1,275 matches
-
ale calcemiei. Tabloul clinic se caracterizează prin febră, tahicardie, dureri abdominale, poliurie, deshidratare, azotemie, delir, comă. În absența tratamentului decesul este rapid. Sunt necesare: reechilibrare hidroelectrolitică, investigații rapide pentru descoperirea cauzei hipercalcemiei, diureză forțată cu soluții saline izotonice și furosemid, dializă în caz de insuficiență renală. Intervenția chirurgicală de urgență este justificată când există diagnostic pozitiv de hiperparatiroidism primar și de topografie exactă a leziunii paratiroidiene. Bolile asociate Ulcerul peptic se poate explica prin existența unei asocieri între hipercalcemie și secreția
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by VICTOR TOMULESCU, IRINEL POPESCU () [Corola-publishinghouse/Science/92114_a_92609]
-
diagnosticat. Când infecția atinge cavitatea peritoneală, pacientul poate prezenta discomfort abdominal, subfebrilitate și un dializat turbid. Mai rar, debutul este acut, cu febră și stare generală alterată, episodul fiind datorat, de regulă, stafilococului auriu. În mod normal, se acceptă în dializat prezența a 50-100 celule/ml, în majoritatea lor macrofage. Un număr care depășește 100 de elemente figurate/ml sugerează infecția peritoneală. Culturile trebuie efectuate folosind 50-100 ml de lichid peritoneal extras prin dializă, facilitând identificarea germenului cauzator. Există și cauze
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Luminiţa Scăiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/92239_a_92734]
-
dominantă (ADPKD) este una dintre cele mai frecvente boli genetice. Prevalența sa este estimată la 1/1000 de locuitori la populația caucaziană. ADPKD este responsabilă de 7-10 % dintre cazurile de boală cronică de rinichi terminală (BRCT) care necesită tratament substitutiv (dializa și/sau transplantul renal). Transmiterea bolii este monogenică, autosomal dominantă, cu penetranță completă (gena patologică este transmisă la 50 % dintre descendenții posibili). Există cel puțin trei gene diferite care pot determina această boală: PKD1, PKD2, PKD3, gravitatea bolii fiind diferită
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
caracterizat prin semne și simptome datorate disfuncției unor multiple organe și sisteme, în contextul toxemiei uremice. Tabloul clinic descris mai jos se referă la pacientul cu BCR stadiul 5 care nu a intrat încă în program de dializă sau este dializat cronic, însă din diverse motive, dializa nu este eficientă. Simptomele uremiei sunt reprezentate cel mai frecvent de anorexie, grețuri, vărsături, somnolență, rău general. Starea generală este alterată, pacientul prezentând incapacitate de concentrare, obnubilare sau chiar comă. Frecvent, pacientul este hiperhidratat
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
hepatice B și C). în ceea ce privește sistemul reno-urinar, pacientul poate fi anuric, oliguric sau cu diureză normală (dar ineficientă). Chiar și la pacienții cu diureză normală, după inițierea dializei, diureza tinde să se reducă, fiind absentă la marea majoritate a pacienților dializați pe termen lung. Relativ frecvent este prezentă infecția urinară. Sistemul reproductiv este de asemenea afectat în uremia cronică. Amenoreea și impotența sunt frecvente (tratamentul anemiei renale corectează în parte, la unii pacienți, aceste anomalii). Sarcina este o eventualitate rară, majoritatea
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
peritoneală). în foarte rare cazuri, la pacienți cu IRA severă, determinând aparent BCR stadiul 5, se obține o recuperare parțială a funcției renale, astfel că pacientul devine independent de dializa cronică la 3-18 luni după inițierea acesteia). Pacientul va fi dializat de 2-3 ori pe săptămînă (12-15 ore în total) în funcție de diureza restantă, starea metabolică și hemodinamică, precum și de performanțele tehnice ale echipamentului de dializă. Ca urmare a HD cronice corecte, starea generală se îmbunătățește rapid, pacientul putând duce o viață
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
uremic. Dozele uzuale de diuretic sunt semnificativ mai mari comparativ cu subiecții non-renali (120-500 mg-zi); beta-blocantele la pacienții cu angină, tahiaritmie, post-infarct miocardic; la pacienții cu insuficiență cardiacă este indicat carvediolul (2 x 6,25-12,5 mg-zi); IECA la pacienții dializați cu insuficiență cardiacă, hipertrofia sau disfuncția ventriculului stâng, nefropatie diabetică; IECA pot fi dezavantajoase, în doze mari, datorită posibilității închiderii diurezei restante, precum și a riscului de rezistență la efectul terapeutic al eritropoietinei; inhibitori de receptor AT1 ai angiotensinei II, în
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
parietale netratate pot afecta drenajul lichidului de dializă și eficiența DP. Obezitatea morbidă face mai dificilă operația de implantare a cateterului de DP și vindecarea post-operatorie. Atingerea parametrilor DP adecvate poate fi, de asemenea, dificilă (sunt necesare volume mari de dializat). în plus, DP poate determina sau agrava probleme respiratorii, metabolice, articulare și digestive la acești pacienți. Pacienții cu malnutriție severă pot avea probleme de vindecare a plăgii abdominale după inserția cateterului, probleme de complianță la regimul de DP și risc
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
digestive la acești pacienți. Pacienții cu malnutriție severă pot avea probleme de vindecare a plăgii abdominale după inserția cateterului, probleme de complianță la regimul de DP și risc crescut de agravare a stării de nutriție, din cauza pierderilor de proteine în dializat. La pacienții cu acuitate vizuală redusă sau cu afecțiuni locomotorii (neuro-musculare sau articulare) ale mâinilor, autoadministrarea DP este dificilă. Ea poate fi însă realizată de către o altă persoană din anturaj (membru al familiei, asistentă). Unii pacienți, precum cei cu boli
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
chiar la același pacient în condiții diferite. 2) Gradientul de concentrație al solviților. Transporturile solviților depind de compoziția sângelui uremic și, respectiv, a soluției de dializă (dializat). Astfel, în timpul DP, ureea, creatinina, potasiul și fosforul sunt transportate din sânge în dializat, pe când calciul, magneziul, glucoza și lactatul trec în sens invers, din lichidul de dializă în sânge (Tabelul IV). Gradientul de concentrație între sânge și dializat al unei substanțe este maxim în momentul introducerii intraperitoneale a soluției și scade exponențial cu
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
electrică și de configurația moleculelor. Substanțele cu masă moleculară mică, precum ureea (60 D), difuzează cu mai multă ușurință decât substanțele cu masă moleculară mare, precum creatinina (113 D) sau albumina (69.000 D). Totuși, în DP, spre deosebire de HD, se dializează cantități mai mari de proteine. Endoteliul capilar este considerat bariera principală în calea transportului apei și solviților, datorită prezenței la acest nivel a trei tipuri de pori: Porii mari (cu raza de 100 - 200 î) sunt extrem de puțini (reprezentând doar
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
de 4 - 6 î), numeroși, sunt constituiți din aquaporina-1. Sunt canale proteice, care lasă să treacă exclusiv apa liberă, fără solviți. Aproximativ 50 % din transportul apei se produce prin acești pori. Convecția se referă la trecerea solviților din sânge în dializat, odată cu apa, datorită gradientului de presiune osmotică. Convecția este un mod important de transport mai ales pentru moleculele mari (proteine). Ultrafiltrarea (UF) reprezintă transportul apei prin membrana peritoneală, care se bazează pe fenomenul de osmoză și care depinde, în principal
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
joacă un rol negativ, deoarece reduce (uneori semnificativ) UF netă și epurarea solviților. în cursul DP, volumul intraperitoneal crește continuu la începutul perioadei de echilibrare, datorită UF. Debitul UF scade apoi progresiv, ca urmare a scăderii concentrației agentului osmotic din dializat, pe de o parte prin absorbția acestuia în sânge și pe de altă parte prin diluarea dializatului. Concomitent, începe să crească reabsorbția limfatică (retrofiltrarea). La un moment dat, debitele celor două procese - UF și retrofiltrarea - se egalizează. Din acest moment
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
și al TA la majoritatea pacienților. Dializa peritoneală automatizată (DPA) este o formă de DP, în care schimburile sunt efectuate cu ajutorul unei mașini (cycler). Schimburile sunt mai scurte și mai frecvente decât în DPCA. Astfel, DPA permite creșterea volumelor de dializat infuzate până la 20-30 litri în 24 ore, prin aceasta fiind utilă la pacienții anurici (în special cei cu masă corporală mare) și la cei high-transporteri, care nu pot realiza clearance-uri sau UF adecvate în DPCA. Administrarea nocturnă a DPA conferă
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
ideal, DPA) pentru high-transporteri. La toți pacienții Kt/Vuree și Ccreat trebuie monitorizate trimestrial. Dacă obiectivele nu sunt ândeplinite, se crește corespunzător doza de dializă. Atât în DPCA, cât și în DPA maximizarea clearance-urilor se obține prin creșterea volumelor de dializat din 24 ore: fie se crește volumul per schimb (în special pentru low-transporteri), fie se crește numărul schimburilor (în special în DPA și pentru high-transporteri). j. Complicațiile principale ale DP 1. Hiperhidratarea și insuficiența ultrafiltrării (UF) în fața unui pacient cu
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
și, dacă este nevoie, tratarea în acest timp a pacientului prin HD. Pentru scurgerile recurente, este necesară reconstrucția chirurgicală. Scurgerile tardive sunt consecința diminuării rezistenței peretelui abdominal. Se manifestă clinic ca și scurgerile precoce, dar pot apare și pierderi de dializat pe căi neobișnuite (de ex. pe cale vaginală). Scurgerile tardive subcutanate pot fi adesea oculte, dificil de diagnosticat și se manifestă prin reducerea drenajului, ce poate fi greșit interpretată ca insuficiență de ultrafiltrare. Tratamentul este același ca în cazul scurgerilor precoce
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
în greutate este frecvent întâlnită la pacienții cu DP în primul an de la inițierea dializei, în special la femei, la diabetici, la pacienții high-transporter-i și la obezi. Această creștere în greutate ar putea fi legată, teoretic, de absorbția glucozei din dializat, deși cele mai multe studii nu au constatat o relație semnificativă între cantitatea de glucoză absorbită și creșterea ponderală. Tulburările metabolismului lipidic se întâlnesc frecvent la pacienții cu DP, fiind caracterizate prin: creșterea colesterolului total, a LDL-colesterolului, a trigliceridelor și a lipoproteinei
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
metabolismului lipidic se întâlnesc frecvent la pacienții cu DP, fiind caracterizate prin: creșterea colesterolului total, a LDL-colesterolului, a trigliceridelor și a lipoproteinei (a)și scăderea HDL-colesterolului. Factorii cei mai importanți în patogeneza acestei dislipidemii sunt insulinorezistența și absorbția glucozei din dializat. Absorbția glucozei stimulează lipogeneza de novo, care, împreună cu insulinorezistența, determină creșterea fluxului de acizi grași liberi (AGL) către ficat, unde aceștia sunt încorporați înVLDL. La creșterea producției de VLDL mai contribuie pierderile transperitoneale de proteine (mecanism analog celui responsabil de
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
Clasificarea modernă a bolii cronice de rinichi în 5 stadii. Stadiul Descriere RFG (ml/min/1,73m2) Termeni similari Observații 1 2 3 4 5 Leziuni renale cu RFG ↑ ≥90 albuminurie, proteinurie, hematurie T dacă este transplantat D dacă este dializat (HD, PD) Leziuni renale cu RFG ușor ↓ 60 - 89 albuminurie, proteinurie, hematurie RFG moderat ↓ 30 - 59 boală cronică de rinichi moderată RFG sever ↓ 15 - 29 boală cronică de rinichi severă Insuficiență renală <15 (sau dializă) uremie, boală renală cronica terminală
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
este transplantat D dacă este dializat (HD, PD) Leziuni renale cu RFG ușor ↓ 60 - 89 albuminurie, proteinurie, hematurie RFG moderat ↓ 30 - 59 boală cronică de rinichi moderată RFG sever ↓ 15 - 29 boală cronică de rinichi severă Insuficiență renală <15 (sau dializă) uremie, boală renală cronica terminală Notă: Leziunile renale sunt definite ca orice anomalii structurale sau funcționale renale ale rinichilor, persistând ≥ 3luni, cu sau fără reducerea ratei de filtrare glomerulară (RFG), putând însă determina reducerea RFG în timp. Leziunea renală se
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
a normovolemiei va îndepărta stimulul hipovolemic pentru eliberarea de ADH, permițând astfel excreția rapidă a excesului de apă într-o urină maximal diluată. Este indicată monitorizarea atentă a sodiului plasmatic la acești pacienți. • la pacienții cu IRC hemodializați, cu un dializat cu o concentrație mai mare de sodiu: de exemplu, o concentrație de sodiu în dializat de 145 mEq/l poate crește sodiul plasmatic de la 110 la 130 mEq/l în patru ore. Acești pacienți pot fi parțial protejați împotriva demielinizării
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
excesului de apă într-o urină maximal diluată. Este indicată monitorizarea atentă a sodiului plasmatic la acești pacienți. • la pacienții cu IRC hemodializați, cu un dializat cu o concentrație mai mare de sodiu: de exemplu, o concentrație de sodiu în dializat de 145 mEq/l poate crește sodiul plasmatic de la 110 la 130 mEq/l în patru ore. Acești pacienți pot fi parțial protejați împotriva demielinizării osmotice, deoarece îndepărtarea concomitentă a ureei tinde să scadă osmolalitatea plasmatică, înlesnind astfel mișcarea apei
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
volemică și la cei cu insuficiență renală este complex. Hemodializa standard sau dializa peritoneală sunt mai puțin utile, deoarece concentrația de alcali în baia de dializă este de 35-40 mmol/l. în insuficiența renală se poate efectua dializă cu un dializat cu concentrație redusă de bicarbonat sau se preferă alte forme de supleere renală precum CVVH (continuous venovenous hemofiltration) sau dializă continuă SLED (slow low-efficiency dialysis) cu bicarbonatul din dializat ajustat la 23 mmol/l. în situațiile amenințătoare de viață se
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
de eliminare variază în funcție de dializoarele utilizate, permeabilitatea membranei și debitele sangvine și dializatul. în cursul dializei, moleculele din soluție părăsesc compartimentul sangvin prin difuziune, traversând o membrană semipermeabilă, după un gradient de concentrație. Peritoneul, din cauza unui flux sangvin și de dializat slab (și nu datorită unei permeabilități membranare reduse) nu permite să depășească un clearance de 8 ml/min în dializa peritoneală (DP). Diferența de eficacitate este frapantă dacă se compară DP cu HD convențională pe membrană celulozică. Trebuie să ținem
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
ghidată printr-un dozaj plasmatic rezidual al medicamentului. Trebuie reținut că o legătură forte cu proteinele plasmatice împiedică eliminarea unui medicament prin EER. La fel, un medicament care penetrează rapid în spațiul extravascular după administrarea sa nu va putea fi dializat. Intoleranța medicamentoasă se poate manifesta imediat ce clearance-ul de creatinină este <50 ml/min, cu un risc care devine major în stadiul de IR terminală. Regulile de prescriere trebuie să urmărească evitarea accidentelor toxice și asigurarea eficacității terapeutice. Pentru aceasta este
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]