1,524 matches
-
în seamă de nimeni, privea și se apleca din când în când asupra unui caiet. Seara începuse o ploaie mohorâtă, care-i alungase pe toți spre camerele lor. Dar înainte de a se sparge gașca, Anda anunțase pe un ton glacial, dezvelindu-și frumoșii ei dinți albi într-un zâmbet șugubăț, că va face o plimbare romantică prin ploaie cu Edi și mai mult ca sigur va petrece noaptea la el. Plecase cu el de braț sub o umbrelă roșie, dar imediat ce
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
-o amuțit. Nu se aștepta s-o mai vadă vreodată pe Anda. Ce cauți aici? repetă el, siderat. Nu mă așteptam să te revăd. Abia ai plecat! Am plecat cu o mașină și m-am întors cu alta! zâmbi Anda, dezvelindu-și dinții albi în întuneric. Tăntălăul meu de regizor a făcut pană și nu-și mai găsea roata de rezervă. El zicea că i-a spart cineva portbagajul ca să-i ia rezerva, îmi tot arăta nu știu ce scrijelituri de șurubelniță, ce
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
și tu un loc pe scaunul dinspre interior, normal. 4. — Noi sărbătorim întotdeauna aniversarea lui Codrin chiar în ziua când pică, vreau să zic, indiferent dacă-i în cursul săptămânii! declară ritos Ionela Neacșu, cu un zâmbet larg care-i dezvelea strungăreața. E o zi importantă pentru noi. Acum douăzeci de ani, în 1975, ziua lui a căzut într-o duminică. împlinea 25 de ani și a dat o petrecere-trăsnet, la care am ajuns și eu, din întâmplare, într-un grup
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
par teribile, peste o zi sau două te întrebi cum naiba de te-au putut marca atât de tare, nu? — Depinde, răspunse Clara. Unii copii ajung rău, fac căderi nervoase... Dar nu noi, Clara, nu noi! hohoti Ionela cu poftă, dezvelindu-și strungăreața. Nu m-aș putea imagina în pielea unui depresiv! Ce să mai zic de tine, care ești calmul întruchipat, nu! Clara izbucni în râs și așa, îmbujorate și râzând amândouă în hohote, intrară înapoi în sufragerie. — Ai văzut
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
în stânga. Parcă voia s-o învârtă pe Clara pe degete. Clara se încruntă. îi revenise în minte, din senin, o altă figură pe care o uitase de mult, cu desăvârșire. O fată frumoasă, cu părul negru bogat și buze cărnoase, dezvelindu-și dinții albi în surâsuri vanitoase și antipatice. O fată despre care se spunea că învârte băieții pe degete. O fată care se pare că-l învârtise foarte bine pe degete și pe Eduard... Și dacă ea, fata aceea al
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
tot, încât părea un manechin gonflabil din cauciuc se îndreptă cu pași mlădioși spre coborâre. Întrebă în treacăt pe ghidul cu cercelul de platină în urechea stângă: Please, pe ce interval orar ne putem desfășura, acilea, șefule? Ghidul-șofer surâse profesional, dezvelindu-și dinții orbitor de albi, printr-o nemaipomenită lăbărțare a colțului gurii, către urechea străpunsă de inelul său de platină. Rosti, la fel de melodios, ca și în alte dăți, cu toate că vocea nu-i era amplificată de buchetul suprarealist al microfoanelor Philips
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Cătă! Cum așa? De unde până unde? Din Spania! De acolo se Întorsese Cristina așa de misterioasă și dansantă. Nici nu-ți pot povesti acum tot. Chiar că nu putea. Se putea fâțâi fericită sub nasul meu, asta da. Să-și dezvelească picioarele, să-și așeze decolteul pe tejghea. Și asta. Dar să-mi spună că se Îndrăgostise de Andreea? Asta nu putea. Măcar din delicatețe. Știa că-s topit după ea, ce mama dracului! Dar de-acum, gata cu pudorile. Iat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
sărutări, pentru ca În momentul următor să mă aud rostind: - „Domnișoară Marga Popescu”. Apoi: E singura modalitate, Îi spusei, În care vă pot vorbi, - și-i sărutai ca-ntr-o nebunie fața, Îi descheiai nasturii bluzei pe care o purta, și dezvelindu-i umerii Într-o mișcare ce nu Întîmpină nici o rezistență, draperiile timpului căzură peste noi. 27. Eram acum singur. Trecuseră cîteva luni; mă plimbam cu mîinile la spate În camera În care ferestrele - era o oră de după-amiază - nu aduceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
lui și celorlalți. - Păcat că nu e și Lung aici! Îmi rostii regretul, iar Învățătorul adăugă: - Pomenește mereu de dumneavoastră, și el și soția lui... La timpul acestor vorbiri, doamna și domnul Pavel luau parte cu vădit interes, căci se dezvelea o lume la care ei, ca oameni de oraș, nu avuseseră acces direct niciodată, astfel că sumedenie de fapte sau Împrejurări mărunte, povestite de Învățător, căpătau pentru ei un conținut fabulos. La ora aceea Lung mătura cu lunga lui legătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
șoldie erau perfect politicoși. Unul din el a încercat discret să mă apropie de el mai mult decât se cuvine și la fel de discret m-am făcut că nu înțeleg... M-am oprit: "Dansăm?", i-am spus foarte fermă. Și-a dezvelit frumusețea de dantură, s-a înclinat cu capul într-o parte și s-a retras. Aiurea! parcă nu erau acolo o mulțime de fete drăguțe care să le accepte stilul, părea el să-mi spună ironic. "Mă scuzați, alteță!" Ceea ce
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Haide nu vă speriați de-o înțepătură. Restul, n-o să mai simțiți nimic!" Și se apropie și o împinse cu blândețe să se așeze cu fața în sus pe canapeaua de piele. Suzy se supuse, aproape pierdută, și medicul o dezveli și mă și mirai că îndată se și îndepărtă, atât de rapid îi înfipsese seringa, sau atât de nedumerit eram încît clipele se comprimaseră pentru percepția mea. "Gata, zise părosul, acum puteți să ieșiți. Dumneavoastră, mi se adresă, doamna mai
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
nevoie să-mi aduci aminte. Ripley, ocupă-te de copil. S-a lipit de tine și nu-ți mai dă drumul. ― E reciproc. O strânse pe Newt la piept. ― Vasquez. poți să ne acoperi până la așezarea navetei? Femeia îi zâmbi, dezvelind o dantură perfectă. ― Ce întrebare?! Mângâie patul vibratorului. Caporalul se adresă și ultimului membru al grupului. ― Vii cu noi? ― Nu încerca să fii haios, mormăi Burke. ― Nici n-aveam de gând. În nici un caz aici. Locul ăsta nu are nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
fără să-și dea osteneala de a-și ascunde iritarea. Era și timpul. Unde dra... Ochii i se bulbucară și nu mai termină ce avea de spus. Nu era Spunkmeyer. Creatura abia se strecura prin deschidere. Fălcile anterioare se căscară dezvelind colții. Ferro sesiză niște mișcări indinstincte și auzi un whoosh organic. Nici nu avu timp să urle și se pomeni izbită de consola de pilotaj. La sol, viitorii naufragiați văzură uluiți cum naveta viră brusc spre babord. Propulsoarele principale mugiră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
venit ca temniceri, nu cu vreo intenție de a cerceta faptele. Mai târziu, când or să meargă la casele lor, dacă o să-i întrebe cineva ce au făcut azi, ce-o să poată răspunde? Rânjetul lui Blayney se întinse mai tare, dezvelindu-și dinții: - Sunt legați prin jurământ să nu dezvăluie unor persoane neautorizate nimic din ceea ce se întâmplă, câtă vreme se află în exercițiul funcțiunii. - Cu alte cuvinte, replică Gosseyn, dacă ai să le dai cumva ordinul să tragă în mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
a tocilarele frumoase și inabordabile. Scria pe ele, mare și strălucitor, „belea“ și, naiba știe de ce, ardeai de nerăbdare să intri-n belele. Sarafanele lor, croite puțin deasupra genunchilor, păreau în același timp obraznic de scurte și insuportabil de lungi, dezvelind niște picioare pe care-ți venea să le lingi. Ochii mari și intenși se uitau aiurea, mereu pe vreo problemă de trigonometrie sau o caracteristică socială, pregătiți să-și petreacă timpul fără noi. Când te gândeai la buzele întredeschise care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
decupau cu privirea, căutau să-și agațe curiozitatea de ceva, un braț, o mânecă de tricou prost călcată, culoarea șosetelor, cureaua, șlițul, forma feselor, pieptul, gâtul și ligamentele sale, freza nepieptănată, zâmbetul, degetul arătător frecându-se de nas. Rupeau membre, dezveleau organe, împrăștiau în liniște bucăți de carne amestecate cu haine și parfum. Toate zburau prin aerul suflat în cretă, întorcându-se pe sistemul lor reticular cu precizia unui câmp laser. Imaginea se recompunea rapid și firesc. Zăceam prin paturi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de griș cu lapte și cacao, aburii fugind pe geam („Mănâncă, altfel o să ajungi ca ei!“, mă certa maică-mea), boneta bunicii Aneta (să nu cadă vreun fir de păr în mâncare), tablourile din sufragerie (într-unul, o țigancă își dezvelea umărul), carnetul de contabil al bunicului Vitalian (mă amenința mereu cu el, când refuzam să dorm după-masa: „Te dau eu pe mâna Economiștilor!“), florile din vaza cu zimți de cristal (vara, gălbenele și margarete; toamna, trandafiri), adâncimea moale a covoarelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
în cap; cucuiul se simte și astăzi. Cine spune că, la vârsta aia, nu rămân urme și amintiri minte de stinge. Eu îmi aminteam perfect. Crescusem puțin, aveam vreo cinci ani, și Jeni încă venea pe-ascuns în spatele grădinii: își dezvelea bluza, strângea între degete sfârcul mic și negru ca boala mea, și mi-l așeza între buze. Închideam ochii, și cred că-i închidea și ea. Timpul parcă trecea mai repede, nu se-auzeau decât trandafirii foșnind. Serile se mișcau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
mai bine. Maria a intrat triumfătoare, cu-o poză în mână. Se dezbrăcase și ea, purta doar un halat alb sau roz deschis (nu se vedea prea bine și-oricum nu prea nimeream culorile). Halatul s-a aplecat spre mine, dezvelind o jumătate de sân. „Victorie! Ia uite-aici!“ Mă uitam la sân, nu la poză. „Nu fi porcovan! Aici, în colțul din stânga!“ În colțul din stânga nu se zărea nimic. Sau poate aveam eu clăbuci în ochi. „Ce?“ „Printre șuvițele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cazuri în care ajutorul Austro-germaniei ar putea să fie folositor României {EminescuOpXII 37} în contra unor dispozițiuni prea cotropitoare ale elementelor slave ce astăzi ne înconjoară. D. Maiorescu n-a vorbit nici în numele bătrânei, nici în numele junei drepte, nici chiar a dezvelit un program al său de politică practică și imediat aplicabilă. A examinat însă niște ipoteze viitoare și problematice și, la un pericol ce s-ar putea ivi, a arătat și modul de scăpare, tot așa de ipotetic ca și pericolul
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
și relele ce bîntuiesc administrația căilor ferate și a indica întrucîtva și mijloacele de îndreptarea lor. {EminescuOpXII 222} Vom espune dar aceste cauze fără de nici o considerație, fără intenția de-a atinge pe cineva și cu singurul scop de a se dezveli răul și a face posibilă remediarea lui. Prima cauză a accidentelor și cea mai principală, din care izvorăsc toate relele, este că s-a introdus și în administrația căilor ferate acel nenorocit sistem ce bântuie întreaga administrație a țării, sistemul
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
fost prezent la ceremonie din cauza stării precare a sănătății, prințul Ferdinand a trimis o telegramă prin care Își exprima gândurile față de deschiderea palatului universitar . După Încheierea festivităților publice, perechea regală a fost invitată să viziteze și interiorul așezământului. Regina a dezvelit o placă pe care profesorii i-au Închinat-o , după care oaspeții, Însoțiți de arhitectul Blanc au vizitat sălile, laboratoarele și biblioteca. Tot cu ocazia inaugurării a fost organizată o expoziție de arheologie preistorică sub coordonarea lui Gr. Buțureanu și
CAROL I ŞI INAUGURAREA PALATULUI UNIVERSITAR DIN IAŞI (1897). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by I. NISTOR () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1283]
-
Discurs asupra imitării francezilor (1687)”, apud Louis Réau, L’Europe française au siècle des Lumières, Albin MIchel, Paris, 1951, p. 3. Săpăturile arheologice din perimetrul comunei Remetea Mare, jud. Timiș (campaniile 1980-1990, conduse de Florin Medeleț și Alexandru Rădulescu), au dezvelit un cimitir eșalonat pe perioada secolelor XVI-XVII, În care un mare număr de schelete prezentau excrescențele osoase specifice acțiunii sifilisului, punând În evidență un veritabil focar endemic al bolii În satul respectiv (informație din partea prietenilor arheologi Florin Gogâltan și Aurel
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
aforistică al regelui Carol I : „POPOARELE SE ONOREAZĂ PE ELE ÎNSĂȘI CÂND PĂSTREAZĂ ȘI ÎNCONJOARĂ CU DRAGOSTE MEMORIA MARILOR LOR PATRIOȚI” CAROL semnătură autografă (81rv). După cum este lesne de înțeles, documentul medalistic reprodus consemnează în metal intenția autorităților de a dezveli statuile celor două mari personalități în același an, 1911. Statuia lui Kogălniceanu (amplasată în fața Universității), operă a sculptorului V. Hegel, a fost dezvelită în 1911, cea a lui Cuza (amplasată în fosta piață Bacalu, actuala Piață a Unirii), operă a
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]
-
autografă (81rv). După cum este lesne de înțeles, documentul medalistic reprodus consemnează în metal intenția autorităților de a dezveli statuile celor două mari personalități în același an, 1911. Statuia lui Kogălniceanu (amplasată în fața Universității), operă a sculptorului V. Hegel, a fost dezvelită în 1911, cea a lui Cuza (amplasată în fosta piață Bacalu, actuala Piață a Unirii), operă a italianului Rafaelo Romanelli, din motive care se subînțeleg, a fost dezvelită un an mai târziu. În afară de valoarea documentară a celor două medalii prezentate
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]