conservate. Așa de pildă, cineva îmi semnala că un mare romancier român utilizează maximum 500 de substantive. Au rămas numai cele indigeste. Pe celelalte le-a mistuit. Dar dintre toate tipurile de
[Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
În rest, totul auriu. Animalele dădeau din cap de nenumărate ori, de parcă și-ar fi probat noua lor haină aurie, iar coarnele albe străpungeau cerul toamnei. Își scăldau picioarele în apa tot mai rece a râului, își întindeau gâturile și devorau fructele roșiatice ale copacilor. Când s-a lăsat amurgul peste oraș, am urcat în turnul de control dinspre zidul de vest ca să văd ritualul adunării animalelor. S-au strâns laolaltă când au auzit goarna paznicului. Acesta a suflat o dată lung
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
niște măsuri, în sensul că s-au făcut zidurile puțin mai groase, s-au mai astupat niște găuri și s-au pus mai multe lumini, dar nimic nu-i împiedică să-și vadă mai departe de ale lor. Dărâmă ziduri, devorează cabluri electrice... noaptea. — Și unde anume ies dacă ajung între Gaienmae și Aoyama 1-chōme? — Undeva pe lângă templul Meiji, spre Omotesandō. Nici eu nu știu foarte exact locul, dar nu există decât un singur drum. N-ai cum să te rătăcești
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
a început aventura școlară liceală în 1892. Avea 19 ani. De patru ori pe zi străbătea pe jos drumul de la biserica San Lorenzo la seminar. Un sfert de oră bună de mers, pe care un tânăr de vârsta sa o devora cu veselie și fără vreo dificultate; dar Giovanni era fragil, prost hrănit și îmbrăcat necorespunzător. Uneori, epuizat de căldură și de foame, era cuprins de «stări de leșin și de atacuri de natură nervoasă». Câte un profesor îl sfătuia spunându
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
provenea din experiențe nemijlocite. Însă presa a devenit extrem de preocupată de conținutul „șocant“ al cărții și în special de stilul ei: scene foarte scurte scrise într-o manieră controlată, un haiku cinematic. Era un roman scurt, ușor de citit (puteți devora această „delicatesă dulce și neagră“ - New York Magazine - în vreo două ore) din cauza tiparului generos (și nici un capitol nu avea mai mult de una sau două pagini), devenind cunoscut drept „romanul generației MTV“ (grație celor de la USA Today), astfel încât m-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
detalii în privința asta. Pentru cei care nu erau prezenți atunci, iată versiunea lui Cliffs Notes: că am scris un roman despre un tânăr bogat și influent de pe Wall Street pe nume Patrick Bateman care întâmplător e și ucigaș în serie, devorat de o imensă apatie în plină eră Reagan, anii ‛80. Romanul e pornografic și extrem de violent, astfel încât editorii mei, Simon & Schuster, au respins cartea din rațiuni de bun-gust, renunțând la un avans gras de șase cifre. Sonny Mehta, redactorul șef
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
instaurării regimului socialist totalitar în România o reprezintă abdicarea regelui Mihai I. Greșeala sa majoră - acceptarea guvernului dr. Petru Groza, controlat de comuniști, poate fi pusă pe seama tinereții sale dar nu-i exclude vinovăția. Conform unui principiu (orice revoluție își devorează eroii), toți cei care au înfăptuit actul istoric de la 23 august 1944 au fost înlăturați și au avut de suferit. Chiar și Lucrețiu Pătrășcanu, liderul PCR din acel moment a fost mai târziu acuzat, arestat și executat în penitenciar (în timpul
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
a publicat «Hotărârea» Biroului Politic al CC al PMR privind începerea acțiunii de verificare a membrilor de partid, în urma căreia foarte mulți foști social-democrați, dar și comuniști au fost excluși din PMR și arestați. Vechiul adagiu, potrivit căruia «revoluția își devorează eroii», s-a dovedit a fi o realitate a societății românești. În timp ce «la vârf» se desfășura o acerbă luptă pentru putere, o parte din vechii oameni, în frunte cu Iuliu Maniu, se aflau în închisori, iar marea masă a populației
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
instituțiile financiare, cândva bune, în instrumente ale unei tiranii de piață care se răspândește pe toată planeta, ca un cancer, colonizând tot mai multe dintre spațiile vitale ale Terrei, distrugând moduri de viață, dislocând oameni, făcând neputincioase instituțiile democratice și devorând viața în căutarea nesățioasă a banilor. Chiar și cele mai puternice corporații ale lumii au devenit prizonierele forțelor unui sistem financiar globalizat, care a scindat crearea banilor de creația avuției reale și recompensează investițiile extractive (în domeniul finanțelor) mai presus
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
care vrea să o achiziționeze. Deseori, corporația recipient e aproape în întregime finanțată pe datorie și are prea puține acțiuni sau chiar deloc. Întregul joc se desfășoară cu un înfiorător simț al detașării morale. Practic „un sistem financiar tâlhăresc își devoră realmente sectorul corporațiilor productive. [...] Managerii corporațiilor trăiesc și muncesc într un sistem care îi devoră în principiu pe cei cu conștiință civică. Sistemul se transformă într-o structură duală, creând o lume care devine tot mai profund divizată între privilegiați
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
și are prea puține acțiuni sau chiar deloc. Întregul joc se desfășoară cu un înfiorător simț al detașării morale. Practic „un sistem financiar tâlhăresc își devoră realmente sectorul corporațiilor productive. [...] Managerii corporațiilor trăiesc și muncesc într un sistem care îi devoră în principiu pe cei cu conștiință civică. Sistemul se transformă într-o structură duală, creând o lume care devine tot mai profund divizată între privilegiați și deposedați;" Când instituțiile financiare conduc lumea, probabil că este inevitabil ca interesele banilor să
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
ideologii, nu pot rămâne închise. La începuturile sale, comunismul s-a prezentat în România ca un agent al modernizării, al nation-building-ului pe care îl înțelegea în termenii dezvoltării economice și al transformării structurii sociale 64. Raționalizarea sistematică a totalitarismului a devorat pluralitatea spațiilor în care sensul era fabricat și reprodus potrivit principiilor tradiționale. Abordând ca procedeu de modernizare intervenția și monopolul statului asupra economiei și societății, regimul totalitar a suscitat modernitatea într-un loc diferit de cel pe care l-a
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Administrative/916_a_2424]
-
eseurile dvs., unii exegeți au remarcat erudiția inserată în text și subtext. Îndrăznesc să cred că am o predispoziție creativ-euristică, de aflare a noutăților ideatice (nu de puține ori... antice). Astăzi e de neimaginat un scriitor adevărat care să nu "devoreze" cu aviditate tomurile de filozofie, aș vrea să zic, însă nu pot face asta, deoarece realitatea (scrisului, discursului) atestă contrariul: mulți condeieri nu frecventează biblioteca în compartimentele ei mai "dificile", care cer însușirea unor concepte, noțiuni și limbaje adecvate. Dar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
ascuns niciodată. Am știut, întotdeauna, că nu există loc de ascundere. Că nu ai nici o șansă. Singurul loc în care poți să te ascunzi e o femeie iubită. În groapa ei, adîncă, amețitoare, cu păr, neostoită. Care te suge. Te devoră. Alt loc de ascundere nu e. Nu mai sperați. Casa sufletului meu și oaspeții săi A.B.Am intrat în casa gândurilor tale, cum mă primești? La ce să mă aștept? Poți să te aștepți la orice. Ești în cîmp
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
sub nimic chiar suntem. Poți muri oricînd, chiar dacă eu vreau să te salvez. Sunt la fel de neputincios, în fața morții, ca și tine. Încerc doar să fiu onest. Să îți ofer protecție pe cît pot eu, dar, în același timp, să te devorez, bucățică cu bucățică, deposedîndu-te/descotorosindu-te de cele mai macre frumuseți pe care le ai și pe care, neîndoios și trufaș, le vreau pentru mine. Vreau să te jefuiesc, apărîndu-te în același timp. Glumesc... Nu îmi deschid brațele decît ca să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Da, cînd mă ascundeam în joc, de-a v-ați-ascunselea, mă ascundeam în fiecare loc din casă. Singurul loc în care poți să te ascunzi e o femeie iubită. În groapa ei, adîncă, amețitoare, cu păr, neostoită. Care te suge. Te devoră. Alt loc de ascundere nu e. Nu mai sperați. A.B.De ce ai început să scrii? Când ai debutat? Cum scrii? Am început să scriu de pe la opt ani. Prostioare. Versuri pentru mamă. Acrostihuri. Eram, se pare, destul de dibaci, căci...aveam
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
în zori. Asta s-a întîmplat pînă la vreo treizeci de ani. A.B.Ai avut modele literare? Mari personalități, profesori. Da. Și modele, și profesori. Am avut un model de carte de la nouă ani. A rămas și acum. O devoram efectiv. Se numește, simplu, O mie și una de nopți. Prima carte care mi-a căzut în mînă a fost volumul trei: Povestea regelui omar al-neman. Apoi, oho, Povestea frumoasei Șamsenahar. Eram vrăjit. Răpit în duh. Am să povestesc, cîndva
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
se critică constructiv, se latră și se mușcă cu ură și cu colți de mistreț. Când ești pe scenă, la rampă, să te vadă lumea mereu și mereu, e și normal să intri în gura acestei lumi care te poate devora cu fălcile. Deși se obișnuiește pe la alții, cu democrații consolidate, bune de export, să-l faci albie de porci pe președintele statului, nu pot accepta limbajul trivial, buruienos, calificative incalificabile, aruncarea în derizoriu, epitetele jignitoare adresate cu larghețe oricărui adversar
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
prin grija unor oameni de suflet pentru eroi.Multe dintre acestea nu mai există nici ele,au fost radiate și ele de vremuri aspre. Sau câți dintre cei căzuți pe câmpurile de luptă avură "fericirea" să fie înmormântați? Mulți fiind devorați de fiarele sălbatice sau păsările cerului, amestecați cu pământul neprietenos, străin, introduși sub brazda plugului, fără a se ști cine a fost, sau unde și-a găsit sfârșitul. Amintirea lor ar trebui să stea în atenția generațiilor care le-au
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
Nora. Am auzit discutându-se că fetele din zona Buzăului, sunt frumoase, dar sunt și istețe, amoroase, sentimentale. Când ajunge vreun mascul în mrejele lor amoroase, iese turmentat, sau ars de focul dogoritor și neiertător al femeii buzoience, precum libelula devorată de ea. Din bârfele care circulă prin lume, se spune că sunt cuceritoare de la "prima vedere" cum pretind unii. Probabil că așa pățise și tânărul nostru locotenent care știa cum să-i răspundă fetei la săgețile ei pline de aroma
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]