2,118 matches
-
plec urechea spre orice glas de deznădejde ar fi venit și din orice direcție l-ar fi adus vântul. E inutil să adaog că la mine conștiința e inima. Adică ceva cald. Poate prea cald.”⁶ Fie că acest strigăt de deznădejde se regăsește în articole de esență politică sau economico-socială, în evocări, figura centrală rămâne omul. Omul, destinatar, colecționar fără voie al tuturor nedreptăților care se răsfrâng asupra lui. Iar el, Istrati, cu conștiința febrilă, asemeni inimii lui s-a dedicat
PARTEA I de GABRIEL DRAGNEA în ediţia nr. 668 din 29 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345518_a_346847]
-
încetunel ca pe-o insinuare, când părelnic neutru, când puternic, adevărat îndemn al strădaniei sale. În răstimpuri dădea s-apuce pe alt drumeag, spre dreapta ori spre stânga, dar colinele îi rămâneau tot în coaste, prevăzătoare. Când se-ntâmpla ca deznădejdea să-l încolțească rânjindu-i aprigă, își zicea că, de fapt, el trăiește aceeași zi la nesfârșit! Și-atunci se dezbăra de așa părere azvârlindu-și ochii încolo și-ncoace, descoperind te-miri-ce, fie vreo piatră curios erodată, fie vreo crevasă
CĂLĂTORIA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2144 din 13 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376950_a_378279]
-
plină cu tineri care dansează. Par a fi fără nicio grijă. Este doar o părere. De undeva se aude o muzică, care te înfioră. Ea conduce pașii tinerilor fără locuri de muncă, fără viitor, fără orizonturi, într-un dans al deznădejdii. Dansează așa cum li se cântă, după ritmul impus de cineva, aflat undeva prea sus pe scara ierarhiei. Ce-o fi Doamne acolo sus, de se pot dirigui toate aceste destine spre o destinație necunoscută ca și scopul drumului meu? Îi
DRUMUL CATRE NICAIERI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2115 din 15 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377017_a_378346]
-
ritmul impus de cineva, aflat undeva prea sus pe scara ierarhiei. Ce-o fi Doamne acolo sus, de se pot dirigui toate aceste destine spre o destinație necunoscută ca și scopul drumului meu? Îi părăsesc pe tinerii prinși în hora deznădejdii și îmi continui periplul fără țintă. Ies din poieniță, trec de ultimii copaci și dau de întinderea nemărginită a unui lan de grâu cu bobul zbârcit în spic. S-a uscat, săracul, de sete. Soarele nemilos și-a înfipt sulițele
DRUMUL CATRE NICAIERI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2115 din 15 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377017_a_378346]
-
fiică, Care-ntreabă unde-i mama, care numele îi strigă, Ce să-i spun o, Doamne Sfinte, când nici eu nu știu a-i spune, De ce este suferință? Vai, mi-e inima tăciune! Nu mai bate-n fericire ci în deznădejde gravă, Îmi e sufletul ca focul, clocotește ca o lavă, Dar în toat-amărăciunea, în profunda lăcrimare, Simt că mâna Ți-e la lucru, simt a Ta îmbărbătare, Tu cunoști vremea și timpul, știi când soarele răsare, Când se naște-un
ACUM ÎN CLIPE GRELE de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1513 din 21 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377809_a_379138]
-
ț ean, cu trese politice, al protipendadei comuniste. Ca de obicei în acea perioadă se lucra șase, chiar șapte zile pe săptămână, chipurile, să realizăm planul, în timp ce salariile erau măcelărite și tăiate cu până la 40%... ducând la disperare și totală deznădejde pe cei 25 de mii de angajați ai Întreprinderii de Autocamioane, Steagul Roșu Brașov. Cuțitul ajunsese la os și pe la colțuri tot mai mulți î ș i manifestau oprobriul și scârba faț ă de conducerea comunistă î n frunte cu
O ZI APROAPE UITATĂ de VIOREL VINTILĂ în ediţia nr. 2143 din 12 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377978_a_379307]
-
încât i se văd coastele și burta îi e lipită de șira spinării - doar foamea i se mai vede în ochii lărgiți de frică în drum spre tomberoanele de gunoi în orașul de provincie copleșit sub soarele nemilos de iunie deznădejdea se insinuează parșiv peste tot ... Citește mai mult în orașul de provincie cu două catedrale falniceerectate nemilos chiar în inima luioamenii se târâie, abrutizați de soare,pe asfaltul moaletranspirându-și în tăcere viețile goalepe strada principalăîn orașul de provincie cu singurul
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376428_a_377757]
-
-e atât de slăbită încât i se văd coasteleși burta îi e lipită de șira spinării -doar foamea i se mai vedeîn ochii lărgiți de fricăîn drum spre tomberoanele de gunoiîn orașul de provincie copleșit sub soarele nemilos de iunie deznădejdea se insinuează parșiv peste tot... XIII. ADRIAN CREȚU, de Adrian Crețu , publicat în Ediția nr. 1996 din 18 iunie 2016. Profil literar: Adrian CREȚU 36 ani, Bacău Volum de poezii publicat: "Orice om este un cântec fără rimă". Ed. Junimea
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376428_a_377757]
-
vedeau trupurile întunecate și ochii aprinși ca niște tăciuni. Urlau sinistru. Rameses era disperat și începu să strige și mai tare după ajutor. Deși era urcat în curmal, fiarele îl înconjurau, simțind mirosul sângelui. El tremura în copac, copleșit de deznădejde. Fiarele fioroase așteptau răbdătoare sub curmal, ca Rameses rănit să piardă puterile și să cadă. În aceeași seară, în amurg, Tamir și Menahem, băieții cei mari ai evreului Efraim, ieșiseră cu o luntre, improvizată chiar de ei, pe Nil, să
FĂCLII PE NIL (3) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1501 din 09 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375997_a_377326]
-
stăpânire pe mine,uitasem de figurile învățate și nici măcar instinctele primare nu mă mai ascultau. La sfertul primei reprize, m-am trezit deja mușcând podeaua .Simțeam cum sângele mi se prelinge încet ,peste obraji. Un zgomot surd și înfundat de deznădejde cuprinsese deja sala . Asta-i „PANTERA ” care a ucis „Tigrul ” dintr-o lovitură ? „Tigrul ” a fost legat de mâini și de picioare ??? M-am ridicat cu greu ,nu-mi venea să cred că nu sunt eu , că picioarele nu mă
FRAGMENT DIN ROMANUL ÎN LUCRU de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1500 din 08 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376048_a_377377]
-
spectacolul nașterii vieții ca într-un miracol veșnic repetitiv și nicicând același, cum întâlnești în secția de nou-născuți unde m-am format în primii 6 ani de după terminarea liceului și cu nesfârșitele bătălii dintre viață și moarte, dintre speranță și deznădejde care-și revendică justificat dreptul de supremație pe holurile și paturile înfricoșătoarei secții de terapie intensivă, unde am lucrat în următorul deceniu. Aici, într-o după amiază obișnuită de toamnă timpurie (în anul 2002), în orășelul nostru de provincie, într-
CERASELA NICOLETA SLĂVULETE de CERASELA NICOLETA SLĂVULETE în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376545_a_377874]
-
Dumnezeu ... toate se amestecau într-un frumos cocteil de bucurie, pe holurile târzii ale unei secții oarecare, dintr-un spital de provincie ... - Tu pleci, dar pe noi ... ne trimite la Fundeni, a răsunat deodată, în mintea mea eliberată de furtună, deznădejdea de mai devreme a colegelor mele. Am făcut câțiva pași spre camera de gardă. Directoarea, care acum era fericită și mă chema să îmi arate fotografii cu fiul ei, absolvent al facultății de drept, care reușise la un examen dificil
CERASELA NICOLETA SLĂVULETE de CERASELA NICOLETA SLĂVULETE în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376545_a_377874]
-
piața pustie. Și tot așa... în fiecare zi o lua de la început cu existența-i, fără știința de a se ancora în trecut. Avându-l pe AZI în exclusivitate, nu putea să-și prospecteze nici viitorul. Se întrista, capitulând a deznădejde mută... Veni, însă, clipa când, înainte de a intra într-un nou AZI, ca semn al supremei răsuciri în sine, aruncă spre Creator, dinspre înălțimea staturii sale, toată pigmeica sa mirare - De ce ?!... Referință Bibliografică: STATUIA / Angela Dina : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
STATUIA de ANGELA DINA în ediţia nr. 1444 din 14 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376707_a_378036]
-
persoană, să respecți întru totul aceste reguli, deoarece așa îți menții conștiința curată. Dacă ți-o pătezi, sufletul devine răvășit, nemulțumit, pribegind mereu printre capricii și dorinți nedrepte, revărsându-se în afară ca un pahar plin de amar, cinism și deznădejdi. Dar dacă coștiința umană este curată, sufletul va revărsa din el izvoare de apă vie, fiind o binecuvântare pentru cei din jur. El a mai adăugat că conștiința poate fi spălată doar prin întoarcerea spre Dumnezeu care prin jertfa Fiului
DESPRE SECRETUL FERICIRII PĂMÂNTENE de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1441 din 11 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376741_a_378070]
-
comoditatea în gândirea celui care trebuie să caute cuvintele purtătoare de emoția impresiilor, ci și sărăcia limbajului, lipsit de cuvinte sugestive care să exprime plastic impresiile cu toate nuanțele sentimentelor , adică ale stărilor și emoțiilor de bucurie, supărare, furie, disperare deznădejde, încântare, extaz, nostalgie, depresie ș.a. toate simțite sub avalanșa evenimentelor, fenomenelor naturale, întâmplărilor și confruntărilor care ne copleșesc cotidianul vieții. De aici necesitatea îmbogățirii limbajului cu acele cuvinte expresive, numite „figuri de stil”, învățate în clasele elementare, dintre care voi
LIMBA ROMÂNILOR-6 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1437 din 07 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376755_a_378084]
-
generație fiind, ucenicind mai mult sau mai puțin laolaltă, în cenaclurile literare bucureștene, am avut privilegiul să-i urmăresc îndeaproape ascensiunea poetică. Răstimp de decenii destule, Theodor Răpan a caligrafiat cu patimă de pământean și harul primit de la dumnezeire, cu deznădejde (uneori) în fața derapajelor cotidiene dar, mai ales, cu bucurie și cu gloria asigurată la finalul fiecăreia dintre cărțile deja publicate. Am admirat la poet nu doar discursul sublim, teleportarea ca într-o altă lume unde soarele nu apune niciodată, unde
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/374948_a_376277]
-
generație fiind, ucenicind mai mult sau mai puțin laolaltă, în cenaclurile literare bucureștene, am avut privilegiul să-i urmăresc îndeaproape ascensiunea poetică. Răstimp de decenii destule, Theodor Răpan a caligrafiat cu patimă de pământean și harul primit de la dumnezeire, cu deznădejde (uneori) în fața derapajelor cotidiene dar, mai ales, cu bucurie și cu gloria asigurată la finalul fiecăreia dintre cărțile deja publicate.Am admirat la poet nu doar discursul sublim, teleportarea ca într-o altă lume unde soarele nu apune niciodată, unde
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/374948_a_376277]
-
dușman pe toată viața. - Mă bucur,chiar vroiam să stau de vorbă cu tine,mi se pare că ești un om care știi să asculți suferințele celorlalți. - Suferințe ?! întreabă oarecum contrariat. „Poate așa se explică machiajul ,încearcă să-și ascundă deznădejdea !” - Nu mă mai înțeleg deloc cu soțul de când .... Nu ai nimic de băut prin casă ? Își aduce aminte că a sesizat o sticlă de gin prin dulap,lăsat probabil de Răzvan, să-i piară cheful de nevastă. - Am ceva... Se
VIATA LA PLUS INFINIT (3) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1784 din 19 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375089_a_376418]
-
crește-n vamă/ Și-a încărunțit de dor”. Degeaba „A tot scris petiții luna/Și copiii triști au scris,/ Răspundea Tăcerea-ntruna:/Bradul vostru-i interzis!”. -pe același fir tematic se toarce și suspinul din „Poem cu țară”, în care deznădejdea poetului îngenunchează-n rugă: „Vai, ochii nopții parcă-ar fi morminte/ Spre care-o să venim să ne cunune/Însingurările din rugăciune/ Iubito, ce-amiroși a primăvară,/ Noi suntem condamnați să fim o țară!”. -dar, în poemul „Ultimul vis al
POEZIA CREDINŢEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1361 din 22 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/375141_a_376470]
-
Dumnezeu ai toate răspunsurile și „un țel hotărâtor”. Alegerea este a fiecăruia! Să urmezi un destin onorabil pe care l-a scris pentru Tine Creatorul sau să duci o viață după poftele firii pământești care te vor duce la mlaștina deznădejdii și a pierderii tale pentru totdeauna. Leapădă-ți eul! Cheamă-L pe Dumnezeu în viața ta! Și vei vedea, strălucind soarele dreptății peste tine, familia și țara întreagă! De noi depinde dacă Dumnezeu va interveni în viețile noastre și în
DESPRE FIREA DUMNEZEIASCĂ de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1723 din 19 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372601_a_373930]
-
și terminasem cu premiul întâi clasa doua la școala primară.” Își mai aduse aminte de reacția celor din casă, când tatăl său a primit ordinul de mobilizare. Toți plângeau... iar mumă-sa era disperată. Își smulgea părul din cap de deznădejde! Pătulul era gol, porumbii de-ai vechi erau pe terminate, iar anul nu se știa cum va fi. Urma cea de-a doua prașilă și ploaia întârzia. Comuna se golise de toți bărbații tineri. Aproape toți dintre ei fusese încorporați
CLEPSIDRA TIMPULUI MINIFRAGMENT DIN ROMANUL „MAIA” de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2341 din 29 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372632_a_373961]
-
un înger imortalizat pe pânza unui pictor talentat. Paula și Codruț își acoperiră gura cu palmele pentru a-și sufoca geamătul ce le sfâșia sufletul. Curajul și optimismul ce îi animase câteva clipe, se pierdu ca un suspin în hăul deznădejdii ce-i cuprinse. Viața fugise ca o lașă din făptura gingașă și dulce a fetiței, lăsând-o fără apărare în voia morții. Candoarea copilăriei împietrise pe chipul senin un surâs resemnat dar încrezător, sporindu-i frumusețea. Inimile părinților se frânseră
FOCUL DIVIN AL IUBIRII de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2196 din 04 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372685_a_374014]
-
lor. Într-o mare măsură, chiar erau. Aparatele pompau ritmic aerul în pieptul micuț cu zgomotul lor sacadat și înfiorător. Tic- tacul extenuant al mașinăriilor sofisticate părea orologiul timpului ce măsoară eternitatea dintre viață și moarte. Din hăul adânc al deznădejdii, rugăciuni fierbinți se înălțară către cerul nemărginit ca niște porumbei albi, încoronați de lumina iubirii profunde. Clipele trecură în dimensiunea credinței și îngerii deșteptați de strigătul inimilor arse de focul divin al iubirii, priviră uimiți către durerea ce pulsa ca
FOCUL DIVIN AL IUBIRII de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2196 din 04 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372685_a_374014]
-
vreo vorbă în preajma bolnavei și încredința numai lui Codruț supravegherea fetiței în rarele momente când era absolut nevoită să se îndepărteze câteva clipe. Trecură astfel câteva zile și nici un alt semn vital nu mai fu observat. Paula era în pragul deznădejdii. Acea iluzie nebunească se dovedea a nu fi altceva decât o iluzie. Apatia puse stăpânire pe ea, îngrijorându-i pe toți. Codruț decise să aducă copiii acasă ca să-i impună alte responsabilități. Constrânsă de situație, Paula se lăsă prinsă în
FOCUL DIVIN AL IUBIRII de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2196 din 04 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372685_a_374014]
-
linșeze eter nitatea Însă eternitatea ca o boală de piele se întinde peste tot Baba și mitraliera poeziei au ajuns pe prima pagină a Apocalipsei În locul stiloului am un pumn de cenușă Fascinația zilei de mâine Utopie garantată de nenăscuții deznădejdii Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ Referință Bibliografică: EREZIA BABA ȘI POEZIA / Costel Zăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 982, Anul III, 08 septembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Costel Zăgan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
EREZIA BABA ŞI POEZIA de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 982 din 08 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/372740_a_374069]