1,915 matches
-
cu laptopul pe masa rotundă, toată echipa făcuse cerc În jurul meu. Presupun că ați văzut deja? am Întrebat fără să mă adresez cuiva anume, prăbușindu-mă pe un scaun de birou din piele. — Nu e nimic nou, arătă Kelly, părând dezamăgită. Nu spune decât că respectivul domn Weston a fost văzut atât de des În compania respectivei domnișoare Bettina Robinson Încât ar fi corect să-i considerăm un cuplu. —Un cuplu? am Întrebat, mirată. Din cauza ororii provocate de fotografie și titlu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
dreaptă și mă privi. Fă ce trebuie să faci, Bette. Înțeleg. —Înțelegi? am Întrebat, pentru că nu-mi venea să cred, dar nu percepeam nici un pic de furie În glasul ei. —Normal. Știu că vrei să stai aici și, sigur, sunt dezamăgită, dar știu că n-ai pleca dacă n-ar fi foarte important. Îmi pare atât de rău, Pen. Îți promit că mă revanșez față de tine. —Nu-ți face probleme. Hai, așază-te lângă prietenul drăguț și singur al lui Avery
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
evident, marea mea relație secretă cu Sammy nu era deloc așa ceva. Oricât de grozav ar suna, băieți, Sammy gătește brunch-ul duminica la Gramercy Tavern, așa că nu poate veni cu noi. Poate altă dată, am adăugat, când i-am văzut așa dezamăgiți. Ei, poate ajungem noi acolo, spuse Will, nu prea convins. Am auzit că se mănâncă decent. Și, În sfârșit, din fericire, conversația lunecă spre viitoarea lor excursie În Caraibe și eu am rămas acolo În tăcere, prefăcându-mă interesată, În timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
presant. I-am spus că nu răspunsesem niciodată invitațiilor prin telefon ale lui Michael, care mă invita să bem ceva, pentru că fusesem prea ocupată și nu prea știam ce să-i spun. Am recunoscut că părinții mei erau atât de dezamăgiți Încât de-abia puteau să-mi mai vorbească și că practic habar n-aveam ce se Întâmpla În viața prietenei mele cele mai bune. Și mi-am cerut scuze de la el că Încercasem să ascund faptul că eram Împreună, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Lower East Side În timp record. Imediat ce ne-am oprit, am recunoscut localul minuscul din fotografiile din ziare. Exact când Sammy trântea ușa mașinii, am observat un cuplu bine Îmbrăcat care examina anunțul pus afară. Se Întoarseră spre noi foarte dezamăgiți și spuseră „Se pare că În seara asta e Închis, dintr-un motiv oarecare“, apoi se Îndepărtară În căutarea unui alt loc unde să mănânce. M-am uitat la el Întrebător, dar el se mulțumi doar să zâmbească. Am o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
unui bărbat ce se îndrepta rapid spre un banc de lucru cu aparate de filmat și reflectoare. Se repezi într-acolo. Bărbatul stătea în fața lui, cu mâinile în buzunare - postura clasică de „N-am nimic de ascuns”. Danny îl încolți, dezamăgit că era un tânăr scund, fără urme de arsuri pe față, în cel mai rău caz o a cincea roată la căruță. Ce treabă ai să asculți pe la uși? Tipul era mai degrabă un băietan - slăbănog, cu coșuri, voce pițigăiată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Nu. — Nici nu credeam că o să fii. Știi de ce? Considine sorbi din bourbon. — Nu-i greu de ghicit. — Odinioară eram hoț de mașini, locote... Mal. Un pic înainte de război, eram cel mai bun hoț de mașini din comitatul San Berdoo. Dezamăgit? Locotenentul Mal Considine întinse piciorul și agăță coșul de gunoi, după care îl trase lângă scaun. Căută prin coș, găsi verigheta și și-o trase pe deget. — Am mâine o întrevedere cu avocatul meu pentru procesul de custodie și sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
scaun. Căută prin coș, găsi verigheta și și-o trase pe deget. — Am mâine o întrevedere cu avocatul meu pentru procesul de custodie și sunt sigur că o să vrea să port în continuare jegu’ ăsta. Danny se aplecă în față. — Dezamăgit, căpitane? Considine se ridică în picioare și se întinse. — Fratele meu obișnuia să mă șantajeze, să mă amenințe că mă va turna bătrânului de fiecare dată când ziceam ceva aiurea despre religie. Cum pedeapsa bătrânului pentru blasfemie însemna zece lovituri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
scârba din spate care-mi face cu ochiul de două ore!“ Cu o privire de asasin, Sergiu se întoarce spre individ, apoi imediat, râzând: „N-ai văzut că nenorocitul are un tic?“ „Cum?!“ am replicat neîncrezătoare, dar, în fond, puțin dezamăgită. — A fost ca un duș rece. — Defectul meu e că uneori sunt prea sigură de mine, conchise Ioana. De exemplu, la un spectacol, fusesem așe zată între președintele țării respective și soția lui. După con cert, urlete de entuziasm pentru
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
torturile mele merita un premiu. Fără ezitare, am desenat doi dansatori cu floricele împrejur, am scris cu litere mari: „Premiul I pentru cel mai bun dansator“ și i l-am trimis respectivului prin poștă. Mulți au făcut haz, dar alții, dezamăgiți, au contestat acordarea distincției partenerului desemnat. — Grozav, am chicotit. — Hai să revenim la chestionar, mă zori Ioana. — Care sunt pictorii tăi preferați? — Leonardo, Piero della Francesca, Rafael, Monet, Klee, Bissière. Mai sunt multe întrebări? — Destule. De ce? m-am mirat. — Pentru că
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
Erina aștepta răspunsul lui Cosmin și Îi era teamă ca acesta să nu fie un refuz. O vreme se auziră doar tropotele liniștite ale cailor mergând la pas. Apoi vocea căpitanului sparse lunga tăcere. - Să ne Întoarcem. Alexandru plecă privirile, dezamăgit. - În două ceasuri Începi lecțiile de luptă, continuă Oană. Spadă, buzdugan, pumnal, luptă corp la corp. Și tragerea cu arcul, cu Pietro. Te vei antrena cel puțin șase luni. Dacă Imperiul Otoman nu se mișcă Împotriva noastră ca să răzbune Înfrângerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
depărta cât poate de mult. Se mai uită o dată înapoi șocat și rănit, apoi dispare în mulțime. Harry lasă jos racheta și-și șterge sudoarea de pe frunte cu o batistă murdară. Seara este compromisă încă înainte de a începe. Pagină separată Dezamăgit și disperat, Pran lovește cu pumnii în poarta albastră a conacului de pe care vopseaua a început să se scorojească. Portarul îi deschide și Pran zărește peste umărul acestuia curtea luminată de razele lunii. Recunoscându-l, omul îi trântește poarta în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
achkan-uri îngrijite, cu fețele rozalii ca fructele moi, înmugurind din gulerele înalte. Fetele din curte apar câte trei sau patru, plutind deasupra patului, invitându-l să se joace. Acestea sunt singurele vizite care-i fac plăcere, cu toate că-l lasă întotdeauna dezamăgit, fetele făcându-se nevăzute imediat ce promit să-i deschidă ușa și să-l lase să iasă. Uneori, zgârie peretele cu unghia, exfoliind zugrăveala cu vârful degetului, făcând mici desene care reproduc scenele pe care le vede pe fereastră. Peretele astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
galopul adrenalizat capăta viteză, porcul accelerând câteva sute de metri, o distanță pe care nu putea fi prins, iar omul în șa se apleca să vadă dacă e bun de călărit. Prea mic? Femelă? Își pregătește sulița orizontal, un pic dezamăgit, expiră, se oprește brusc și se întoarce pentru o nouă rundă, poate mai incitantă. Dar, ah! Dacă ar fi fost unul dintr-ăia mari...! Iar aici, numai să audă strigătele de încurajare și ar lua-o de la capăt.) Dar iată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
efortul făcut noaptea trecută, fără a exagera însă. Încă nu are nici un fiu. Nababul trebuie să se achite de obligație. Altfel, spionii ar putea crede că e steril. —Ei bine, sir Wyndham, continuă nababul, foarte curând nu veți mai fi dezamăgit! În spatele lor, lumea este adunată în jurul prințului Firoz, care a scăpat paharul, vărsând șampanie pe costumul de gală. Nababul zâmbește. Este cuprins de dorința bruscă de a se eschiva de această adunare, ca să-și încerce forțele pe una sau două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
o simte foindu-se pe scaun. Încă o dată se aude zgomotul îndepărtat al unor clopoței și masa începe să se clatine. — Te rog! Domnișoara Garnier pare disperată. Charleroi? Ai văzut pe cineva? Te rog! Ai văzut? Domnișoara Garnier va rămâne dezamăgită. Mica Orhidee nu mai vorbește. După mai mulți clopoței și mișcări ale mesei, se aude din nou vocea lui Blue Pearl. — Frecvențele spirituale sunt cam ocupate. Lanțul auriu dintre cele două lumi este mai puternic în seara asta. Mai sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
obicei, de a se manifesta ectoplasmic, după o situație cam delicată, când un sceptic a forțat-o să bea o ceașcă de cafea înainte de ședință, iar muselina a devenit maronie. Bobby a plecat de la ea complet edificat, deși puțin cam dezamăgit în ceea ce o privea pe pentru doamna Macfarlane. Din cauza concepției sale morale neobișnuit de fluide pe care i-o impune munca, Bobby se simte adesea pierdut. Deși cei doi Macfarlane i-au oferit un cămin, n-au depășit niciodată barierele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
pe cale să devină și mai rea. În spatele lui, în capul grupului de jucători de crichet, este chiar Gerald Fender Greene. În mână, prinsă între arătător și degetul mare, ca o cârpă urât mirositoare este chiar cartea lui. — Salut FG, zice dezamăgit. — Gunoi străin, se pronunță FG. Ceilalți jucători de crichet se uită să vadă la ce se referă. — Baudelaire, citește unul. O pauză cât se procesează informația. Apoi verdictul: Muiereo! Grupul capătă un aer foarte serios. Cu toate că Atleții nu prea iau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
în cantități nominale de capre, neveste și mei. Anticipând moartea sa iminentă, aceste cantități Fo au fost împărțite între bătrânii mai importanți și imediat au devenit subiectul unor negocieri Gofo. Când Chapel a plecat viu de la ei, au fost foarte dezamăgiți. Gofo fusese conform tradiției Gofo transformat în asocieri de promisiuni, care acopereau o mare parte din pământul și bogățiile Fotse. Suma pe care se miza ajunsese enormă și pentru că evaluarea cizmelor sale fusese făcută de căpeteniile a două clanuri rivale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Îmi cer scuze. Când pleci? — Cred că destul de curând. Peste o lună sau două. Tu și tata veți veni să mă vedeți când plecați spre Fotse. — Dar cum poți... după ce...adică.. am crezut că... — O, ești atât de scump, așa dezamăgit și bosumflat. Dacă nu voi mai fi aici, nu înseamnă că te voi uita. De fapt, ești foarte drăguț. Și politicos. — Dar vreau să fiu cu tine. Poți fii cu mine când te întorci din Africa. După ce termini cu munca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
și Morgan din jocul de biliard. Se pare, zice profesorul, că lucrurile s-au mai mișcat întrucâtva, de când am fost aici ultima oară. Guvernul are legături mai multe acum cu Fotse. — Legături? exclamă Gittens. Atât el cât și Morgan par dezamăgiți. Comunicarea este unul din motivele lor de îngrijorare. Dacă oamenii insistă să comunice cu nativii, cum mai pot ei să-i mai studieze în starea lor naturală? — Am crezut, zice Morgan cu lentoarea sa obișnuită, predispusă la contemplație, că sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
și amulete de niște prăjini și capete de animale înfășurate în iarbă uscată ca să alunge bolile; niște șiraguri de mărgele și pungi cu ouă de păianjeni marchează poziția unei parcele într-o negociere Fo. Antropologii sunt entuziasmaț la început, apoi dezamăgiți. Ferma este complet părăsită. La fel și cealaltă la care ajung și cea care urmează. Profesorul, care aștepta să fie întâmpinat de grupul de femei care să le cânte cântece tradiționale de bun-venit, nu găsește nici o explicație. În seara aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
scârba din spate care-mi face cu ochiul de două ore!“ Cu o privire de asasin, Sergiu se întoarce spre individ, apoi imediat, râzând: „N-ai văzut că nenorocitul are un tic?“ „Cum?!“ am replicat neîncrezătoare, dar, în fond, puțin dezamăgită. — A fost ca un duș rece. — Defectul meu e că uneori sunt prea sigură de mine, conchise Ioana. De exemplu, la un spectacol, fusesem așe zată între președintele țării respective și soția lui. După concert, urlete de entuziasm pentru dirijor
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
torturile mele merita un premiu. Fără ezitare, am desenat doi dansatori cu floricele împrejur, am scris cu litere mari: „Premiul I pentru cel mai bun dansator“ și i l-am trimis respectivului prin poștă. Mulți au făcut haz, dar alții, dezamăgiți, au contestat acordarea distincției partenerului desemnat. — Grozav, am chicotit. — Hai să revenim la chestionar, mă zori Ioana. — Care sunt pictorii tăi preferați? — Leonardo, Piero della Francesca, Rafael, Monet, Klee, Bissière. Mai sunt multe întrebări? — Destule. De ce? m-am mirat. — Pentru că
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
-și facă griji, căci casa e deja păzită strașnic: — N-o să pătrundă nici măcar o muscă, stăpână. Îl întreb dacă am voie să vizitez prieteni. Aș vrea să-mi iau rămas-bun de la Fann Sora cea Mare. — Nu, îmi spune el. Sunt dezamăgită. O rog pe Rong să ducă înapoi rochia pe care am împrumutat-o de la Fann Sora cea Mare și să-i ducă trei sute de tael-i ca dar de despărțire. Rong merge imediat și se întoarce cu o binecuvântare din partea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]