1,029 matches
-
l? a trimis pe prin? ul Carol �n exil. La sosirea lui Br? tianu, Iorga s? a sim? it cople? it de ur?. El nu ? i?a pus fr�u limbii atunci c�nd i s? a adresat Regelui Ferdinand, exprim�ndu?? i dezaprobarea fă?? de exilarea prin? ului Carol, dup? care i? a atacat pe Br? tieni. Regele i? a spus c? �ei s�nt sfetnicii mei! � �? i o ? ar?? ntreag? nu reu? e?te s? �n? eleag? de ce nu? i concedia? i!�, a
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
organizeze un măr? asupra Bucure? țiului, ceea ce, din fericire, nu s? a �nt�mplat. Uria? a �ntrunire politic? de la Albă Iulia a fost o izbucnire vulcanic? �mpotriva sistemului liberal. Iorga ar fi putut? o tolera, dar conflictul cu Maniu ? i, mai ales, dezaprobarea v? dit? a Palatului l? au influen? at. A scris un editorial intitulat Politică ? i Masele, �n care explică limpede c? o na? iune are un suflet, o con? tiin?? care ac? ioneaz? �n consecin??. Masele au instincte ? i pasiuni; acestea s
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
era ceea ce voia Iorga s? le-o transmit? tinerilor din Transilvania sau Bucovina � nici m? car �n aceast? perioad?. Cel pu? în a? a m? rturise? te el �n O via?? de om a? a cum a fost, vol. ÎI, p. 175. ?i-a exprimat dezaprobarea fă?? de ai s? i �n termeni mult mai mi? c?tori, a? a cum i-au relatat ace? tia autorului 214 Ț�n? rul Prin? Carol (viitorul rege Carol ÎI) a urmat ? i el cursurile Universit?? îi de Văr? , ca ? i
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
să-i readucă neașteptat în registru grav [...]. A dat o întrebuințare foarte inspirată spațiului de joc, izbutind să-l dilate impreivizibil, comunicându-ne alerta și neliniștea... (Adriana Rotaru) Spațiul dramatic ... publicul contemporan, în cazul în care nu-și manifestă violent dezaprobarea [...] privește cu amuzament toate tentativele de a fi atras în "joc", sau chiar cu jenă, ca la circ [...]. Mi s-au povestit reacțiile produse de formula teatrului în stradă. Nici un fel de efort de înțelegere, de comunicare. Cel mult o
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
de preferat un atac „din flanc”, prin analiz]; A îl informeaz] pe B asupra plângerii sale în leg]tur] cu C, prin aluzii mai mult sau mai putin indirecte. C r]spunde adresându-i lui D o replic] sau o dezaprobare la fel de indirect] și o contraacuzație. În triburile G/wi, satirizarea era folosit] frecvent pentru a în]buși din fâs] orice încercare de a provoca nepl]ceri sau, adesea drept pedeaps]. În aceste cazuri, acul ironiei îndreptate asupra ofensatorului era ascuțit
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
problemă autonomiei ființei umane. Toate p]rțile implicate în dezbateri erau de acord cu faptul c] virtutea cere că oamenii s] lucreze în slujba binelui celorlalți. Unii suțineau c] acest lucru este indicat oamenilor prin sentimentele morale de aprobare și dezaprobare, alții c] se învăț] prin intuiție sau analiz] moral] direct]. În ambele cazuri se putea susține c] toți oamenii puteau cunoaște cerințele moralei de vreme ce nu e nevoie de o inteligent] deosebit] sau de educație pentru a avea sentimente sau pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
explica cel mai bine convingerile noastre morale. Morală, în schimb, trebuie s] provin] din sentimente, de vreme ce tocmai ea și nu rațiunea singur] ne îndeamn] la acțiune. (Michael Smith expune mai pe larg aceast] poziție în capitolul 35, „Realismul”.) Aprobarea și dezaprobarea sunt sentimente morale. Ele sunt expresii ale dorințelor și ale aversiunilor primare care ne îndeamn] la acțiune. Aprob]m ceea ce ne îndeamn] la acțiuni cu rezultat benefic și le dezaprob]m pe cele care pot avea consecințe negative. Deși în
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
morale. Dar presupunerea lor, potrivit c]reia adev]rul judec]ților morale nu poate fi evaluat, este neplauzibil].. Ei trebuie s] afirme această pentru c] modeleaz] o judecat] moral] pe o atitudine cât se poate de clar] de aprobare sau dezaprobare. Dar atunci când eu strig: „Ură pentru cei care-i ajut] pe cei care au nevoie!”, chiar dac] strig]tul meu poate fi sincer sau nu, cu greu poate fi adev]rât sau fals. Strig]tul meu dezv]luie ceva despre
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Cea mai bun] alegere este acea teorie care (potrivit unor interpret]ri) a fost emis] de David Hume. „Binele” nu este definit pe baza simțurilor noastre obișnuite - vedere, miros, auz, pip]it -, ci pe baza simțurilor interne de aprobare și dezaprobare. „Binele” este (aproximativ) ceva ce oricare spectator informat și imparțial ar aprobă (și deci ceva pe care noi tindem s]-l aprob]m, atunci cand ne eliber]m de orice pasiuni și preferințe și încerc]m s] descoperim ceea ce este bine
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
puteți g]și acel fapt sau existent] real] pe care o numiți viciu... N-o s]-l g]siți pan] în momentul în care o s] v] întoarceți reflecția spre propriul suflet și o s] g]siți un sentiment de dezaprobare, care o s] se nasc] în voi, fâț] de aceast] acțiune. Aceasta este o realitate; dar ea este obiectul sentimentului și nu al rațiunii. Funcția judec]ții morale, spune Hume, este aceea de a ghida comportamentul: dar rațiunea singur] nu
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
s] aprobe o asemenea perspectiv]; din contr], oricine care este într-adev]r tentat s] adopte aceast] concepție în viață real], si nu doar tentat s] o apere cu prilejul unui seminar de filosofie - ar trebui s] caute ajutorul psihologului. Aceast] dezaprobare a nihilismului moral ar putea s] apar] în mintea cititorilor că prea rapid]. Bineînțeles, ei ar putea crede c] trebuie s] existe o leg]tur] la un nivel mai profund între subiectivism și nihilism. Subiectivismul nu afirm] c] nimic nu
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
susține c] sensul lui „se cuvine” și al altor cuvinte morale este de a descrie atitudinile sau sentimentele oamenilor - de exemplu, de a atribui oamenilor în general sau emit]torului unei propoziții, o atitudine sau un sentiment de aprobare sau dezaprobare a unui anumit act. Acesta se vrea înțeles că o afirmație a unui fapt nemoral, psihologic despre vorbitor sau despre oameni în general - un fapt care ar putea fi descoperit prin observație introspecție raportat]. Astfel, teoria este una naturalistic]. Dar
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
acestea sunt sui-generis afirmații despre fapte morale perceptibile prin intuiție sau apel la convingeri (intuiționism), au concluzionat pripit c] cineva nu poate medita asupra problemelor morale; judec]țile morale sunt expresiile atitudinilor iraționale sau cel puțin neraționale de aprobare sau dezaprobare. Au ajuns la aceast] concluzie deoarece au ad]ugat o premis] fals], si anume c] singurele probleme asupra c]rora se poate medita sunt cele faptice. O lectur] a lucr]rii lui Kant, Rațiunea practic] (1785, BA101 = 448) sau chiar
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
și pentru crimele comunismului. Dar aceast] linie de argumentație se sprijin] pe o ipotez] eronat] și pe un raționament invalid. Respingerea moralei nu este echivalent] cu acceptarea a tot ceea ce morală condamn] sau cu eliminarea celor mai bune motive de dezaprobare. Putem respinge morală, reținând o perspectiv] rațional] și umanist], așa cum a f]cut Marx. Morală nu este singurul remediu posibil pentru abuzurile de care a suferit marxismul și îndr]znesc s] spun c] nu este nici cel mai bun remediu
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
se ține cont este c] nu exist] nici un motiv de a fi moral, în afar] de promisiunea r]spl]ții divine sau de amenițarea pedepsei divine. Exist] cel putin dou] modalit]ți diferite de a înțelege afirmația c] aprobarea (sau dezaprobarea) lui Dumnezeu este singurul motiv pentru a fi moral. Aceasta ar putea fi pus] pe seama presupunerii c] justificarea principiilor morale nu funcționeaz] suficient de bine pentru a asigura respectarea lor - ca și cum cineva ar putea admite, de exemplu, c] a fura
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
cu toții și care nu se alterează de-a lungul timpului". 22 Mă refer la elementele de cognitivism care, după cum o să vedem, se regăsesc în concepțiile lui Shils (1957) și Geertz (1963). 23 "Nu numai răspunsul celeilalte persoane, adică aprobarea sau dezaprobarea, sau acțiunea sa în conformitate sau nu cu așteptările noastre sunt semnificative / importante, ci și anumite trăsături sau caracteristici ale acelei persoane care nu fac parte din acțiunea sau din atitudinea sa personală față de noi" (Shils, 1957:139-40). 24 "Așa cum
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
să renunț... să mă dau cu lumea... Matei: Și bine-ai făcut! Octav: N-am făcut bine, Nea Matei... că m-am dat cu matale... și matale ești un căcat, Nea Matei... (Costache și Marieta, speriați, scot zgomote de uluială, dezaprobare, îngrijorare) Matei: Ascultă, măi neisprăvitule... măi... (îl ia de gît) Octav: (debarasîndu-se cu ușurință) Și pentru că ești un căcat, trebuie să curăț locul de matale, Nea Matei... Și ca să fac și eu măcar o dată o treabă bună, o să încep curățenia
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
transmite învățătura să aibă curățenie sufletească, cel ce stă în frunte să fie cu râvnă, cel ce miluiește s-o facă cu bunăvoire, iar dragostea să nu fie fățarnică. Ca metode practice de realizare a acestor deziderate Sfântul Clement invocă: dezaprobarea, sfatul, dojana, admonestarea, ironia, exemplu, exercițiul etc. Educația creștină, după Clement Alexandrinu, se vrea a fi universală, cuprinzând oamenii de toate vârstele și categoriile sociale, ca mijloc de purificare și înălțare la Dumnezeu a fiecărui om. El consideră că omul
Clasa de elevi : mediul educaţional moral-religios by ELENA HEREŞ () [Corola-publishinghouse/Science/639_a_975]
-
harul divin, conduce pe om la cunoașterea lui Dumnezeu. Deprinderile morale sunt: faptele bune, postul, participarea la slujbele Bisericii, citirea Sfintei Scripturi și respectarea tradițiilor religioase. Formele prin care profesorul contribuie la formarea deprinderilor morale la elevi, sunt aprobarea și dezaprobarea. Aprobarea reprezintă aprecierea favorabilă de către profesor a atitudinilor și faptelor morale pozitive ale elevilor, în sensul că ele sunt în concordanță cu principiile moral-religioase studiate. Aprobarea produce satisfacție și motivație interioară. La clasa a VII-a, în Pilda talanților întâlnim
Clasa de elevi : mediul educaţional moral-religios by ELENA HEREŞ () [Corola-publishinghouse/Science/639_a_975]
-
pentru modul în care slugile, care au primit cinci, respectiv doi talanți, au știut să-i înmulțească: „ Bine, slugă bună și credincioasă, peste puține ai fost credincioasă, peste multe te voi pune; intră întru bucuria Domnului tău” (Matei 25, 21-23). Dezaprobarea reprezintă aprecierea nefavorabilă de către profesor pentru atitudinile și faptele morale negative, pentru abaterile de la principiile morale demne, civilizate. Aceasta produce insatisfacție, de aceea trebuie să determine la elev o mobilizare pentru înlăturarea faptelor negative din comportamentul lor. În pilda sus
Clasa de elevi : mediul educaţional moral-religios by ELENA HEREŞ () [Corola-publishinghouse/Science/639_a_975]
-
lui Jorge Serrano, în 1993, în Guatemala și al lui Lucio Gutiérrez, în 2005, în Ecuador. Cu toate acestea, cel mai adesea președintele câștigă, din mai multe motive. În primul rând, întrucât populiștii câștigă mandatul într-un context de amplă dezaprobare a status quo-ului de către societate, opinia publică îl favorizează, în general, pe președinte - adesea într-o proporție covârșitoare 2. În același timp, partidele "tradiționale" care au condus opoziția tind să fie discreditate și să nu aibă sprijin popular. Mai mult
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
Abilitatea lui Fujimori de a se prezenta ca "om din popor" era susțintă de originea sa etnică și familială (Degregori și Grompone 1991). Pentru că era pruvian de origine japoneză, Fujimori aparțiea unui grup etnic neînsemnat. Cu toate acestea, în contextul dezaprobării pe scară largă a elitei peruviene predominant albe, originea etnică a lui Fujimori s-a dovedit a fi "mai degrabă un atu decât un impediment", căci "trăsăturile sale faciale, experiența de imigrant și originile modeste îl făceau să semene mai
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
fundamentale ale fobiei sociale sunt teama și rușinea. Teama este o emoție centrată pe manifestarea unei atitudini vigilente față de mediul înconjurător în așteptarea apariției unui pericol: pacientul se teme de orice formă de agresiune (conflict, reproșuri, umor, ironii) sau de dezaprobare verbală sau socială. Rușinea este convingerea pacientului că nu s-a putut conforma regulilor grupului și certitudinea că este, din această cauză, devalorizat și minimalizat. In general, în cazul fobiei sociale, cele două sentimente coexistă: teamă în timpul și înaintea confruntărilor
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
se desfășoară timp de trei sau șase săptămâni, în funcție de anxietatea generală a cuplului. Prima săptămână Partenerii schimbă mângâieri pe tot corpul fără a se opri în mod special asupra zonelor sexuale. Fiecare își exprimă clar, dar cu blândețe, aprobarea sau dezaprobarea: „Imi place, prefer mai multă blândețe, mai puțin agresiv, să rămâi mai mult timp în această zonă...”. A doua săptămână Cuplul continuă programul, dar adaugă și zonele erogene, precizând mereu ceea ce face plăcere ca intensitate, cantitate și emoții. A treia
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
sentiment pozitiv, a unui compliment, unui membru al grupului. Au fost programate patruzeci și trei de ședințe săptămânale în anul în care Doamna B. a urmat terapia. Pe brichetă ea lipește o etichetă pe care este scris: "Hartă de criză". Dezaprobare, confruntare. Nu este pentru prima dată. Diminuarea întăririi pozitive. Adăugarea unei întăriri aversive. Un comportament care, nu numai că are drept efect corectarea ci și recorectarea consecințelor comportamentului problemă. De exemplu, pacientul este transferat unui alt terapeut care îl ajută
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]