17,651 matches
-
ză până a doua zi, pentru că bunica îl aștepta acasă. Ca orice tataie iubitor, i-a făcut mamei, proaspăt sosită de la serviciu, un update în privința situației mele: mâncat, sănătos, voios, voinic, dar cu o singură problemă de mentenanță, cea a dintelui. — Hai să îl scoatem totuși. Vrei cu ața? Ața? întreb eu. Știa și el că nu m-ar fi tentat metoda cu pricina, dar și eu am înțeles că o propunea ca să scăpăm cu toții mai repede de-o grijă. L-
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
ața? Ața? întreb eu. Știa și el că nu m-ar fi tentat metoda cu pricina, dar și eu am înțeles că o propunea ca să scăpăm cu toții mai repede de-o grijă. L-am lăsat să-mi lege ața de dinte și ne-am înțeles să trag eu de ea când voiam. „Hai, e simplu, închid ochii și trag“, îmi spuneam. Dar nimic. Curajul se ascundea după colț și mâinile mi-erau înțepenite. Hai, mă, băiatule, trage, spunea tataie. Ești bărbat
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
ochii la capătul liber al aței, nu mi-am dat seama că plecase decât după ce am auzit ușa de la intrare închizându-se. — Tataie? — A plecat, m-a lămurit mama. Am dat fuga în baie și m-am uitat în oglindă. Dintele se clătina bine, iar ața îmi atârna din gură ca o liană. Am închis ochii și am tras. N-a durut. Ba da, după două secunde durea ca naiba. A început să îmi curgă și sânge. Mult. Dar nu mai
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
ușa și am luat-o la fugă pe scări. Săream câte cinci deodată, spre disperarea vecinei de la parter. În clipa în care am ieșit din scară și l-am văzut în capătul aleii, l-am strigat. Apoi i-am arătat dintele, am fugit spre el și ne-am luat în brațe. Azi am toți dinții în gură, mai multe măsele decât cred că am nevoie și o plombă. Dintelui i s-au alăturat vecinii lui, incisivi, canini și molari de lapte
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
disperarea vecinei de la parter. În clipa în care am ieșit din scară și l-am văzut în capătul aleii, l-am strigat. Apoi i-am arătat dintele, am fugit spre el și ne-am luat în brațe. Azi am toți dinții în gură, mai multe măsele decât cred că am nevoie și o plombă. Dintelui i s-au alăturat vecinii lui, incisivi, canini și molari de lapte, într-o cutie chi nezească din bibliotecă. Între timp, am trecut pragul câtorva cabinete
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
am văzut în capătul aleii, l-am strigat. Apoi i-am arătat dintele, am fugit spre el și ne-am luat în brațe. Azi am toți dinții în gură, mai multe măsele decât cred că am nevoie și o plombă. Dintelui i s-au alăturat vecinii lui, incisivi, canini și molari de lapte, într-o cutie chi nezească din bibliotecă. Între timp, am trecut pragul câtorva cabinete dentare, pentru revizii și reparații, dar nicăieri n am dat de un psihostomatolog cum
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
a înfipt în țărână. La doi-trei metri în spatele lui, un dulău ca o oaie mă privește nedumerit: sunt om bun, sau rău? Încurcată, rămân locului și aștept să dispară la fel cum au apărut. Ca prin farmec. În ciuda celor doi dinți lipsă din față, copilul mușcă zdravăn din codrul de pâine și începe să-mi explice că floarea-soarelui nu se încearcă. Pocește toate cuvintele, dar încet-încet îi înțeleg explicația. Chiar și o sămânță dacă iei din coroana lor neagră, golul rămas
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
cum să n-o fac pentru că nu văd vreo scăpare. Din oraș, muntele pare un deal cărunt. Turiști îmbrăcați în salopete de schi cochete mă privesc ca pe un ciudat. Tremur tot. Îmi tremură genunchii. Îmi tremură bărbia. Îmi clănțăne dinții. Efectul adrenalinei s-a stins și mă simt extenuat. În gară, mă așez mecanic la una din casele de bilete și îmi dau seama că actele mele și banii și altele s-au dus odată cu rucsacul. Într-o clipă de
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
pâine pe care i l-am adus mătușii, o vechitură care ne-a rămas după ce ne-am luat unul nou, cu afișaj electronic. Tanti Neli a aruncat prăjitorul, l-a mângâiat pe Năsturel și ne-a zis: — Știe el că dinții mei nu mai suportă pâinea prăjită. Așa că, după-amiezile de vineri, stau pe canapeaua din sufrageria mătușii și, de plictiseală, mă îndop mai mult decât ar trebui cu prăjituri cu lămâie și cu nucă. Azi însă, în timp ce mătușa mă chestiona despre
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
măcar câteva picături de urină, m-am întors tăcut în sala de clasă. N-am mai îndrăznit să o privesc. Vacanța de vară ne-a despărțit pentru totdeauna. Deși am mai întâlnit-o în anii facultății, cu aceleași cearcăne, aceiași dinți a căror strungăreață se accentuase, cu același păr blond-cenușiu, dar cu o voce care distona puternic cu imaginea mea despre ea, cu același nume de actriță de cinema, și cu un număr de telefon la care nu a răspuns niciodată
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
le-am siluit regina. Ieșim pe terasă. De aici se văd toate luminile orașului, pescărușii, foarte vag marea. Câinii încep să latre alarmând toți vecinii. Hămăiala lor se amplifică acut căpătând ecouri în tot cartierul. E frig de-mi clănțăne dinții-n gură. M-am făcut mic, mic de tot. Nu contează. Ea e la fel de sucită ca mine. Începe să râdă ca muta la înghețată după care își asumă poziția. Își arcuiește ușor spatele și-și îndreaptă fața spre câini. Au
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
că tură de băț până la poarta azilului. Juju a tras jointului un ultim bobârnac. Marcel Manea Maree E trei după-masa. Nu mai pot să dorm. Mă ridic din pat. Mă duc la baie. Mă spăl pe față. Mă spăl pe dinți. Mă uit în oglindă și îmi amintesc coșmarul. Descopăr sunetul curgător al apei de la robinet. Îl ascult ca pe o binecuvântare. Mă uit din nou în oglindă și îmi pipăi urechile. Aud. Încep să fredonez I want to break free
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
vreau să mi le imprim pe retină. Decartez trei. Primesc alte trei și le combin cu ce am în mână. Ritmul pare a fi înviorat de chicotelile prietenei mele blonde care-mi oferă cea mai frumoasă priveliște: două șiraguri de dinți albi îndreptați cu ostentație, într-un zâmbet, spre iubitul ei. Dreapta ei. Stânga mea. Făt Frumosul deschide. Îi face cu ochiul blondei, insinuant, propunând miza. Ieftin. De data asta, grimasa mea e înlocuită de tuse. Seacă. În dreapta, colegul meu de
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
am zâmbit. Monica Bologa Smochine Eram în Turcia, la Mardin, și ieșisem din casa lui Ali. (Ali e arab și poartă o mustață care începe să încă run țească. Are o soacră care râde mult și nu prea mai are dinții din față. Pe terasa casei cu vedere la orașul vechi și câmpiile Mesopotamiei, crește porumbei pe care-i hră nește cu grăunțe, iar apoi îi taie să aibă familia ce mânca în zi de sărbătoare. Vara, pe zăduf, lenevește la
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
ca oamenii să aibă o dantură sănătoasă, pentru că ar Însemna o cheltuială prea mare și ar face o gaură prea mare bugetului de Înalt protocol, iar pentru noi este destul de bun și bugetul de maximă austeritate. Ce ne mai trebuie dinți, că tot n-avem ce mânca cu ei și de vorbit tot nu mai trebuie să vorbim bine, că tot n-are cine ne asculta. Așa că, oameni buni, treceți la metodele bunicii, care ne lega dinții de lapte cu ața
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
Ce ne mai trebuie dinți, că tot n-avem ce mânca cu ei și de vorbit tot nu mai trebuie să vorbim bine, că tot n-are cine ne asculta. Așa că, oameni buni, treceți la metodele bunicii, care ne lega dinții de lapte cu ața de clanța ușii și rezolva problema urgent. Sau folosiți cleștele din șură, dacă cumva aveți rădăcini mai mari. Și apoi a venit, după treisprezece ani de reclamă, caravana Blend-a-med, care vă oferă un control gratuit, care
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
să-i spun numele. Nu merită. Și câți ca el, câți ca el.....asta e marea noastră durere, că prea multe otrepe ne conduc și aleargă după un osicior cât de mic, numai să fie. Că li s-au Întărit dinții și nu le mai place mămăliga. Os le trebuie. Și pentru că veni vorba de os mi-am adus aminte de licitații și cum se câștigă ele la noi tot pe bază de os, dar de data asta cel care câștigă
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
înalt decât toți și-o privire seniorială, prefectul vorbea cu generalul, balansându-se cu mâinile la spate. Orchestra cânta pe-un podium. Perechile dansau. Spuma șampaniei sfârâia în cupe de cristal. Pe mese tronau munți de fleici și cornuri prăjite. Dinții mușcau vârtos, nesățios, ca din miezul însuși, mustos și picant, al vieții. O tristețe de moarte-l doborî, căci viața aceea nu era a lui. A lui rămânea numai ușița îngustă ca un capac de raclă, pe unde se putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
mărite chinuitor de priveliștea deslușită de-aproape. Mormane de mici sfârâitori și cârnați usturoiați dispăreau sub ochii lui, ca-ntr-un cataclism, în fălcile osoase. Își înfrupta ochii cu pâlpâirea și zvâcnetul gol al dansatoarelor și-și strângea pumnii și dinții, văzând cum se-ndoapă dihăniile cu frișcă și șampanie. Se descătărămau să-și lărgească burta și se așezau temeinic pe mâncare, aruncând hălci întregi în gâtlejurile desfundate, sfârtecând sâni delicioși cu ochii și nările, înfruptându-se din șolduri de trufandale și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Când o vedea plecând, îi tresălta inima de bucurie. Poate se duce, și dusă rămâne. Poate are, poate-și găsește pe cineva! Atâta pagubă! Pagubă-n ciuperci! Cărare bătută! Când o vedea plesnind de sănătate și de voie bună, cu dinții ei care-ar fi putut sparge pietre de moară, ea, care nu putea mușca nici dintr-un măr și-i cădeau brațele de vlăguială, frumoasă ca soarele dimineții, sprâncenată și-ochioasă, cu ochii veșnic duși, stând mereu gata de plecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
-ntr-o aiureală. Unde-i băiatul? Care băiat? Ce băiat!? Terminând, repet încă o dată că mâine, 19 decembrie, plec din lagăr într-un transport de bulgari. Ce băiat? Care băiat? M-a ucis, ticălosul, uhh! De durere mușcă pământul cu dinții. Dacă reușesc să trec de controlul german de la graniță... Ce băiat? și eu am un băiat la... Mor în acest lagăr sute de persoane pe zi în afară de evreii care sunt duși la gazare. Murim de foame. Mâncarea este în felul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
aer ca o țărână: Hai odată, ce faci? Cerboaica descoperi în traistă ulciorul. Rănitul scoase un sunet moale din gât. Ochii îi luciră. Bău hulpav, cu sorbituri mari. Apa i se revărsa din gură, șiroindu-i pe bărbie și piept. Dinții îi clănțăneau pe gura vasului. Ochii-i creșteau în cap, alburii. Se mișcau repede, lucitori și sălbateci în orbitele negre. Destul! O să-i facă rău, se alarmă bătrâna. Doamne, se-ngrozi Cerboaica. Asta ne mai trebuia! Ce facem cu el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
îi duc... Cu ce-ajung la cârlig? Îi duc... duc... duc... duc... duc... Bezna cădea din cer, din stele, și din beznă, ca o bură, ca un praf umed și rece, roua, jilăveala nopții, umezea totul, începeau să-i clănțăne dinții, doamne, dumnezeule! Cârligul! Cârligul! Cu ce salt cârligul?? Se încordă să-și stăpânească clănțănitul dinților. Atunci auzi vocile. Bolboroseala groasă ca un vaiet, o groază... Cârligul! Cu ce salt cârligul? Căută locul. Da, aici trebuie să fie! Ștanga de la frână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
din cer, din stele, și din beznă, ca o bură, ca un praf umed și rece, roua, jilăveala nopții, umezea totul, începeau să-i clănțăne dinții, doamne, dumnezeule! Cârligul! Cârligul! Cu ce salt cârligul?? Se încordă să-și stăpânească clănțănitul dinților. Atunci auzi vocile. Bolboroseala groasă ca un vaiet, o groază... Cârligul! Cu ce salt cârligul? Căută locul. Da, aici trebuie să fie! Ștanga de la frână. Graba-i dădea curaj. Nu mai simțea nici un fel de frică, panică sau neliniște. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
adunând cu-amândouă labele spicele mari și aromate la gură, ca un om. Sau, cum ies la vânătoare bursucii, doi câte doi. Unul se culcă pe spate cu labele desfăcute-n sus, celălalt apleacă porumbul, rupe știuleții tăindu-i cu dinții de la cocean și, după ce-i umple brațele primului, îl rostogolește împingându-l până la vizuină. Așa fac aprovizionările de iarnă. Nu-s nostimi? Cum să-ți fie frică? Numai de oameni poate să-ți fie frică. De la oameni te poți aștepta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]