1,016 matches
-
ele însele, în lipsa unui principiu de realitate ce a fost practic exterminat. Această distincție este importantă pentru înțelegerea ultimului stadiu de simulare, mai ales că definițiile de dicționar ale celor doi termeni sunt extrem de apropiate. În cuvintele lui Baudrillard, "a disimula înseamnă a te preface că nu ai ceea ce ai. A simula înseamnă a te preface că ai ceea ce nu ai. Dar lucrurile sunt mai complicate, deoarece a simula nu înseamnă a te preface [...] Prin urmare, a se preface sau a
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
înseamnă a te preface că nu ai ceea ce ai. A simula înseamnă a te preface că ai ceea ce nu ai. Dar lucrurile sunt mai complicate, deoarece a simula nu înseamnă a te preface [...] Prin urmare, a se preface sau a disimula lasă intact principiul de realitate: diferența este întotdeauna clară, ea nu este decât mascată. În timp ce simularea repune în cauză diferența "adevăratului" și a "falsului", a "realului" și a "imaginarului""467. Luând ca exemplu cazul unui "bolnav" (exemplu preluat din dicționarul
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
realitate: diferența este întotdeauna clară, ea nu este decât mascată. În timp ce simularea repune în cauză diferența "adevăratului" și a "falsului", a "realului" și a "imaginarului""467. Luând ca exemplu cazul unui "bolnav" (exemplu preluat din dicționarul Littré), "bolnavul disimulat" (care disimulează boala) este acela care se va așeza în pat și va crede că este bolnav, în timp ce "bolnavul simulat" (care simulează maladia) va determina apariția unor simptome, astfel încât un medic va avea o parte din simptomatologia suficientă încadrării într-o tipologie
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
al doilea prezintă o proastă reprezentare; al treilea caz este de tipul sortilegiului, prefăcându-se că este o reprezentare; al patrulea caz este în afara oricărei reprezentări a vreunei realități. Aceste patru stadii pot fi reorganizate în două categorii: semnele care disimulează ceva (și care trimit la o "teologie a adevărului și a secretului"), și semnele care disimulează că nu există nimic (era simulacrelor și a simulării, în care separarea realului de artificial este considerată mai mult decât problematică). În eseul "Simulacres
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
este o reprezentare; al patrulea caz este în afara oricărei reprezentări a vreunei realități. Aceste patru stadii pot fi reorganizate în două categorii: semnele care disimulează ceva (și care trimit la o "teologie a adevărului și a secretului"), și semnele care disimulează că nu există nimic (era simulacrelor și a simulării, în care separarea realului de artificial este considerată mai mult decât problematică). În eseul "Simulacres et science-fiction", Baudrillard reia diviziunea simulacrelor prin raportare la alte concepte, precum cel de utopie sau
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
interzice acest lucru (sau mai bine zis, nu i-l poate interzice): în ciuda interdicției lui Creon, regele Corintului, miloasa Antigona din Teba nu a ezitat să-și îngroape fratele, pe Polinice, căzut în războiul celor Șapte împotriva Tebei (v. 65-70). Disimulându-și intențiile, Ovidiu o asemăna pe Fabia cu Antigona și, implicit, pe Augustus cu tipul tiranului, Creon. Adevărul, ascuns pentru mult timp, cu mâhnire și gelozie în inima sulmonezului, iese dintr-o dată la iveală: Augustus este identificat cu Creon. Pe
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
spre sosie. Prin cultivarea sosiei, se cultivă iluzia identității, smulgerea măștii anulând însă această iluzie. Ceea ce evocă imaginea lui Eminescu din opera autorului, masca revocă. Sosia se substituie operei, echivalând-o cu o anumită imagine asupra ei; masca infirmă similitudinea, disimulând-o. Ca expresie a verosimilității maxime, sosia reprezintă acreditarea ideii critice, pe când masca este corespunzătoare discreditării ei. [...] Între fractura identității adusă de mască și continuitatea adusă de sosie e o problemă de iluzie, adică de dozaj. Istoria eminescologiei este de
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
și Erfurt, Napoleon îl determină pe țarul Alexandru I să-și blocheze litoralul către Anglia; în 1810, el se căsătorește cu Marie-Louise, fiica împăratului Austriei, și intră astfel în concertul familiilor domnitoare europene. Zenit aparent al acestei traiectorii, anii 1810-1811 disimulează și cele două dificultăți care totuși anunță declinul. Încă din 1805, Anglia zdrobise flota franceză la Trafalgar și ruinase orice proiect de debarcare. Lupta nemaiputînd fi decît economică, Napoleon, prin decretele de la Berlin (noiembrie 1806) și de la Milano (decembrie 1807
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
finanțe. Cât despre Ana Pauker, acuzată și de faptul că nu ar fi acordat credit "întovărășirilor", un fel de preambul al colectivizărilor propriu-zise, bazate pe asocierea voluntară a țăranilor (vezi și Apostol: 1998) o acuză care nu făcea decât să disimuleze circumspecția ei față de colectivizările accelerate lovitura de grație îi va fi administrată tot de către Miron Constantinescu, tânărul promițător al partidului. Începând cu înmulțirea spectaculoasă a numărului membrilor de partid în 1945, fapt care i-a afectat calitatea ideologică, și ajungând
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
că nu se punea în discuție abandonarea "construirii socialismului"; procesul continua neabătut, îmbrăcând însă o formă națională, pentru a apărea mai puțin alogen față de aspirațiile și sentimentele sociale decât era de fapt (Braham: 1964, 24). Dacă presa occidentală nu își disimula interesul pentru Declarație, jurnaliștii din țările socialiste se vor arăta mult mai rezervați. Asta deoarece Moscova tergiversa adoptarea unei poziții oficiale față de document, în care existau reacții explicite împotriva manierei sovietice de a aborda problemele economice și ideologice ale lumii
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
mai ales fenomenele sociale chemate să le amelioreze. În caleidoscopul cerințelor sociale, respectiv al nevoilor educaționale pe care le determină (nevoi diferite de la o țară la alta), cu același termen pot fi denumite realități diferite, tot așa cum denumiri diferite pot disimula analogii de concepție și de praxis. Astfel, în limba franceză, este folosită sintagma education des adultes, alteori formation des adultes (pentru a accentua caracterul formativ, pragmatic al educației adulților, mai ales cu referire la formarea profesională; similar însă cu termenul
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
mai ales fenomenele sociale chemate să le amelioreze. În caleidoscopul cerințelor sociale, respectiv al nevoilor educaționale pe care le determină (nevoi diferite de la o țară la alta), cu același termen pot fi denumite realități diferite, tot așa cum denumiri diferite pot disimula analogii de concepție și de praxis. Astfel, în limba franceză, este folosită sintagma education des adultes, alteori formation des adultes (pentru a accentua caracterul formativ, pragmatic al educației adulților, mai ales cu referire la formarea profesională; similar însă cu termenul
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
general, regizorul (ca și în filmul anterior) a rămas fidel față de actorii giuleșteni, care sunt actorii săi "de suflet". Pe Ion îl interpretează Florin Zamfirescu... va rămâne un "rol al vieții" sale... Dragomir este Corneliu Dumitraș... Dorel Vișan (învățătorul Gheorghe) disimulându-și farmecul personal sub masca unei acuzate agresivități... Vladimir Găitan (Dumitru), Valeria Sitaru (slujnica mută), Cornel Revent (preotul-cârciumar), Radu Panamarenco (jandarmul)... Leopoldina Bălănuță, personaj-simbol, de-a dreptul senzațională... (Călin Căliman) Această a treia experiență cinematografică... Năpasta... o adaptare după Caragiale
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
din nebunia lui, pe care o judecă obiectiv[...] Vedeți din nou filmul și astfel veți descoperi calitățile acestei realizări... (D. I. Suchianu) Regizorul propune un continuu paradox al comporta mentelor, Anca este amenințătoare prin însăși prezența ei. Hăituit fără încetare, Dragomir disimulează manifestându-se violent, destructiv, încercând cu disperare să obțină cu sila ceea ce știe că nu poate obține cu nici un preț. "Umbra" lui Dumitru, de care protagoniștii vorbesc adesea, apare în film la fel de insistent ca și în ochii minții lor. La
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
profesioniști, de afectivitatea necontrolată, reactivă la situația de abandon și suferință în care se află copilul față de care ei au responsabilitatea de a-l proteja. Mecanismele defensive ale intervenienților pot sta la baza unei violențe mai mult sau mai puțin disimulate în relația lor cu copilul abandonat sau în general, maltratat. Riscul unor decizii sau gesturi violente ale profesioniștilor chemați să repare trauma abandonului obligă sistemul de protecție a copilului la asigurarea unei supervizări profesionale personalului implicat cu cazurile de copii
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
atinge apogeul absurdului și nesăbuinței, un act de futilitate și iresponsabilitate al factorilor decidenți, măsuri care se răsfrâng în mod nedrept asupra românilor din stânga Prutului, o aventură a celui care fără să fie măcar român (nici numele nu-i poate disimula apartenența), nu are nici legitimitatea să o facă. Odată ce România a intrat în Uniunea Europeană și în N.A.T.O, frontiera sa de Est, dar și cea comunitară duce totalmente la delimitarea-ruperea, pe Prut, a Europei de Moldova și prin aceasta, devine
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
imaginație se etalau în câmpul diplomatic, cât de puțin se învăța din trecut, cât de adânci erau, de multe ori, discrepanțele dintre realități și percepții în actul diplomatic. Mă revolta nonșalanța, cinismul cu care mari protagoniști ai politicii mondiale își disimulau adevăratele intenții, prezentându-și interesele egoiste drept cerințe ale "comunității internaționale", frecvența cu care statele mici și mijlocii erau silite, sub presiunea celor puternici, să adopte poziții care, pe fond, le contraziceau năzuințele și pozițiile. Multă vreme am contemplat jocurile
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
Încercarea a constat în principal în a păstra la adăpostul unui înalt program politic, care a și stârnit interesul unor puteri militare mai mari, integritatea statală (Pippidi 12-21). Din acest punct de vedere, programul politic de apărare a independenței a disimulat adesea în exterior adevăratele scopuri ale demersurilor militare sau diplomatice, până acolo încât a ajuns să creeze "lumi posibile" în imaginarul colectiv sau în scrierile oficiale ce puteau avea o circulație mai mare și în cele din urmă un rol
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
ale voievozilor de la nordul Dunării, pentru păstrarea tradiției bizantine de guvernare, a valorilor ortodoxiei și a memoriei sale istorice. Toate aceste aspecte au dus la un important proiect comun al românilor, de rezistență statală cu motivație creștină, care a și disimulat uneori chestiunea independenței teritoriale, militare, economice și, nu în ultimul rând, politice. Dar, între ambiția acestui vis și modalitățile de realizare a lui, au apărut disonanțe, care, în timp, s-au făcut resimțite mai mult decât se putea crede inițial
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
scenă, închide și deschide uși ascunse, creează false așteptări, cheamă actorii în avanscenă sau trage spectatorul în spatele fantoșei, plasate altminteri în contre-jour. E binecunoscută fraza uneori barocă a autorului, cu adresări directe către cititor, cu la fel de cunoscutul clin d'œil disimulat retoric sau cu atenționările care nu sunt altceva decât îngroșări ale cadrelor, reflectoare puse pe colțuri umbrite ale istoriei, ridicări cinice de cortine, gros-plan-uri sau chiar aparente neglijențe ale camerei de filmat, "uitate" deschise în apartamentele cuplului domnesc. Fie din
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
pentru adevăr, căutând întotdeauna în această activitate legăturile ontologice ce guvernează viața și care-l unesc pe om cu misterele nebănuite ale lumii. A promovat astfel ideea că nu există cultură și civilizație fără participare sufletească, chiar dacă, cu discreție, a disimulat puterea sa de gândire și grandoarea sa sufletească. Datorită lecturilor sale mereu reînnoite, într-o civilizație în care bunătatea și bunul-simț par a dispare, el a reușit să-și consume viața ca pe o epopee, nelăsându-se antrenat de stări
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
dimpotrivă, căderea în apatie, au, după cum se poate constata, o dublă motivație dramatică, propagîndu-se în cercuri concentrice. În Cavou bar, însă, piesa de care urmează să ne ocupăm, politicul se dispensează de învelișurile în care în primele trei piese, se disimulase, țîșnind în jeturi, izbucnind în trombă. Afirmații incomode, întrebări scormonitoare, îndoieli și ardori sînt slobozite impetuos, cu o nervoasă participare, dintr-un preaplin al cugetului ajuns la capătul răbdării. Încă un revoltat, deci, în dramaturgia lui Constantin Popa: Octav, din
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
și temporalități În care se Înscriu procesele și raporturile sociale legate de „fenomenul multiform al generațiilor”. Raporturile dintre generații și pluralismul identității generaționale. Transferuri intrafamiliale și dinamica macrosocială Fiecare epocă a afirmat, din punct de vedere doctrinar, supremația vârstei adulte. Disimulată din ipotetica supremație a masculinului față de feminin, această superioritate a vârstei adulte ne determină să afirmăm, parafrazându-l pe Marx, că istoria tuturor societăților, de la cele primare până la cele dezvoltate, este una a marginalizării generației tinere. Toate societățile le impun
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
repetitive, fie prin fraze scurte, sacadate, aparent logice, organizate Într-un mod repetitiv și definitiv, provocâd efecte de seducție sau siderând interlocutorii. Aceste mesaje aparent la obiect de cele mai multe ori Îi intimidează pe ceilalți ; ele au Însă rolul de a disimula adevărata intenție : de deturnare. Când vorbește, el o face pentru a ataca, pentru a distruge legăturile, niciodată pentru a dialoga, pentru a face schimb de idei. A doua strategie este aceea de a nega rolul predecesorilor, fondatorilor, reducându-i la
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
în primul rând, a te situa pe o poziție inferioară, în al doilea rând, a te expune ironiilor sau disprețului, în al treilea rând, a te expune unei respingeri sociale progresive”. Este mai bine să-ți ascunzi și să-ți disimulezi problemele decât să ți le dezvălui. Este mai bine să se creadă că ești insipidă decât fragilă”. Dacă mă țin la distanță, păstrez rezerva, pot să comunic fără să fiu disprețuită sau folosită ca țintă”. Dacă am fost ridicolă roșind
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]