1,719 matches
-
un epilog este cel care ne rezolvă conflictul, poate lăsând să se piardă mai puțin din "spontaneitatea și prospețimea operei de artă". Deja văd pe vreun cititor, mai mult sau mai puțin estet, că face un gest și o față de dezgust citind această "operă de artă", că vor fi considerații printre cinici de un așa mercantilism pietonal, că trebuie să fac aici, cu respect, câteva reflecții asupra relațiilor dintre artă și comerț, pentru a-mi umfla acest epilog. Am avut destule
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
Cu osebire ni s-a înfățișat și ni se înfățișează repulsiv naționalismul comunist, demagogia agresivă în disperarea sa legată de criza sistemului totalitar. Antisemitismul care era o componentă a acestui naționalism de final de partidă nu ne-a trezit decît dezgustul cuvenit unei atitudini subcivilizate. Circumstanță ce nu ne oprește însă a ne mîhni atunci cînd se exagerează în sens contrar, cînd e cultivat, astfel cum afirmam în România literară, "un antisemitism iscat practic din nimic", aplicat arbitrar unor marcante personalități
Cîteva precizări by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8184_a_9509]
-
declanșarea războiului din Irak. E vorba de Joska Fischer și Dominique de Villepin argumentînd în prezența lui Donald Rumsfeld necesitatea continuării inspecțiilor ONU. Fischer, cu pițigăieli de baricadă-caviar, și Villepin, de o facondă autoadmirativă, erau studiați cu ochi mijiți a dezgust și neînțelegere de un Rumsfeld cu fața de cinstit, dar aprig negustor hanseatic, care negociază prețul a două butoaie de heringi afumați. Pînă și cravata lui Rumsfeld, țeapănă, demodată în textură și model, și cu un nod gigantic, părea cea
Un autor de viitor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8775_a_10100]
-
a simți deloc enormitatea lucrului, neprinzând nuanța care desparte convenientul de gestul nedelicat. Se uită numai la Pomponescu, spre a vedea dacă acesta aprobă. Pomponescu nu făcu nici o mișcare de dezaprobare, păstrîndu-și amărăciunea mizantropică. De fapt, în sinea lui simți dezgust pentru ideea de a te duce să turburi liniștea unei femei cu informații ce nu te privesc, el personal n-ar fi făcut o asemenea faptă pentru nimic în lume. Însă afectarea lui împotriva lui Ioanide era așa de mare
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de starea lor materială, le procura posturi și nu refuza de a le găsi nevastă și de a-i cununa. Gonzalv nu vedea în specialitatea lui decât "catedra" și în știință - un șablon expozitiv. - Domnule, zicea el strâmbând gura de dezgust profesional, ne vede străinătatea și râde de noi. Conțescu ignorează ultimele lucrări apărute, nu citează măcar o dată pe Dittweg. Conțescu auzise bârfeala și căutase în toate părțile pe acest Dittweg, și se jura că nu există, n-a dat de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
-l înconjoare din toate părțile. Din întîmplare, becurile electrice de pe stradă s-au aprins brusc de la uzină și agresorii au întors spatele în grabă. - Dacă continuă așa, o să fiu nevoit să mă mut, măcarprovizoriu, încheie Dan Bogdan. Ioanide își arătă dezgustul său pentru astfel de moravuri și întrebă pe Bogdan ce avea să-i spună personal, fiindcă înțelesese că deține informații care îl privesc. Dan Bogdan își dezvoltă ironia supărătoare (cu totul mecanică) de pe față. - Am avut sentimentul, te rog din
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
penibilă scenă. Madam Ioanide arătă în aceste împrejurări o față nouă a caracterului ei. Revelă o liniște tristă și decisă, o extraordinară capacitate de a se orienta în mijlocul dezastrului, în timp ce Ioanide, energic în treburile lui, dovedi în nenorocire apatie și dezgust. De altfel, doamna Ioanide n-ascunse că are presimțirea, certitudinea chiar, că Pica nu mai este în viață. Ioanide avusese dreptate, Gavrilcea era un criminal. Prințesa le primi la ora cinci, în picioare, lângă un fotoliu larg, pe rotile. Avea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ai fi crezut că Demirgian e un om așa de vânjos. Însă și în privința sanitară suferea de unele contradicții. Se arunca în Dunăre și nu suporta vederea gândacilor sau a păianjenilor, precum nici a racilor. Atunci făcea o strâmbătură de dezgust și se simțea rău fizicește. De aceea punea să se curețe riguros prin localuri. Nu mânca gras, preferând carnea de berbec. Bere nu punea în gură, nici alcooluri, numai vin de Malaga sau Madera veritabil, când găsea, sau siropuri. În
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
sperînd că răceala ei îi va goni gîndurile. Se petrecu pe dos. Fereastra dădea spre un cartier cu locuințe goale, dar el nu vedea nimic în afară de conturul întunecat al feței sale și răsfrîngerea nedeslușită a dormitorului în spatele geamului. îl copleșiră dezgustul, iritarea și unele fantezii sexuale legate de Rima. Se duse brusc la garderob și deschise unicul sertar mare de jos. înăuntru nu era nimic în afară de hîrtia maronie de pe fundul lui. Scoase hîrtia, o împături în dreptunghiuri îngrijite și, rupînd-o atent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
trepidă. Munro se sprijini de perete, cu mîinile vîrîte în mînecile opuse. Se încruntă la pantofi o clipă, apoi privi sus, luminîndu-se dintr-odată la față: — Spune-mi, doctore Lanark, e vreo legătură între dragostea ta pentru panoramele nesfîrșite și dezgustul față de problemele umane? Lanark nu-i răspunse. Ușa se deschise și intrară într-o altă sală imensă, vuitoare și fără tavan. Sunetele pulsau, iar aerul luminos se abătea de sus și curgea prin tunelele înconjurătoare pline cu oameni care veneau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
totul după un recul, se micșoră și deveni flasc, lăsîndu-l cu un oribil sentiment de gol și epuizare. în tot acest timp, mintea îi fusese neputincios de înspăimîntată, întrebîndu-se ce se întîmpla, cu fărîma de energie rămasă. Se uită cu dezgust la desene, le duse la toaletă, trase apa și-și descheie pantalonii. Un strop cenușiu și vîscos în formă de melc era prins de stomac, sub buric. Era transparent, în el se aninau infime mănunchiuri și galaxii lăptoase și mirosea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Era transparent, în el se aninau infime mănunchiuri și galaxii lăptoase și mirosea a pește. Se curăță și se întoarse în dormitor, neștiind ce s-a întîmplat, dar sigur că era legat de chicotelile, aluziile și tăcerile bruște pe care dezgustul lui instinctiv îl făcuse să le ignore la colegii lui. Se simțea paralizat și dezgustat și jură să nu se mai gîndească la lucrurile care-l aduseseră în această stare. Peste două zile reveniră și le cedă fără să opună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
se uitară pe fereastră încurcați. Sub razele piezișe ale soarelui, drumul se ondula peste o mare mlaștină, în pliurile căreia vedeai mici lacuri neregulate. Vîrful conic al unui munte răsări după curbura orizontului mlaștinii, și Thaw își dădu seama cu dezgust că era Ben Rua. Pentru a-și menține excitația sexuală, fusese forțat să-și imagineze scene din ce în ce mai perverse și, acum, orice amintire din lumea exterioară îl enerva prin lipsa ei de importanță. Ajunseră la punctul cel mai înalt al terenului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
printre rînduri, corectîndu-i și încurajîndu-i pe un ton liniștit și făcînd mici schițe sumare la marginea hîrtiei pentru a le arăta cum ar trebui reprezentat becul. Thaw lucra impasibil, cu un chip cînd inexpresiv, cînd zăpăcit luptîndu-se cu furia și dezgustul. La un moment dat, îi șopti vecinului său, un student cu fața pătrată, mustață blondă, bine-îmbrăcat: — E incredibil. — Ce anume? — Să faci artă cu un bec mort. — Recunosc, nu-i prea amuzant, dar poate că e cazul să învățăm să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
vorbi mie despre exprimarea mea artistică, strigă Thaw cu brutalitate. Crezi că aș picta dacă n-aș avea ceva mai bun de exprimat decît acest eu idiot? Dacă aș fi făcut dintr-un material ca lumea, aș sta linistit, dar dezgustul de sine mă forțează să caut adevărul, da, adevărul! — Nu înțeleg o iotă din ce zici, spuse domnul Thaw, dar știu care-i rezultatul. Rezultatul e că eu trudesc ca tu să poți picta. Și acum vrei un sfert din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
prosop și ținîndu-i un lighean în care să scuipe flegma galbenă și groasă. Thaw era total preocupat de boală. O simțea ca un război civil care-i sabota respirația, permițîndu-i să primească suficient oxigen pentru a simți durerea, neajutorarea și dezgustul de sine. Odată, după miezul nopții, spuse: Doctorul crede... boala asta... mintală. — Da, fiule. A făcut niște aluzii. — Umple baia. — Ce? — Umple cada. Apă rece. Explică, făcînd mari eforturi, că poate îca o țară care uită bătăliile interne cînd e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de țară cum nu ne pasă nouă de China; adevărat asemenea că partidul există numai prin impunitatea absolută a tâlhăriilor și mizeriilor ce le comit zilnic membrii lui, adevărat că nu există om în țara aceasta care să nu simtă dezgust de aceste naturi profund necinstite și catilinare, dar de imitat nu-i poate imita nimenea care nu e născut din tina și din minciuna din care ei s-au născut; căci velle non discitur: a voi nu se învață. A
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
adeseori bucuria de a trăi și dorința de a lupta; acesta e izvorul relei dispoziții care muncește pe oamenii culți din mai toate țările. Arta antică însă, precum și cea latină din veacul de mijloc erau lipsite de amărăciune și de dezgust, erau un refugiu în contra grijelor și durerilor. Literatura și artele sunt chemate dar să sanifice inteligențele de această boală psicologică a scepticismului, și de aceea, în amintirea acelei arte, care putea face asemenea minuni, am pus acestei foi numele "Fîntîna
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
apoi, ca din senin, să intru în încăpere în locul ei. Mi-am atins ca din întîmplare un sân de brațul lui. A tresărit de parcă l-aș fi ars cu acid. ― Și eu aș fi tresărit, mormăi Aloim privind cu oarecare dezgust la sânii femeii, care se zbăteau liber pe sub tunică, lăsând să se ghicească o formă nu foarte frumoasă. ― O fi fiind el un soldat fenomenal, poate că se mișcă într-adevăr foarte repede, poate că e și un pic telepat
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
încearcă să ofere societății noastre un schelet suplimentar, care să mai ușureze această povară." Oksana Bint Laesia - Introducere în studiu Regulamentului canonic 7. VĂZÎND CĂ ÎN CAMERA LUI intră ambele Marii, Abatele închise ochii, încercînd să-și alunge senzația de dezgust. Încet-încet se transforma într-un șobolan. Recunoscuse pașii femeilor încă de când intraseră pe coridor. Acestea erau simțuri de om care stătuse prea mult timp întemnițat. - Mă bucur să vă văd împreună, dar mi-e teamă de ceea ce aveți a-mi
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
scutură: luase hotărârea. își desprinse securea de la șa, sări agil de pe cal și, cu pas iute, se apropie de cei doi. Frediana, din nou imobilizată, se lăsase în voia burgundului, cu ochii închiși și gura strânsă într-o strâmbătură de dezgust. Nici un geamăt, nici un vaiet, doar lacrimile ce i se prelingeau pe obraz vorbeau de la sine. Rutger, gâfâind răgușit, o pătrundea iar și iar cu smucituri violente, care o zgâlțâiau toată. îl simți - mai degrabă decât să-l vadă - pe Balamber
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
inspira acum doar un sentiment de groază și de repulsie. 39 Ajunși în tabără la apusul soarelui, se despărțiră fără să-și mai spună nimic. închis într-o tăcere sumbră, Sebastianus mâncă ceva în fugă, așezat înaintea focului, ascultând cu dezgust comentariile satisfăcute ale soldaților ce discutau despre supliciul la care-l supuseseră pe tâlharul hun. îi părăsi repede pentru a se retrage în cortul său. Simțea fierbând în el un profund resentiment față de Frediana, a cărei cruzime de gheață pur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
sumbre ale lui Cetegus, am mai mult ca oricând nevoie să văd oameni, iar micul banchet din seara asta și-ar pierde mult din farmec fără prezența lui Cilonus! Flavia scutură din cap, cu gura strânsă într-o grimasă de dezgust: — E un om... așa superficial! Și atât de prost! Cu blândețe, dar și cu hotărâre, Hippolita o luă de braț și o obligă să o urmeze pe aleea de piatră, în capătul căreia lucea alb mica scară de marmură ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
văzut casetele cu procesul și execuția Ceaușeștilor, am înțeles că pe capul dictatorului a fost făcut pactul cu securitatea și că asta va face ca ea să fie în continuare ce-a fost, dar și mai mult decât atât. La dezgustul cu care am urmărit acele casete, care aveau să compromită imaginea României, a contribuit în bună măsură și faptul că nu puteam înțelege, în ruptul capului, cum a fost posibil ca un personaj „situat între metafizică și clitoris”, ca Gelu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1914_a_3239]
-
să veniți la secție.» Atunci am realizat că eram pus sub supravegherea poliției. Sau poate chiar urmărit. Încă nu se stabilise că secta Aum era implicată. Eram destul de tensionat. Mai fusese și incidentul Matumoto. Față de cultul Aum simt mai degrabă dezgust decât furie. Îi urăsc pe adepții care au «orbit». Mai ales pe cei care vor cu tot dinadinsul să mărească această organizație. În timpul facultății, în doar trei ani, mi-am pierdut, unul după altul, părinții și fratele mai mic. Tata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]