1,137 matches
-
cu proiectele lor culturale, muzee...E un bagaj important pentru mine, din care mă hrănesc și azi. A.B.Ce muzică, ce vremuri, ce oameni... Putem vorbi despre îndrăgostire? Despre iubire? Nu. Nu-mi face plăcere. A.B.De ce? Probabil deziluzia primului fior. La vârsta aprinsă, eu am iubit, dar nu am fost iubită sincer la rândul meu. Am dat peste un histrionic. Asta distruge cuplul. Cum se spune, nepotrivire. O poveste cu același fir ca la Constanța Buzea. Nenorocul de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
cu o rețea bogată de căi de comunicație. Prin Binghamton, seara, ajungem la Ithaca. Mâncăruri și prieteni E momentul după atâtea zile de mâncăruri americane să ne amintim și de cele de la noi. Cumpăr un borcan cu castraveți standardizați, dar deziluzie! Sunt În sirop. Ne așezăm pe gospodărie proprie națională, cu preț de cost redus. Suntem invitați de diverse familii și invităm și noi. Uneori seara ne pomenim că cineva bate la ușă pentru a ne invita, deși nu știam unde
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
din același ziar, Neculai Roșca scrie o recenzie despre noul periodic, acuzând agramatisme, inexactități de ordin grafic, declarându-se „profund deprimat” și adăugând că ”ceilalți cititori au întâmpinat nu numai o decepție de pe urma curiozității momentului, ci au suferit și o deziluzie.” Cu o „Punere la punct” la apariția numărului 2, publicată în Tribuna nr.93/23 februarie 1930, dar și o împunsătură la „Redacționale”, în același număr și cotidian, Munca Intelectuală a rămas să-și dovedească utilitatea... Își încetează activitatea la
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
et l’ancien samskretan”4. După întoarcerea lui Anquetil, consecventă cu sine, Europa savantă a așteptat nerăbdătoare revelația supremă a cărții sacre a lui Zoroastru 1 - dar, pe măsura infuziei îndelungate, suprasaturate de metafizică, va înregistra violent, la apariția traducerii, deziluzia: „On ne peut lire deux pages de l’abominable fatras attribué a ce Zoroastre sans avoir pitié de la nature humaine. Nostradamus et le médecin des urines sont des gens raisonnables en comparaison de cet énergumène”2, se pronunță violent și
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
rază de căldură, de spirit, de bunăvoință în acest climat trist și perfid - atât fizic, cât și spiritual! Aproape că mi se pare că destinul se încăpățânează să ne țină despărțiți! Dragă prietene, nu vreau să vorbesc prea mult despre deziluziile noastre, ci despre sănătatea dvs. - sunt progrese, injecțiile și celelalte leacuri sunt bune la ceva? Ați plecat deja în Provența sau rămâneți la Paris? Nu, hotărât lucru, clima noastră nu este ceea ce vă trebuie, dacă ați fi venit aici, boala
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
apariției sale în conjunctura exilului românesc: „Dar apariția Orei 25 este semnificativă și din alt punct de vedere. Această carte validează, în fața noastră și în fața străinătății, forța de creație românească autentică, nesusținută și nepromovată de nici un efort oficial”. Pentru istoria deziluziilor provocate de Gheorghiu, vezi și Virgil Ierunca, Trecut-au anii..., Humanitas, București, 2000. 8. Amănuntele nefaste ale biografiei primilor ani de exil petrecuți în Franța s-au cristalizat pentru Eliade ca o consecință a simpatiilor sale legionare. În toamna lui
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
era mai mult decât înjumătățită, luminile nu mai cădeau la fel de strălu- citoare, iar aplauzele erau mult, mult mai scurte și cu bătăi de palme moi, nu ferme. Viitorul nu-i părea lui Cristi la fel de măreț precum cel al colegilor săi, deziluziile lui tot mai multe și mai apăsătoare nu se comparau cu visurile lor îndrăznețe ce pluteau în camera sărăcăcioasă de pe Plevnei precum o simfonie, și gândurile îi erau tot mai întunecate. Imaginea lui taică-su, ce îi venea tot mai
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
seamă. Mintea lui obosită era roasă de zeci de întrebări care năvăleau fără oprire. Pentru că, deși se îndrăgostise iremediabil de scenă și de muzica ușoară, care numai în aparență pare atât de ușoară precum i se spune, deși, după atâtea deziluzii de când se mutase în agitata capitală de la capătul de Est al Europei, vocea lui își găsise în sfârșit un loc și putea intra în poveștile și miturile despre faimă, și nu despre ratare, de al cărei gust se săturase, decizia
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
oraș, care te vor înghiți și te vor lăsa într-o dimineață de izbeliște, mai sărac și mai gol decât le-ai găsit. Cristi nu-l vedea, dar domnului Vrăbiescu, chiar dacă un tip tare din fire și trecut prin multe deziluzii și talente pierdute printre degete, începuseră să i se umezească ochii, văzând că nu are cum să se înțeleagă cu cel mai drag student al lui, în care își pusese toate speranțele că va deveni un tenor mai mare chiar
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
și sacrificase atât timp pentru a ajunge aici. Zilele și nopțile exasperante de repetiții, banii pe care-i cheltuia pe cămin și mâncare și care nu-i mai ajungeau nici de-un parfum, iar dincolo de sărăcia de care se săturase, deziluziile și nesiguranța care în ultimul timp puseseră stăpânire pe el. În cealaltă parte era Răcaru. Nu era un local select ca acelea din centru, unde cei care începuseră să cânte deveneau tot mai cunoscuți, dar era un început bun. Un
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
de iubire și de amor, de ritmuri înnebunitoare, exotice, care uneau trupurile dansatorilor, provocându-i la mișcări tot mai erotice, ce le făceau inimile să exulte. Concertele sale erau ca un vis în care te lăsai pierdut între îndrăgosteală și deziluzie, între fericire și suferință cumplită totodată, iar când se terminau și ieșeai pe stradă, erai încă mult timp cufundat într-o stare inexplicabilă de beatitudine și fiecare mușchi încă îți tremura ușor, tot mai ușor, pe linia melodică a unui
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
ori pentru a căuta o ascensiune rapidă datorită statutului său și a banilor. Viața lui sentimentală devine o înlănțuire nesfârșită de eșecuri. Are parte doar de începuturi frumoase, de îndrăgos- teli de câteva zile, care nu se termină decât în deziluzii. Cu femeile frumoase pe care le redescoperă dimineața în patul său își dă seama că, de cele mai multe ori, nu are ce discuta. Degeaba încearcă să le descopere dincolo de trupul lor frumos, ele își dezvăluie doar pielea catifelată, de care este
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
sau străină. E fascinant să descoperi identitatea acestor clădiri. Dar acum, după ce am gustat „pe viu” din mitul Montmartre, nu-mi pot reprima o ușoară insatisfacție. Îmi imaginasem acest „paradis al artiștilor” mai mare ca suprafață și mai fastuos, nu știu cum. Deziluzia mea are o explicație simplă: se întâmplă mereu cu locurile importante, faimoase, pe care datorită celebrității lor le decorăm cu tot felul de atribute exotice. Impactul cu realitatea este de regulă frustrant, pentru că dezgolește contururile reale, finite, ale toposului visat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
pe post de muniție de război, tunurile de apă ale forțelor de ordine lovind în plin, polițiști călare, arestări la grămadă și bastoane de cauciuc generos distribuite - o adevărată mană cerească pentru televiziuni. „Capitala Europei” ne-a cam umplut de deziluzii. 18 iunie, duminică VASILE GÂRNEȚ: Micul dejun la restaurantul hotelului nostru, care are un nume frumos - Argus. La bucătărie sunt niște chinezi care încearcă să ne spună în engleză ce au de mâncare, dar pronunția lor ne lasă în ceață
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
nici persecutați ereditari. Roata se învârte. Eadem sunt semper omnia. "Toate sunt întotdeauna la fel": sunt cuvintele lui Lucrețiu, poet roman materialist și dușman al zeilor. Dacă l-am citi ceva mai des, am fi scutiți de o mulțime de deziluzii fără de motiv și de amărăciuni inutile. Aceasta îmi pare a fi, la urma urmelor, adevărata piatră de hotar dintre agnostic și credincios. Exegetul creștin presupune că cele trei momente prevestitoare de timpuri noi de la nunta din Cana sunt tot atât de diferite
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
de spini și mantia purpurie. Și le-a zis Pilat: Iată omul! (Ioan, XIX, 5) Cel mai greu lucru acum: întoarcerea. Ce voi putea povesti? De vreo zece veacuri, de pe vremea lui Tancred și a lui Guillaume din Tyr, gestionarea deziluziilor călătorului e principala preocupare a organizatorilor de cruciade, de pelerinaje, de turnee de informare, de călătorii de studii ori de solidaritate etc. Unii, ca Flaubert, întorc pagina sau trec imediat la ceva mai vesel sau mai productiv. Alții, după un
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
vameșița de la Cornul-Luncii. De la moșie până la gară cinci minute cu calul. O petrecere seara la gară, după pornirea trenului, o stație pe linie secundară, cum ar fi Basarabi. III Vătavul, nevasta vătavului. Primarele, notarul, învățătorii și preotul. IV Cele dintăiu deziluzii cu privire la oameni. 8 Iulie 906 1. Calicul Chichiuță despre care demult vreau să scriu, și care a fost una din spaimele copilăriei mele. 2. Nuvele cu subiect din trecut. Descrierea unui iarmaroc la Baia; prădarea de cătră Tatari și Turci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
dezertor, filozofie precis preciziune; curios, curiozitate. Cesar (roman) și Cezar. h). făceam, fugeam; însă îndoiam. i). plăieși, femeie, creier, boier, îndoielnic, voievod, gunoaie, ploaie, vier, lămâie, muiere, îngăduie, trebuie; însă idee, statue, epopee (neologisme), tocmeală, urzeală, însă învoială, îndoială. j). deziluzie, dezamăgire, însă desnădejde, desbrăca; izbucni, izvori, izmă, izmene, izbândă. k). răzbi, războiu, răzvot, izvor; însă sbor, sburda, sglăvoc, zgură; Snagov, smeură, snop, zgârci, sgribuli (s inițial). l). lesne, plesnește, trăsnet, trosnit; îndrăzneț, razna, gleznă, cizmă, beznă, bezmetic; aghiazmă, catapeteazmă; a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
să-l vedem. Și cătră sfârșitul mesei noastre, când suntem la înghețată, apare. Un om mărunțel, uscat, smead, cu ochii vii și foarte negri. Ras și îmbrăcat corect. Vechi chelner și om al meseriei. Ne bucurăm, am însă îndată o deziluzie. D. Tocilă deși are nume așa curat, vorbește o limbă românească șovăitoare și cam încâlcită. E de loc dela Mălini, din județul Folticeni, fost Suceava, lângă vechea graniță austriacă. Tatăl său pare să fi fost exploatator de pădure și negustor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
În 2001; sunt pe ultima sută de metri cu o nouă ediție a Etiomorfopatologiei bacteriozelor; În 7 dec. 2001 mi s-a acordat titlul de doctor honoris causa de către Universitatea de Științe Agricole a Banatului și alte mici Împliniri familiale. Deziluziile pensionării au avut un efect negativ asupra sănătății, care a Început să devină din ce În ce mai șubredă. În 2 aprilie 1999 am făcut un sindrom pseudocerebelos, care a deschis calea tratamentelor zilnice medicamentoase. În septembrie 2004 mi s-a declanșat sindromul de
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
importante. Ce înseamnă premiile pentru un scriitor azi? Sunt ele un orizont pentru un scriitor? Reprezintă o satisfacție morală, materială? Care dintre premii a/ au însemnat ceva deosebit în viața și în cariera ta? Poate fi un premiu (și) o deziluzie? Premiile nu înseamnă nimic pentru istoriile literare, ele sunt doar un sprijin moral pentru cei ca mine, care nu cred în steaua lor. Datorită premiilor sau nominalizărilor la premii m-am iluzionat că n-am scris și n-am trăit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
mi-a schimbat practic viața, el m-a făcut să cred că sunt pe drumul cel bun totodată, el mi-a fost pavăză în fața securiștilor, mi-a dat autoritate publică în provincia vrânceană. Dacă poate fi un premiu și o deziluzie? Culmea, eu sunt pățit (probabil de aceea mă întrebi), anul trecut, nu mai departe, am primit "Premiul Național Mircea Ivănescu" și președintele juriului, Al. Cistelecan a declarat public, la Sibiu, că i-ar fi plăcut să nu mă premieze, fiindcă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
pe germani de blânzi, practici și sentimentali după ce citise în cărțile lor. Acum, după ce luase contact cu realitatea, constata că din invențiuni sportive, ca aeroplanele și submarinele, făcuseră instrumente de moarte, fără a mai vorbi de gazele asfi xiante. [Rezuma deziluzia generală.]( Ediția I, 1937, p. 272.) În dimineața Crăciunului am fost la biserica din Batiște. Pre otul Negulescu făcu, ca de obicei, o slujbă frumoasă și pomeni cu voce de stentor pe rege și familia regală. După-amiază însă mă dusei
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
ziduri dărâmate. Unele case țărănești însă începuseră a se cârpi și multe [erau] chiar reparate; apropierea pădurii și puțina muncă ce reclamau au înlesnit refacerea lor. Ne bucuram să trecem la granița fără barieră, strigând de trei ori Ura! Ce deziluzie! Aclamațiile noastre patriotice se opriră înaintea lemnului încă colorat cu tricolorul unguresc, care închidea șoseaua. Siliți să ne întoarcem la gară pentru viza hârtiilor, trecem vama cu mai multă pierdere de timp și cu mult mai multă supărare ca odinioară
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
străpunsese. Așa și cu a ta voyante.“ Biata Elena se uită lung la mine și căzu pe pernă, dar se ridică repede și repetă: „Ai să vezi, ai să vezi!“... Ionel judecase rău pe George, avusese prin el mai multe deziluzii, văzuse cât de slab era față de Elena și cât de puțin echilibrată era aceasta. Când avu teribilul accident de automobil, din care ieși Elena cu piciorul sfâșiat, Rosetti cu o fractură a craniului din care niciodată nu s a mai
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]