1,495 matches
-
Descriere: Unitatea de competență se referă la rolul cadrului didactic în socializarea elevilor. ELEMENTE DE COMPETENȚĂ 1. Mediază procesul de interiorizare a sistemului de valuri al societății 2. Asigură cunoașterea, înțelegerea și însușirea regulilor sociale 3. Promovează un comportament social dezirabil CRITERII DE REALIZARE 1.1. Modelele sociale oferite sunt relevante pentru sistemul de valori al societății. 1.2. Situațiile de familie și societate în care apar astfel de modele sunt valorizate pentru crearea unui sistem propriu de valori. 2.1
Competenţa profesională în sistemul educaţional by Marin Pânzariu, Andrei Enoiu-Pânzariu () [Corola-publishinghouse/Science/734_a_1172]
-
comunității în care funcționează școala, iar relația școală - parteneri sociali poate avea ca efect o creștere a transparenței actului didactic în cadrul școlarității neobligatorii. Din punct de vedere al politicii educaționale, se stimulează dezbaterea pentru identificarea acelor valori și practici sociale dezirabile pe care ar trebui să le promoveze școala pentru a asigura succesul absolvenților săi. Din perspectiva psihologiei, se integrează ultimele progrese înregistrate de științele cognitive, potrivit cărora manifestarea competenței înseamnă mobilizarea cunoștințelor corespunzătoare și a unor scheme de acțiune exersate
Competenţa profesională în sistemul educaţional by Marin Pânzariu, Andrei Enoiu-Pânzariu () [Corola-publishinghouse/Science/734_a_1172]
-
cognitive prin care ar putea atinge obiectivele și competențele vizate; împărțirea conținuturilor instructiv educative în unități de învățare și resurse educaționale. Principalele lor caracteristici sunt: coerența teleologică - din punctul de vedere al obiectivelor sau competențelor educaționale vizate; ele prefigurează comportamente dezirabile specifice, care se obțin în condițiile integrării competențelor educaționale; coerența tematică internă - sunt unitare din punctul de vedere al conținuturilor instructiv-educative pe care le include; caracterul sistematic și continuu - se desfășoară pe o anumită perioadă de timp, în mod sistematic
Competenţa profesională în sistemul educaţional by Marin Pânzariu, Andrei Enoiu-Pânzariu () [Corola-publishinghouse/Science/734_a_1172]
-
cât și cea intervenționist sistemică de modificare a conduitei prin schimbări cognitive-comportamentale. Capacitatea de a stabili relații interpersonale și de a comunica cu orice tip de client (elev), indiferent de nivelul de pregătire al acestuia, par să fie cea mai dezirabilă abilitate pentru toate categoriile de consilieri. Consilierul trebuie să dispună de unele caracteristici personale considerate indispensabile: calmul și răbdarea, viziunea pozitivă asupra oamenilor, capacitatea de comunicare interpersonală, deschiderea la schimbare, capacitatea de a tolera ambiguitatea, simțul umorului, onestitatea și sinceritatea
Competenţa profesională în sistemul educaţional by Marin Pânzariu, Andrei Enoiu-Pânzariu () [Corola-publishinghouse/Science/734_a_1172]
-
varia în funcție de circumstanțele situaționale ale actului de predare-învățare, decât ca și caracteristici imuabile ale elevului. Sprijinirea elevilor în dezvoltarea unui repertoriu echilibrat al stilurilor de învățare în scopul potrivirii acestuia cu diferite modalități de predare ale profesorilor, pare un obiectiv dezirabil. Cercetările au arătat că pentru a crește adaptarea elevului la un anumit stil de învățare, este nevoie de utilizarea îndelungată a unei proceduri instructiv-educative care să explice acel stil (Hruska-Riechmann & Grasha, 1982). Studiile asupra eficienței unor strategii instructiv-educative specifice, cum
Particularit??i ale stilurilor de predare ?i ?nv??are la elevii cu deficien?e de auz by Ioana ?erban [Corola-publishinghouse/Science/83987_a_85312]
-
diferențele dintre copii datorându-se acțiunii diferite a factorilor mediului social. Creatorul behaviorismului, J. Watson a susținut și el importanța influenței mediului în formarea personalității. Dar, B.F. Skiner este cel care a dezvoltat această paradigmă interpretativă, susținând ideea întăririi comportamentului dezirabil. Copilul nu este considerat ca fiind în mod natural rău sau bun, ci neutru, în sensul că el poate face atât lucruri bune, cât și lucruri rele în funcție de ceea ce este învățat să facă. Prin urmare, părinții trebuie să-i învețe
124Bibliografie: Allport G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, 1981 Atkinson R.L., Atkinson R.C., Smith E.E., Bem J. Dary Introducere în psihologie, Editura Tehnică, ediţia a XI-a, 2002 Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987 Birch A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 Doron R., Parot F., Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1981 Hayes N., Orrel S., Introducere în psihologie, ediţia a III-a, Editura Bic All, Bucureşti, 2003 Neamţu C., Devianţă şcolară, Editura Polirom, 2003 Preda V., Profilaxia delincvenţei juvenile şi reintegrarea socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 Rudică T, Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997 Străchinaru I., Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Vincent R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Turliuc M.N., curs Psihologia comportamentului deviant Turliuc M.N., Psihologia cuplului şi familiei , Editura Performantica, Iaşi, 2004 125126. In: ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
copii cum să se poarte iar, dacă reacțiile acestora din urmă sunt considerate inadecvate, înseamnă că mediul familial sau cel social a eșuat în asigurarea condițiilor necesare dobândirii comportamentului adecvat. Dar comportamentul greșit poate fi corectat și înlocuit cu altul, dezirabil, adecvat. Behavioriștii au relevat pe baza datelor experimentale că pedeapsa nu este atât de utilă pe cât cred în mod frecvent părinții. Întărirea pozitivă a comportamentelor dezirabile este mai eficientă decât pedepsirea celor inadecvate. În plus, pedeapsa are o serie de
124Bibliografie: Allport G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, 1981 Atkinson R.L., Atkinson R.C., Smith E.E., Bem J. Dary Introducere în psihologie, Editura Tehnică, ediţia a XI-a, 2002 Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987 Birch A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 Doron R., Parot F., Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1981 Hayes N., Orrel S., Introducere în psihologie, ediţia a III-a, Editura Bic All, Bucureşti, 2003 Neamţu C., Devianţă şcolară, Editura Polirom, 2003 Preda V., Profilaxia delincvenţei juvenile şi reintegrarea socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 Rudică T, Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997 Străchinaru I., Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Vincent R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Turliuc M.N., curs Psihologia comportamentului deviant Turliuc M.N., Psihologia cuplului şi familiei , Editura Performantica, Iaşi, 2004 125126. In: ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
necesare dobândirii comportamentului adecvat. Dar comportamentul greșit poate fi corectat și înlocuit cu altul, dezirabil, adecvat. Behavioriștii au relevat pe baza datelor experimentale că pedeapsa nu este atât de utilă pe cât cred în mod frecvent părinții. Întărirea pozitivă a comportamentelor dezirabile este mai eficientă decât pedepsirea celor inadecvate. În plus, pedeapsa are o serie de efecte nedorite precum: reacțiile de evitare, agresiune sau depresie. Valoarea contribuției teoriei behavioriste constă în sublinierea posibilității modificării comportamentului. Spre exemplu, mulți părinți cu copii deficienți
124Bibliografie: Allport G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, 1981 Atkinson R.L., Atkinson R.C., Smith E.E., Bem J. Dary Introducere în psihologie, Editura Tehnică, ediţia a XI-a, 2002 Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987 Birch A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 Doron R., Parot F., Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1981 Hayes N., Orrel S., Introducere în psihologie, ediţia a III-a, Editura Bic All, Bucureşti, 2003 Neamţu C., Devianţă şcolară, Editura Polirom, 2003 Preda V., Profilaxia delincvenţei juvenile şi reintegrarea socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 Rudică T, Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997 Străchinaru I., Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Vincent R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Turliuc M.N., curs Psihologia comportamentului deviant Turliuc M.N., Psihologia cuplului şi familiei , Editura Performantica, Iaşi, 2004 125126. In: ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
la îndeplinirea acțiunilor sociale, influența circumstanțelor favorabile( ca, de exemplu, sentimentele și scopurilor proprii). În concluzie, norma reprezintă regula socială de conduită, modelul “standard” de comportament, definit prin așteptările sau consensul unui grup social față de un anumit tip de comportament dezirabil. Norma contribuie la reducerea gradului de incertitudine al indivizilor plasați în situații sociale noi, ambiguie. Din această perspectivă, devianța apare ca o acțiune ce dezamăgește o expectanță, ce violează o normă socială sau neagă o valoare promovată de grup. 2
124Bibliografie: Allport G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, 1981 Atkinson R.L., Atkinson R.C., Smith E.E., Bem J. Dary Introducere în psihologie, Editura Tehnică, ediţia a XI-a, 2002 Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987 Birch A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 Doron R., Parot F., Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1981 Hayes N., Orrel S., Introducere în psihologie, ediţia a III-a, Editura Bic All, Bucureşti, 2003 Neamţu C., Devianţă şcolară, Editura Polirom, 2003 Preda V., Profilaxia delincvenţei juvenile şi reintegrarea socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 Rudică T, Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997 Străchinaru I., Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Vincent R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Turliuc M.N., curs Psihologia comportamentului deviant Turliuc M.N., Psihologia cuplului şi familiei , Editura Performantica, Iaşi, 2004 125126. In: ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
și interpretări. Literatura de specialitate operează cu mai multe criterii de definire a devianței: a)Criteriul normativ - definește devianța ca încălcare a normelor sociale. Potrivit acestui criteriu, devianța apare ca o caracteristică atribuită indivizilor de către norme, care stabilesc ceea ce este dezirabil sau indezirabil, licit sau illicit, normal sau deviant. b) Criteriul statistic conceptele de devianță și normalitate vehiculează un sens statistic. Perspectiva interacționistă asupra devianței poate fi rezumată la următoarea idee: societatea creează devianța pentru că stabilește și impune reguli/norme, definind
124Bibliografie: Allport G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, 1981 Atkinson R.L., Atkinson R.C., Smith E.E., Bem J. Dary Introducere în psihologie, Editura Tehnică, ediţia a XI-a, 2002 Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987 Birch A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 Doron R., Parot F., Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1981 Hayes N., Orrel S., Introducere în psihologie, ediţia a III-a, Editura Bic All, Bucureşti, 2003 Neamţu C., Devianţă şcolară, Editura Polirom, 2003 Preda V., Profilaxia delincvenţei juvenile şi reintegrarea socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 Rudică T, Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997 Străchinaru I., Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Vincent R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Turliuc M.N., curs Psihologia comportamentului deviant Turliuc M.N., Psihologia cuplului şi familiei , Editura Performantica, Iaşi, 2004 125126. In: ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
devianței. Astfel, sociologul american A. Cohen <footnote Cristina Neamțu Devianță scolară, Editura Polirom, 2003 footnote> a descris următoarele funcții sociale ale devianței: -clarificarea și definirea mai precisă a normelor sociale. Deoarece multe norme nu stipulează în detaliu tipul de comportament dezirabil, rămâne la latitudinea indivizilor posibilitatea de a adopta conduite alternative;dat fiimd conținutul lor prescriptiv vag, posibilitatea încălcării lor crește, oferind astfel grupului ocazia să reacționeze, definindu-le într-un mod mai adecvat; -creșterea solidarității grupului; în special în formele
124Bibliografie: Allport G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, 1981 Atkinson R.L., Atkinson R.C., Smith E.E., Bem J. Dary Introducere în psihologie, Editura Tehnică, ediţia a XI-a, 2002 Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987 Birch A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 Doron R., Parot F., Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1981 Hayes N., Orrel S., Introducere în psihologie, ediţia a III-a, Editura Bic All, Bucureşti, 2003 Neamţu C., Devianţă şcolară, Editura Polirom, 2003 Preda V., Profilaxia delincvenţei juvenile şi reintegrarea socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 Rudică T, Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997 Străchinaru I., Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Vincent R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Turliuc M.N., curs Psihologia comportamentului deviant Turliuc M.N., Psihologia cuplului şi familiei , Editura Performantica, Iaşi, 2004 125126. In: ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
poate conștientiza faptul că unele reguli sau norme nu sunt adecvate contextului sociocultural aflat în evoluție sau că apar contradicții între prescripțiile unor norme ; în consecință, grupul se va mobiliza și va schimba normele respective. considerarea conformității ca fiind mai dezirabilă decât devianța; eșecul și pedepsirea unei acțiuni deviante pot contribui la întărirea motivației celorlalți membri ai grupului de conformare la norme. Între disfuncțiile sociale ale devianței, Cohen include : eliminarea sau diminuarea motivației de conformare la acei indivizi care cred că
124Bibliografie: Allport G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, 1981 Atkinson R.L., Atkinson R.C., Smith E.E., Bem J. Dary Introducere în psihologie, Editura Tehnică, ediţia a XI-a, 2002 Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987 Birch A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 Doron R., Parot F., Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1981 Hayes N., Orrel S., Introducere în psihologie, ediţia a III-a, Editura Bic All, Bucureşti, 2003 Neamţu C., Devianţă şcolară, Editura Polirom, 2003 Preda V., Profilaxia delincvenţei juvenile şi reintegrarea socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 Rudică T, Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997 Străchinaru I., Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Vincent R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Turliuc M.N., curs Psihologia comportamentului deviant Turliuc M.N., Psihologia cuplului şi familiei , Editura Performantica, Iaşi, 2004 125126. In: ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
diferenț iată a activităț ilor de învăț are în funcție de nevoile, interesele ș i abilităț ile elevilor; a utiliza (cu multă grijă) competiț ia; a reduce anxietatea elevilor neliniștiți ce nu se pot concentra; a utiliza întăririle pentru a recompensa comportamentele dezirabile. De nenumărate ori comportamentul dezirabil este ”uitat” pentru a acorda o atenț ie sporită elevilor care creează probleme. Institutorul/profesorul trebuie să se asigure că frecvenț a laudelor este mai mare decât frecvenț a intervenț iilor care sunt consecinț a
Prevenirea și combaterea efectelor negative ale frustrării în relația profesor-elev by Preda Constanța () [Corola-publishinghouse/Science/91511_a_92350]
-
de învăț are în funcție de nevoile, interesele ș i abilităț ile elevilor; a utiliza (cu multă grijă) competiț ia; a reduce anxietatea elevilor neliniștiți ce nu se pot concentra; a utiliza întăririle pentru a recompensa comportamentele dezirabile. De nenumărate ori comportamentul dezirabil este ”uitat” pentru a acorda o atenț ie sporită elevilor care creează probleme. Institutorul/profesorul trebuie să se asigure că frecvenț a laudelor este mai mare decât frecvenț a intervenț iilor care sunt consecinț a comportamentelor indezirabile. De cele mai multe ori
Prevenirea și combaterea efectelor negative ale frustrării în relația profesor-elev by Preda Constanța () [Corola-publishinghouse/Science/91511_a_92350]
-
a laudelor este mai mare decât frecvenț a intervenț iilor care sunt consecinț a comportamentelor indezirabile. De cele mai multe ori, limbajul verbal este suficient dar sunt situaț ii care reclamă recompense materiale sau privilegii speciale pentru a motiva în continuare comportamentul dezirabil. La polul opus sunt pedepsele aplicate atât de familie, cât și de școală. Combinarea autorității educatorului cu cea a familiei asigură posibilitatea menținerii disciplinei. Încălcarea disciplinei atrage după sine pedepsele. Însă ceea ce trebuie să știe orice cadru didactic sau părinte
Prevenirea și combaterea efectelor negative ale frustrării în relația profesor-elev by Preda Constanța () [Corola-publishinghouse/Science/91511_a_92350]
-
ca remediu, nu are efecte pozitive decât pe termen scurt, de aceea ar trebui evitate pedepsele corporale cu desăvârșire. Limitarea unor privilegii este privită de elevi ca o pedeapsă suficient de aspră pentru a-i determina să adopte un comportament dezirabil. Pedepsele acordate fără discernământ vor intensifica impresia de frustrare. Aceeași pedeapsă dată pentru o faptă minimă, ca și pentru o abatere gravă, formează elevului convingerea îndreptățită că pentru orice greșeală (sau insucces) va fi deopotrivă pedepsit; elevului terorizat îi va
Prevenirea și combaterea efectelor negative ale frustrării în relația profesor-elev by Preda Constanța () [Corola-publishinghouse/Science/91511_a_92350]
-
este de invidiat) se observă o diferență de focalizare a elementului rematic (pozitiv, a esteticului, de proporții, de invidiat). 4. CONSOLIDAREA OPOZIȚIEI FORMAL/INFORMAL În lucrările de cultivare a limbii dinainte de 1990, norma limbii literare scrise era prezentată ca model dezirabil pentru limba vorbită, din care lucrările de cultivare a limbii extrăgeau greșeli de exprimare și le criticau prin raportare la standardele comunicării scrise planificate. Deși unele dintre faptele de "literaritate" sunt comune celor două registre, limba vorbită are norme proprii
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
după 1990, a unor modele comunicative anglo-saxone (proprii unor culturi cu grad ridicat de asertivitate), adoptate de presa scrisă și vorbită, aplicate în stilul managerial al companiilor multinaționale (în strategiile de interviu, de comunicare internă, de negociere) sau prezentate ca dezirabile în cărți de dezvoltare personală traduse din cultura americană, a determinat modificarea raportului dintre pasivitate, asertivitate și agresivitate în stilul comunicativ al persoanelor tinere, educate în spiritul valorilor occidentale. Global, românii manifestă un grad relativ scăzut de asertivitate (tinzând spre
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
problemei din limbaje (naturale, sau formale) ce vehiculează cunoștințe să-i fie livrate În „limbaje“ cvasi-formale de programare, el le traduce și le prelucrează În limbajul energetic „de lucru“, după care le livrează ca produse reconfigurate În limbajul accesibil, ori dezirabil utilizatorului: În scrierea „alfabetică“ (sau de altă natură) asociată limbii „naturale“ a beneficiarului, În fonie, pe note și În sonorități muzicale, În grafia artistică sau de altă natură, În modalități „cinematografice“ etc. datele problemei, În limbajul comprehensiv interpretarea, ca FORMALIZARE
Prelegeri academice by prof. univ. dr. PETRU IOAN () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92348]
-
și procesarea datelor problemei În limbajul de lucru al computerului interpretarea, ca TRADUCERE logic-formală a soluției transfigurarea soluției deduse din datele problemei, În formalismul logic interpretarea, ca REPREZENTARE COMPREHENSIVĂ resemnificarea secvenței ce exprimă soluția problemei, În limbajul accesibil (și, totodată, dezirabil) al utilizatorului 5°. Niveluri ale interpretării În actul inteligenței artificiale, ca rezolvare automată de probleme Pe de altă parte, ne referim la Însăși depășirea distincției curente, dintre formalizare și interpretare. În orizontul inteligenței artificiale, tocmai interpretarea ca formalizare este calea
Prelegeri academice by prof. univ. dr. PETRU IOAN () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92348]
-
trei tipuri de concepții menționate (specificarea conținutului uneia sau alteia dintre valorile sociale și politice fundamentale, argumentarea cu privire la cel mai adecvat ideal de organizare politică și argumentarea referitoare la regulile de organizare socială (i.e., politicile, instituțiile, procedurile, aranjamentele sociale etc.) dezirabile "aici și acum", în condițiile non-ideale pe care ni le oferă societățile și lumea în care trăim)5. Atunci când va fi cazul, voi utiliza termenul "moralism pur" pentru a mă referi la argumentarea pe baze exclusiv morale pentru sau împotriva
În afara eticii? Filosofia politică și principiile morale by Eugen Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
în discuție se află argumentarea pentru o regulă sau un ideal de organizare socială și politică (sau, în alți termeni ai săi, argumentarea pentru un răspuns la întrebarea "ce trebuie să facă statul?" sau întrebarea "ce stări de lucruri este dezirabil să fie realizate în cadrul societății?"10). Ceea ce caracterizează înainte de orice regulile sau idealurile de organizare socială și politică, a reliefat Cohen 11, este, pe lângă faptul că sunt obligate să respecte condiția fezabilității, faptul că ele trebuie să satisfacă și exigențele
În afara eticii? Filosofia politică și principiile morale by Eugen Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
de des pe cât ar trebui, atât în detrimentul clarității în exprimare, cât și al rigorii în argumentarea din cadrul disciplinei noastre. Cele trei întrebări sunt: i) ce este dreptatea?; ii) ce trebuie să facă statul?; și iii) ce stări de lucruri este dezirabil să fie realizate în cadrul societății?"16. Cohen pare să admită aici că, deși nu strict filosofice, și celelalte două întrebări, al căror răspuns adecvat presupune și întrebuințarea altor argumente decât cele de natură filosofică, precum datele și metodele factuale proprii
În afara eticii? Filosofia politică și principiile morale by Eugen Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
a unei arte decât, așa cum susțin concepțiile tradiționale, cu aplicarea unei teorii"54. În sfârșit, în "Two Dogmas of Liberalism", Glen Newey identifică moralismul cu practica justificării unei concepții particulare despre "designul politic" al unei societăți (instituțiile, procedurile, drepturile individuale dezirabile în cadrul ei etc.) prin "oferirea de temeiuri morale" în favoarea ei și - în plus - cu teza rawlsiană a primatului moralității (i.e., dreptății), pe care o interpretează drept teza că "moralitatea depășește în importanță alte rațiuni practice, astfel că designul politic trebuie
În afara eticii? Filosofia politică și principiile morale by Eugen Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
ușurință prin examinarea articolului său, Newey nu tratează teoriile moraliste ale "designului politic" ca teorii ideale, așa cum ele sunt și cum trebuie tratate, ci ca teorii non-ideale sau "teorii de tranziție", ca teorii (universaliste, absolutiste și non-contextualiste) despre "designul politic" dezirabil "aici și acum" sau/și în orice alte circumstanțe imaginabile. Iar acest tratament inacceptabil al teoriilor moraliste îl determină să atribuie moralismului și alte teze pe care moraliștii le-au respins în mod clar și lipsit de echivoc, precum teza
În afara eticii? Filosofia politică și principiile morale by Eugen Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]