1,142 matches
-
judecată pe Dumnezeu (Andrew, Focșani, 2007). Fotografia de pe ultima copertă a volumului îl reprezintă pe autor, bineînțeles, gândind, cu bărbia rezemată în degetul mare. În modul acesta, capul greu de idei este împiedicat să se lase în jos. Virgil Panait dialoghează direct cu marii filozofi ai lumii, fără acele ritualuri ale umilinței pe care le practică Gabriel Liiceanu sau Horia Roman Patapievici când îi citează pe Platon ori Heidegger. Geniul din Focșani îl tratează, de exemplu, pe geniul din Königsberg de la
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
tont? — Fir-ai tu să fii de băiat, mă faci pe mine toantă? — Imiți ca maimuțele, maimuță! — Maimuțoiule, îi trântește fereastra Prințesa încheind dialogul. Studentul rămâne pe loc așteptând să mai apară Prințesa cu care ar fi dorit să mai dialogheze în termenii aceștia pe pas de război. Odată a venit la el un bun prieten și coleg de an să vadă cum stă cu învățatul. Acesta își adusese și prietena cu el. — Ia loc Doina și tu Dane, i-a
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
zici? - Ce pot să mai zic? Am eu atâta curaj să contrazic o doamnă? Dacă mi se întâmplă la procese, o fac, dar și acolo cu o oarecare reținere. - Dar o faci! - Uzanța, scumpă doamnă, uzanța! Meseria o cere! Cât dialogau Ina și cu avocatul, intră Alex cu un coșuleț plin de căpșune, proaspăt spălate, pe care mai străluceau, ca niște briliante, picături de apă. Înveselit la vederea lui Jan, Alex spuse din ușă: -Ia te uită ce oaspete neobișnuit ne
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
lui Sisif camusian: Nu există decât o problemă filozofică cu adevărat importantă sinuciderea". A hotărî dacă viața merită sau nu să fie trăită este și drama cunoașterii pe care o experimentează Filip-Carol, nu atât un cuplu de personaje pus să dialogheze metafizic, cât o conștiință duală nemulțumită de evidențele viețuirii, mereu ambiționată să identifice determinații secrete ale originalului ontologic. între "darul lui Dumnezeu" (traducerea numelor reale ale lui Filip-Teodor, Matei și Bogdan în trei limbi diferite) și reflexivitatea pernicioasă a omului
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
-l vede și făcea totul de parcă locuia singur în acea încăpere." Dar, pentru ca drama să se constituie ca operă literară, nu se putea continua la nesfârșit astfel. Era nevoie de cuvinte, de dialog. Cei doi încep, într-un târziu, să dialogheze. Carol va pleda pentru dreptul de a se sinucide, ca supremă afirmare a libertății umane. Filip, împăciuitor, pledează pentru viață, care se cuvine acceptată așa cum e. La început, dialogul are loc în spațiul închis al celor patru pereți ai camerei
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
în această direcție am descoperi o filiație din Mateiu I. Caragiale, dacă nu am realiza numaidecât că pictorul recurge la ea doar spre a-și decora steagurile, universal cernite, pe cât de complicate în simbolurile faldurilor. Filip, eroul din prima nuvelă, dialoghează sau monologhează, cu un alter-ego rebel, ce se refuză, acesta monologând la rândul său în același deșert unde, totuși, difuz, la ultima vorbă, s-ar putea naște o speranță îndreptățind viața. Arhivarul este unul singur, între personajele mortificat titanice, conștiința
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
Însă timp să-și răspundă, Întrucât, niște dureri ascuțite, Îl Împiedicară să mai avanseze. Privi, rapid, În toate părțile, căutând un loc, unde, eventual, să poată scăpa de acea nesuferită durere de burtă. Doi tineri, de pe o bancă, Îl observară. Dialogară: bă, ăsta, ori a furat, sacoșa aia, și nu știe ce-i În ea, ori, are, acolo, cine știe ce mare bogăție, și caută s-o ascundă, cine-l poate ști, de cine. Da, măi, s-ar putea. În acest răstimp, Cocuz
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
iar pe bancheta din spate - două gărzi de corp, una Într-o parte și alta În cealaltă parte, iar la mijloc - fetița, de numai șase ani; o rară floare de viitor senator În parlamentul României. Șofa. Încet. Atent. Șofa, când dialogând, numai cu propriile gânduri; când, mai și cu câte careva dintre ceilalți ocupanți ai autoturismului, care, pe dunga asfaltului șoselei, luneca, lin, silențios, ca un fulg, ca un cântec abia perceptibil, ca o Învăluire de poem, ca o melodie, de
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
Hergé își atinge punctul cel mai înalt în parcursul chinez și cel central-european al lui Tintin. Și aici, ca și cu alte ocazii, mitologia romanelor cavalerești este suprapusă peste fondul de imagini și de cuvinte al tradiției cu care autorul dialoghează, fecund. Le lotus bleu este cronica inițierii lui Tintin în arcanele unui paradis devastat. China pe care o străbate Tintin este China războiului sino-japonez, un peisaj marcat de dominația sângeroasă a instabilității și crimei. Antijaponez, textul lui Hergé este contemporan
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
unei perechi de eroi ce posedă, fiecare dintre ei, atât propensiunea către mister a lui Holmes, cât și fidelitatea lipsită de ambiguitate a doctorului Watson. Este ca și cum, odată cu nașterea celor doi actori ai ficțiunilor sale, Jacobs ar fi intenționat să dialogheze, intertextual, cu o tradiție narativă care îl precedă. Atât Blake, cât și Mortimer au acces, împreună și separat, la misterul lumii pe care o explorează. Complementaritatea personajelor se sprijină pe existența unui numitor comun al inteligenței cutezătoare și nedomolite. Edgar
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
prenta pe care sensibilitatea postbelică o lasă asupra textului și organizării sale. Să ni-i imaginăm, printr-un joc al fanteziei critice, pe Verne, Wells și Doyle continuând să trăiască fantasmele secolului XX de după 1945, să ne imaginăm ficțiunile lor dialogând cu un timp ce cunoaște explozia atomică și confruntarea, implacabilă, dintre ideologii. Blake et Mortimer ilustrează, până la un punct, posi bilul timbru al acestei literaturi care ar fi putut fi scrise. Noutatea este dată de înscrierea în spațiul povestirilor pentru
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
al viselor din care s-a ivit. Ciclul lui Corto Maltese este organizat de Pratt în jurul peisajelor, legendelor, erotismului și aromelor. Peregrinările acestui marinar fără flotă și pirat visător se suprapun peste harta ce recompune însăși identitatea tradiției cu care dialoghează scriitorul. De esența acestei postmoder nități latine a lui Pratt este apelul la intertextualitate ; de la versuri la fotografii și mituri, toate sunt prinse în acest athanor în care proza grafică prepară un extract puternic asemenea opiului. Femeile lui Corto Maltese
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
și a ni le mărturisi nouă înșine. Este vorba de o lipsă de igienă a sufletului (pe care autocritica dezvoltată de comuniști nu a reușit decât să o ascundă). În acest context este evident că avem o greutate în a dialoga (cauzele acestei dificultăți fiind însă cu mult mai multe decât cele schițate aici). Primul nostru impuls nu este de a vedea în celălalt un posibil partener de discuție, ci un eventual vinovat pentru ceva; chiar dacă fapta nu o știm, trebuie
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
de operă (piesa de teatru, aforismul) e scrisă cu scopul expres de a fi jucată, interpretată, trăită desfăcându-i sigiliul hermeneutic; ea nu se consumă la simpla lectură. Cuvintele dramei sunt cuvinte în dialog, cuvinte dialog. Iar un cuvânt care dialoghează, în relație de dialog cu el însuși fiind, este cuvântul care gândește, care se gândește: este cuvântul subiect, nu un obiect. Aforismul din aceste cărți se folosește de cuvintele ce au, ce sunt experiența vieții, a metabolismului dialogal, acea confruntare
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
venit încă una: „Care sunt păcatele străine?” Și răspunsul a curs la fel de limpede: „A sfătui pe altul la păcat; a porunci altuia să păcătuiască; a consimți la păcatele altuia; a ajuta pe altul la păcat; a apăra păcatele altuia.” În timp ce dialogam cu gândurile mele, în ușa chiliei a apărut, ca o umbră, bătrânul călugăr. Nu i-am auzit pașii. Ce mai face zbuciumatul meu fiu? m-a întrebat el cu voce moale. Nu știu cum să-ți spun, sfințite părinte, dar parcă mi-
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
gard. Ea pândea din colțul ochilor la ele, frumușele, pictate în gri și galben, parcă erau pițigoi. Dar mare gălăgie mai făceau! Îi părea rău că nu le înțelegea limba, pentru că discuția lor era înfocată. Tanti credea că ele așa dialoghează, ciripind una la alta. Stând puțin aplecată asupra tufei și culegând zmeură, bob cu bob, se pomeni că una dintre păsări zbură spre ea, într-un viraj ascuțit și „retezându-i părul de pe cap’’. S-a mirat pe moment, dar
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
și regizorul vor hotărî totul. Propun utilizarea unor oglinzi care, reflectând succesiv imaginea Frumoasei..., o vor capta într-o oglindă plasată central, vizibilă sălii. Cezara, în culise, se va mișca astfel încât să nu iasă din raza oglinzii centrale. Ieronim va dialoga cu "partenera" din oglindă, va încerca, fără șanse, s-o considere partener aevea. Oglinzile ar putea fi mascate cu draperii, așa fel încât "schimbarea" decorului să nu necesite un timp prea lung. Cred că se poate folosi, ca alternativă, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
corpului ei ghemuit, să intre în ea, zgâlțâind-o cu monotona lor intermitență, făcând-o să tremure. Era unicul mod de a-i spune că n-o părăsisem. Am continuat s-o sun așa până seara, să mă iluzionez că dialogam cu ea prin intermediul sunetului aceluia sec. Am ieșit din spital sfârșit și, în drum spre casă, am trecut de mai multe ori prin intersecții fără să aștept culoarea verde a semaforului. Parcurgeam străzile și fâșiile de lumină care mă prideau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
-te în brațe. Nu mai văd. Doar umbre de capete, de trupuri. Aud zgomotul aspiratorului, ai gâtul înfundat cu mucus, te curăță. Nu ai plâns încă. Nu ești încă vie. Elsa, vânătă la față și transpirată, se uită la mine. Dialogăm cu privirile care se întâlnesc neîncrezătoare. Ne gândim la același lucru: nu se poate, nu se poate. Mâna Elsei este acum de gheață, la fel și fața ei. A durat puțin, Angela. Dar puținul acela a fost o pauză infernală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
să-i cumpere! Că se duc, se duc, se duc, iar În urma lor rămâne jalea și notarul. Sandu Șpriț Își face vânt cu un ziar, iar Gore Îndeplinește oficiile de chelner și umple paharele. Pe măsură ce toarnă, Își permite și să dialogheze, pentru a demonstra tuturor că are atenție distributivă. Ia-mă, Doamne, stinge-mi neamul! La tine e simplu, Gore, Îți Încape neamul Într o garsonieră confort doi, problema e ce te faci cu alții? Câtă frunză, câtă iarbă, greu și
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
Cam asta ar fi toată povestirea Fiindcă mai târziu s‐a stins scânteia și‐ a trebuit să mă despart de‐aceea Ce mi‐ a aprins și gândul și simțirea. Nu mai era altar de‐nchinăciune și nici iubirea sfântă rugăciune, Dialogam ca muții și ca surzii. N‐am s‐ o mai fac vreodată pe‐nțeleptul C‐ am înțeles mult prea târziu preceptul: Să nu‐ mi fac chip cioplit...și nici iluzii... Din revista „Pagini medicale bârlădene”nr. 130‐ 131/2009. Alexandru
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
mai senină decât în România, este mai multă ordine și curățenie. Mesele de sub umbrele, la baruri, sunt deja ocupate și fiecare își servește liniștit cafeaua sau cornulețul dulce, sau alte bunătățuri. Toate străzile sunt înguste, și de la propria fereastră poți dialoga cu vecinul de peste drum. Dar nu prea văd așa ceva. Traversez tot centrul orașului, îndreptându-mă spre ieșirea din partea vestică, în drum spre Eguilles, Camaïse, Les quattre Termes, Casenueve, Pélissane și apoi Salon en Provence. Am ales un drum
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
din partea lor. Cât am dormit în case particulare, toți și-au deschis inima și casa lor, m-au găzduit fără să-mi ceară să plătesc, niciunul, niciodată. Este adevărat că Franța este profund laicizată, dar este educată, civilizată, dispusă să dialogheze și să-ți vină în ajutor. Cât de multe am avea de învățat de la francezi, noi, românii în general! Imi simt prea pline acum inima și mintea și nu știu ce să spun și ce să omit. Las ca timpul să decanteze
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
E drept, aveam uneori conștiința ticăloșiei mele, dar constatarea era rece, rațională, fără priză la inimă. Nu se producea nici o schimbare în bine. Cum s-ar fi produs dacă după un sfert de oră uitam de orice remușcare? Spuneam adesea, dialogând cu mine: Dacă mi-ar păsa de suferința pe care o las în urmă și aș căta s-o alin, nu m-aș abate mereu din cale? Prefer să merg înainte! Drumul învingătorului e înainte! Chiar dacă ar călca pe cadavre
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
discute cu ea ceva deosebit, se gândea că venise, în fine, momentul hotărâtor pentru statornicirea vieții lor. Se prea putea să o ceară de soție. Oooo! cât aștepta ea această clipă! Mergeau tăcuți, unul lângă celălalt, fără putința de a dialoga. După un timp, amândoi își dădură seama că vremea ce părea a se îmbuna fusese iluzorie. Norii furtunatici deveniră din ce în ce mai amenințători. Se treziră deodată mitraliați de o rafală de ploaie cu picături bogate în apă care pătrunseră prin hainele lor
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]