6,663 matches
-
cea a copilului normal, pentru că, În timp ce elevii care aud folosesc scrierea ca o formă secundară de limbaj, pentru copilul surd limbajul scris este forma primară, care poate servi și ca o premisă a articulării. Reușita integrării școlare a copiilor cu disfuncții auditive este cu atât mai mare cu cât copilul nu prezintă un decalaj de dezvoltare mai mare de 15-20 de luni (Între vârsta biologică și cea mentală), are o puternică structură de personalitate ce Îl ajută să depășească unele momente
Psihopedagogia persoanelor cu cerințe speciale. Strategii diferențiate și incluzive în educație by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2107_a_3432]
-
forme de Învățământ (inclusiv Învățământul superior). Pentru ca integrarea școlară a elevilor cu dizabilități fizice să aibă succes, este esențială Înțelegerea de către educatori a nevoilor speciale ale fiecărui elev. Nu trebuie ignorat faptul că mulți elevi pot prezenta o combinație de disfuncții asociate cu tulburări comportamentale, de Învățare și/sau psihologice. Educatorii ar trebui să fie Întotdeauna conștienți de suprapunerea frecventă a implicațiilor medicale, sociale, psihologice și educaționale. Elevii cu dizabilități fizice prezintă abilități motrice fine și grosiere slab dezvoltate, care pot
Psihopedagogia persoanelor cu cerințe speciale. Strategii diferențiate și incluzive în educație by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2107_a_3432]
-
se recomandă să fie Încurajați și valorizați constant, ajutați să-și amelioreze stima de sine, să-și dezvolte autonomia personală, colaborarea cu ceilalți colegi și implicarea În programe de terapie ocupațională monitorizate de consilierii școlari. Elevii cu paralizie cerebrală prezintă disfuncții centrale ce afectează mișcarea și postura din cauza deteriorării sau dezvoltării anormale a unor părți din creier care controlează mișcarea. Efectele cele mai frecvente sunt evidente sub formă de plegii (pe o anumită parte sau pe Întreg corpul), spasticitate, atetoză (mișcări
Psihopedagogia persoanelor cu cerințe speciale. Strategii diferențiate și incluzive în educație by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2107_a_3432]
-
pierdut autonomia socială, locomotorie, mentală și necesită prezența permanentă a personalului de îngrijireă la moderat (III B - persoane ce nu și-au pierdut autonomia și pot efectua singure activități cotidieneă. În limita celor două grade de dependență se regăsesc toate disfuncțiile care pot apărea la o persoană vârstnică. Legea nr. 19/2000 a intrat în vigoare la 1.04.2001, în acest sistem fiind preluate persoanele cu gradul I de invaliditate, persoane care beneficiază de prevederile art. 61 (indemnizație cu valoarea
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2155_a_3480]
-
asociată cu tulburări psihice (psiho-emoționale și de comportament). Acest tip de client - tipul I de client - se adresează consilierului din cauza distresului psihologic asociat tulburării genetice. Deși se poate aborda și tulburarea genetică în cursul procesului, componenta de psihoterapie, focalizată pe disfuncțiile psihologice asociate tulburării genetice, este dominantă. Clientul are o tulburare genetică identificată (sau care implică mecanisme etiopatogenetice genetice), iar problema este asociată cu riscul transmiterii acestei tulburări la copii. Acest tip de client - tipul II de client - se adresează consilierului
Fundamente de psihologie evoluțonistă și consiliere genetică. Integrări ale psihologiei și biologiei by Daniel David, Oana Benga, Alina S. Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
tulburări la copii. Acest tip de client - tipul II de client - se adresează consilierului genetic datorită distresului psihologic implicat de riscul de a transmite tulburarea genetică pe care o are; distresul nu este însă atât de intens încât să devină disfuncție psihologică iar aceasta să necesite intervenție de specialitate în sine. Intervenția este focalizată asupra riscului de a transmite o tulburare genetică și a opțiunilor decizionale ale pacientului. Din punct de vedere psihologic, aceste situații presupun realizarea un diagnostic fin, pentru
Fundamente de psihologie evoluțonistă și consiliere genetică. Integrări ale psihologiei și biologiei by Daniel David, Oana Benga, Alina S. Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
de a dezvolta o tulburare genetică. Acest tip de client - tipul III de client - se adresează consilierului genetic datorită distresului psihologic legat de riscul de a dezvolta o tulburare genetică; distresul nu este însă atât de intens încât să devină disfuncție psihologică care să necesite intervenție de specialitate în sine. Intervenția este focalizată asupra riscului de a dezvolta o tulburare genetică și a opțiunilor decizionale ale pacientului. Din punct de vedere psihologic, și în acest caz se reclamă un diagnostic fin
Fundamente de psihologie evoluțonistă și consiliere genetică. Integrări ale psihologiei și biologiei by Daniel David, Oana Benga, Alina S. Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
de a transmite o tulburare genetică copiilor. Acest tip de client - tipul IV de client - se adresează consilierului datorită distresului psihologic legat de riscul de a transmite o tulburare genetică; distresul nu este însă atât de intens încât să devină disfuncție psihologică, iar aceasta să necesite intervenție de specialitate în sine. Intervenția de specialitate este focalizată asupra riscului de a transmite o tulburare genetică și a opțiunilor decizionale ale pacientului. Din punct de vedere psihologic, este nevoie de un diagnostic fin
Fundamente de psihologie evoluțonistă și consiliere genetică. Integrări ale psihologiei și biologiei by Daniel David, Oana Benga, Alina S. Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
În cadrul familiei; valorile și normele pe care aceasta le avansează; avantajele pe care le poate câștiga În cadrul parteneriatului; beneficiile pe care le poate aduce școlii, ca partener real. În ciuda acestor eforturi, În relațiile dintre școală și familie pot să apară disfuncții generate de bariere În comunicarea interpersonală, lipsa de interes din partea familiei, carențe comportamentale și atitudinale la nivelul ambelor părți etc. Pentru a depăși aceste bariere, care afectează inevitabil parteneriatul dintre școală și părinții elevilor, trebuie asumate ca priorități: creșterea inițiativei
CHEIA SUCCESULUI ŞCOLII INCLUZIVE Dezvoltarea parteneriatului şcoală incluzivă – familie. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Laura NISTOR () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2135]
-
pentru toți” (Dakar, 2000). În opinia cercetătorilor români (A. Gherguț, С. Neamțu, T. Cozma, M. Farkas), termenul de cerințe educative speciale - CES (special educational needs) se referă la cerințele În plan educativ ale unor categorii de copii, cerințe consecutive unor disfuncții sau deficiențe de natură intelectuală, senzorială, psihomotrică, fiziologică etc. sau ca urmare a unor condiții psiho-afective, socioeconomice sau de altă natură (cum ar fi absența mediului familial, condiții de viață precare, anumite particularități ale personalității copilului etc.) care plasează elevul
ŞCOALA VIITORULUI - ŞCOALA INCLUZIVĂ. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Lidia BÂRCĂ, Viorica MANOLACHE, Gianina POPESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2131]
-
al unei boli sau al unui accident, sau datorată condițiilor negative din mediul de dezvoltare al copilului, Îndeosebi factorilor psiho-afectivi. Incapacitate Înseamnă o limitare funcțională datorată unei deficiențe fizice, intelectuale sau senzoriale datorată condițiilor de mediu sau de sănătate sau disfuncțiilor neuropsihice. Limitările acestea pot fi temporare sau permanente, progresive sau regresive. Handicap se referă la un dezavantaj social și are legătură cu pierderea sau limitarea oportunităților unei persoane care nu poate lua parte la viața socială la același nivel cu
ŞCOALA VIITORULUI - ŞCOALA INCLUZIVĂ. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Lidia BÂRCĂ, Viorica MANOLACHE, Gianina POPESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2131]
-
cel de "terapie", vorbindu-se frecvent despre terapia socială, socioterapie, psihoterapie, terapie de sprijin etc. În ceea ce privește obiectivele urmărite prin asistența derulată după modelul medical, acestea aveau în vedere: tratament curativ (cel care se adresa persoanelor și familiilor deja afectate de disfuncții sociale și psihosociale), tratament preventiv (care se adresa clienților aflați în situație de risc) și tratament promoțional (cel care, acompaniindu-le pe primele două, se derula în tradiția curentelor de educație populară în domeniul sanitar, economic, social etc). În primele
Teorii și metode în asistența socială by Doru Tompea, Oana Lăcrămioara Bădărău, Răzvan Lăzărescu, () [Corola-publishinghouse/Science/1121_a_2629]
-
socioterapia) era centrat pe mediul exterior clientului; acționând asupra mediului familial și profesional, asupra grupului de prieteni sau de vecini, asistentul social viza o schimbare comportamentală la nivelul clientului individual. Practica asistențială desfășurată după model medical pornea de la premisa că disfuncțiile psihosociale cu care se confruntă indivizii și familiile sunt practic niște "boli", pe care asistenții sociali le pot diagnostica și trata. Clientul sau "pacientul" nu face decât să primească "tratamentul" cu încredere și să aștepte "vindecarea". Denumirile sub care găsim
Teorii și metode în asistența socială by Doru Tompea, Oana Lăcrămioara Bădărău, Răzvan Lăzărescu, () [Corola-publishinghouse/Science/1121_a_2629]
-
în domeniu; * a asistentului social propriu-zis, care monitorizează permanent ansamblul activităților de îngrijire; * a comunității și a factorilor instituționali locali, responsabili de funcționarea normală a societății "locale"; a societății globale. Asistenții sociali sunt indispensabili în mediile sociale anomice, în care disfuncțiile s-au cronicizat, devianța de la normalitate a căpătat caracter epidemic și în care oamenii vulnerabili sunt copleșiți de ofensiva răului, violenței, a faptelor degradante. Îngrijirea umană presupune, desigur, o intervenție calificată și sistemică, adică implicarea unei serii întregi de profesioniști
Teorii și metode în asistența socială by Doru Tompea, Oana Lăcrămioara Bădărău, Răzvan Lăzărescu, () [Corola-publishinghouse/Science/1121_a_2629]
-
curată, sigură și abundentă" (p. 195). Pe scurt, o astfel de relație bine întreținută și constant (cu drag) îngrijită este "un soi de fericire" (idem, p. 175). Mai precis, credem că esențială este nu atât starea de încordare și de disfuncție a unei relații interpersonale, cât sănătatea și trăinicia ei. Oamenii sunt sănătoși și încrezători în ei, câtă vreme relațiile lor sunt sănătoase și stabile/trainice. Iar acestea vin și se mențin odată cu preocuparea pentru frumusețea legăturilor noastre cu ceilalți. În
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
apud Hoeksema, S.N., 1998) cu referințe filosofice cunoscute datorită cercetărilor asupra melancoliei, maniei și schizofreniei. Abordarea cognitivistă a psihopatologiei are ca scop explicarea tulburărilor mintale prin intermediul proceselor cognitive. La baza teoriei cognitive a tulburărilor emoționale se află supoziția conform căreia disfuncțiile din această sferă apar și se dezvoltă datorită interpretărilor pe care le dau oamenii evenimentelor externe. În același timp răspunsurile în plan comportamental, care rezultă în urma acestor interpretări, au la rândul lor un rol în menținerea tulburării emoționale. Ellis (1994
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
un vast arsenal de metode de examinare a acestor funcții. Printre cele mai des întrebuințate cităm: dinamometrele, impulsometrul (Moede), tremometre, proba tapping, proba firului de sârmă (Kraepelin). Evaluarea capacității de coordonare senzoriomotorie se face de obicei cu ajutorul probelor de reactivitate, disfuncțiile din acest domeniu putând fi de natură somatică sau psihică. Fleishman (1956, apud Hoeksema, S.N., 1998)45 oferă o listă a factorilor determinanți pentru coordonarea psihomotorie: timpul de reacție, precizarea mișcărilor mâinilor, viteza mișcărilor brațelor, dexteritatea degetelor, dexteritatea manuală, discriminarea
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
mai educați. Demența este caracterizată prin declinul permanent al funcționării intelectuale iar delirul implică dezorientare temporară și pierderea memoriei. Demența și delirul sunt două dintre cele trei tulburări cognitive. Cea de-a treia este amnezia. Aceste tulburări se caracterizează prin disfuncții la nivelul cogniției cauzate de o condiție medicală (ca și HIV sau traumatisme cranio-cerebrale) sau de intoxicare cu substanțe de asemenea prin deficitul memoriei, tulburarea limbajului, incapacitatea de a planifica sau organiza și incapacitatea de a recunoaște sau identifica obiecte
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
rândul vârstnicilor este mai redusă decât rata consumului din rândul tinerilor, consumul de alcool rămâne o problemă în rândul persoanelor vârstnice. Pe de o parte problemele psihice și sociale care implică, consumul de alcool includ riscul interacțiunii cu terapia medicamentoasă, disfuncții hepatice, scăderea în greutate și efectele negative care apar la nivelul funcțiilor cognitive. S-a demonstrat că vârstnicii alcoolici prezintă un risc de suicid de cinci ori mai mare în comparație cu vârstnicii non-alcoolici însă psihoterapia este folositoare în tratarea vârstnicilor alcoolici
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
aceleiași familii, adică sunt ereditare. În al patrulea rând, depresia și mania dau rezultat la tratamente biologice, precum terapii cu medicamente și pot fi induse de anumite stupefiante. Majoritatea terapiilor moderne despre cauzele tulburărilor afective se concentrează asupra anomaliilor și disfuncțiilor în anumite sisteme neurobiologice. Aceste două tipuri de teorii se completează reciproc: anomalii genetice pot cauza tulburări afective prin distrugerea neurobiolgică. În această secțiune, vom aduce dovezi ale contribuției genetice în cazul depresiei și maniei. În al doilea rând vom
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
afective este numit monoamine, iar monoaminele implicate sunt nonepinefrina, serotonina și dopamina. Acești neurotransmițători sunt găsiți în mari concentrații în sistemul limbic, o parte a creierului asociată cu reglarea somnului, apetitului și a proceselor emoționale. Deoarece depresia și mania implică disfuncții ale somnului, apetitului și emoțiilor, este evident că ele sunt cauzate de disfuncții ale sistemului limbic. Toate monoaminele sunt implicate în tulburări afective. Majoritatea cercetărilor totuși, s-au concentrat asupra nonepinefrinei, și serotononinei. Inițial teoria rolului neurotransmițătorilor în tulburările afective
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
neurotransmițători sunt găsiți în mari concentrații în sistemul limbic, o parte a creierului asociată cu reglarea somnului, apetitului și a proceselor emoționale. Deoarece depresia și mania implică disfuncții ale somnului, apetitului și emoțiilor, este evident că ele sunt cauzate de disfuncții ale sistemului limbic. Toate monoaminele sunt implicate în tulburări afective. Majoritatea cercetărilor totuși, s-au concentrat asupra nonepinefrinei, și serotononinei. Inițial teoria rolului neurotransmițătorilor în tulburările afective era că depresia este cauzată de o reducere a cantității de nonepinefrină și
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
era că depresia este cauzată de o reducere a cantității de nonepinefrină și serotonină în sinapse, între neuroni. Această epuizare putea fi rezultatul numeroaselor mecanisme: sinteza scăzută a neurotransmițătorilor față de cei precedenți, degradarea neurotransmițătorilor de către enzime, sau eliberarea deteriorată sau disfuncții ale neurotransmițătorului. Specialiștii sunt de părere că mania este cauzată de un exces de monoamine sau poate dereglări ale nivelului de amine, în special dopamina. Aceste teorii, luate împreună, sunt cunoscute sub numele de teoriile monoaminei în cazul tulburărilor afective
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
norepinefrină sunt prea puțini ca număr sau insensibili. În cazul tulburărilor afective bipolare, imaginea este mai puțin clară, dar este posibil ca receptorii pentru monoamine să sufere modificări în sensibilitate și acestea pot fi corelate cu schimbările de dispoziție. Majoritatea disfuncțiilor la nivelul neurotransmițătorilor prezente în cazul oamenilor care suferă de tulburări afective sunt dependente de stare. Adică, aceste diferențe sunt prezente, dar tind să dispară atunci când tulburările afective scad. Astfel, este cunoscut acum faptul că, anumite disfuncții ale neurotransmițătorilor pot
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
de dispoziție. Majoritatea disfuncțiilor la nivelul neurotransmițătorilor prezente în cazul oamenilor care suferă de tulburări afective sunt dependente de stare. Adică, aceste diferențe sunt prezente, dar tind să dispară atunci când tulburările afective scad. Astfel, este cunoscut acum faptul că, anumite disfuncții ale neurotransmițătorilor pot fi corelate cu tulburările afective, dar nu în mod obligatoriu cauzate de către acestea. Deoarece tehnologia pentru determinarea funcționării sistemelor neurotransmițătoare se dezvoltă, cu siguranță și capacitatea noastră de a înțelege relația dintre neurotransmițători și tulburările afective va
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]