1,391 matches
-
solide cercetări asupra trăsăturilor culturale difuzate și asupra căilor de difuziune, cercetări care fac apel la lingvistică, la arheologie și la istorie. S-au acumulat astfel date precise și numeroase asupra circulației sociale și geografice, asupra dispariției, modificării, combinării și disoluției anumitor elemente de cultură. Reunirea unor trăsături asemănătoare Într-o arie sau un cerc (Kulturkreis), În jurul unui focar presupus a fi cel de origine, permite evidențierea unor complexe culturale (Kulturkomplexe). Însă doza de arbitrar prezentă În gruparea elementelor presupuse a
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
banchetele. Camionul era atât de uzat încât era singurul autovehicul care merita sa fie băgat pe drumul acesta care depășește cu mult dimensiunea unei simple enervări. Rata fusese achiziționată de un mic afacerist local de la vreun șantier ceaușist aflat în disoluție. Mă rog, după ’89 fiecare a pus mâna pe ce a apucat... Locul lui a fost luat de un maxi-taxi curajos. Marea majoritate a drumurilor de țară sunt oribile, distruse în ultimul hal, abandonate, mâncate de ploaie. Drumul din centrul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
sfîrșitul subiectului operei dramatice. Astfel, piesa va începe in medias res, forma îmbrăcată de expozițiune fiind cel mai adesea cea a unui dialog ținut de personajele principale sau de unul dintre personajele principale și confidentul acestuia. Secolul XX înregistrează o "disoluție", o "dedramatizare" a expozițiunii căreia nu i se mai atribuie o pondere spațială specifică, ea existînd în mod dispersat, sub forma unor aluzii răspîndite pe tot parcursul textului. Din acest motiv, atunci cînd a n a l i z a
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
produsă în cadrul enunțurilor. Există o sinecdocă particularizantă atunci cînd se denumește o colectivitate printr-un element reprezentativ, care produce efectul de exemplarizare (românul este sceptic din fire), și o sinecdocă generalizantă, dacă întregul înlocuiește partea, care poate duce la o disoluție referențială (s-a trezit cu poliția la ușă) sau o amplificare denotativă, ca în unele tipuri de discurs, precum cel epic (ne-au copleșit hoții de drumul mare). V. metaforă, metonimie, trop. DUBOIS 1973; MOESCHLER - REBOUL 1994; DUCROT - SCHAEFFER 1995
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
absență a oportunismului, nelipsită de un anumit curaj politic. În schimb, eticheta de "social democrat" cunoaște o favoare considerabilă, întrucât a făcut obiectul unui "asediu" serios din partea vechilor partide comuniste ale Europei Centrale și Orientale, adică moștenitorii acelora care pronunțau disoluția și interdicția social democrației istorice din aceste țări. "Social democrat" și "creștin democrat" sunt azi "etichete" foarte căutate de către partide, iar internaționala socialistă și PPE dețin monopolul atribuirii acestora. Un monopol folosit odinioară cu foarte multă parcimonie, dar care, la
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
alternative, de opțiuni și de alegeri posibile 66. În schimb, subiectul modernizării totalitare a fost dus cu multă grijă către o poziție diametral opusă și pus în situația de a recupera pentru sine prin afirmarea caracterului iminent și inevitabil al disoluției individualismului în corpul colectiv al națiunii o modernitate care îl împinge către anonimat și care era conceput pentru a-l aliena în raport cu ordinea lucrurilor. Ca urmare, individualismul generat în cadrul societății totalitare s-a dovedit incapabil să găsească un sens independent
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
vulnerabile, unde memoria consemnează inevitabile metamorfoze, sunt deopotrivă zone ale autenticității. Astfel, apocalipsele majore și cele mărunte se succed ca etape distincte ale unui ciclu istoric și vital. Însă povestea nu-și poate revela metaforele dacă nu există nostalgie, uitare, disoluție și un nou început. "Dilema", anul V, nr. 232, 28 iulie 2008 Anima neagră Romanul Animalul inimii* se distinge între cărțile Hertei Müller printr-o neobișnuită tangență între două lumi și limbaje diferite. Comunismul românesc din anii '80, ca realitate
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
în irealitatea imediată, Inimi cicatrizate și Vizuina luminată au conferit biografiei sumbre a acestui autor un statut paradoxal, de maestru anonim al unei epoci cvasi-indiferente, recuperat postum din umbra și ecourile tot mai pătrunzătoare ale receptării sale. Alternanțele dintre contemplare/ disoluție/ re- alcătuire în viziune a realității, conturează perspectiva centrală a fiecăruia dintre cele trei romane calibrate în jurul "teribilei întrebări cine anume sunt". Destinația călătoriilor eului prin/ printre lume și lucruri nu are niciodată o finalitate, iar momentele semnificative ale traiectoriei
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
mai erodează doar granița dintre realitate și halucinație, ci chiar suportul dur și concret al prezenței fizice - sistemul osos. Prins într-un corset de ghips, Blecher și-a scris cărțile, de fapt, pe patul morții, într-o lungă așteptare a disoluției finale. Toate textele sale fac, de fapt, trecerea ființei prin locurile întunecate ale trupului macerat de suferință. Intervalul stării incerte a identității este, de fapt, nu doar un moment suspendat în alunecarea timpului, ci o mare parte din întreaga existență
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
fragmentare a societății și de confuzie a valorilor, între care tehnologiile comunicării dețin primul loc. Înainte de a trece la descrierea succintă a proiectului critic al autorului de față, să amintim că vizavi de segmentarea societății contemporane și multiplicarea valorilor, de disoluția legăturilor simbolice și a marilor narațiuni legitimatoare, nu toată lumea adoptă tonul alarmist al lui L. Sfez. Dimpotrivă, un autor ca Gianni Vattimo 1 vede tocmai în generalizarea comunicării și erodarea "principiului de realitate" o șansă a unui nou mod de
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
teoretice se desfășoară în cercuri deschise unele pentru celelalte. Părți ale unei viziuni liniare și obiectivante, ele culminează, fără a se încheia, prin lărgirea cîmpului de preocupări către disciplinele cele mai variate. Înglobînd astfel problema obiectului și subiectului într-o disoluție progresivă. Contextul ocupă un loc primordial, întrucît apare indisociabil de receptor. De acum încolo, receptorul-context primește-creează sensurile mesajelor care vin. Sîntem aici la ultima rotire a elicei. Comunicarea organizează corpul receptorului și îl structurează ca subiect secund al unei realități
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
în afara culturii pe care ar trebui s-o servească. Acești apatrizi intelectuali, precum Constanța, și mai sunt și alții, între care marele arivist Manolescu, care tocmai a fost primit în Academie pentru disprețul față de opera lui Eminescu, sunt fenomene de disoluție clară, pe care o susțin în numele unei așa-zise transparențe sau demitizări care țintește doar temeliile, nicidecum mofturile culturale de import. Căci nu am citit nici un rând scris de acești autori, în care să se înfiereze obrăzniciile dadaiste și letriste
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
mimetic și vidat de sacralitate, pe când postmodernismul de la Chișinău, o copie de gradul al doilea, nu poate produce decât, cel mult, Cărtărești și Stratani, ignorând, evitând sau persiflând problematica gravă a neamului românesc. Postmodernismul afirmă răspicat Theodor Codreanu duce la disoluția literaturii. O judecată prea aspră și tăioasă (poate!), dar asta nu mă împiedică să observ că adevărurile conținute, rigoarea demonstrației în dimensiunea politică și culturală, sugestiile generoase în aura gândirii eminesciene legitimează o carte ce ar putea provoca o foarte
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
degenerată a "perechii regale" (p. 143). Autorul dezvoltă o adevărată teorie a acestei perechi, citându-se autori preocupați de tema pusă în discuție pentru a se ajunge la motivarea conflictului Scrisorii pierdute sau Nopții furtunoase. Când cuplul regal intră în disoluție, apare fenomenul entropic, totul se destramă. Inițial, el este "puterea divină" coborâtă pe pământ ca să înfăptuiască "justiția divină" (p. 144). De aceea în cuplul regal nu are loc un alt bărbat. Soluția este eunucul. Cuplurile lui Caragiale sunt "triunghiuri conjugale
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
iubire e un cântec"), îl însoțește durabil în confruntarea cu iraționalitatea unui sistem aberant. Firea sa de "nemulțumit singuratic" îl conduce spre o judecată severă a României socialiste conduse de Ceaușescu: o țară condusă tiranic, o presă mincinoasă, familia în disoluție. În concluzie, "Castelul lui Kafka e singura dintre lumile posibile". Soluția preconizată, la acea oră, de tânărul Theodor Codreanu, fără a fi falsă întru totul, ține mai mult de utopie: "Comunismul va cădea atunci când se vor întoarce în cultură mari
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
populației față de sistemul politic existent. Regele Carol al II-lea și-a dorit puterea, a obținut-o, dar nu s-a ridicat la nivelul care i-ar fi permis să facă față complexității vremurilor, în pofida tuturor formulelor de guvernare încercate. Disoluția sistemului politic constituțional, traseul sinuos în relațiile cu mișcarea legionară și lipsa de înzestrare a armatei române i se pot reproșa în totalitate. Interesele statului român au fost: menținerea integrității teritoriale, respectiv consolidarea independenței și suveranității naționale. Pentru acestea, conducerea
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
domnii a împărătesei, statul habsburgic își manifestă interesul față de educație, redefinindu-și radical atitudinea față de aceasta din indiferență statală și delegare în jurisdicția bisericii în preocupare atentă și asumare directă a responsabilității. Preluarea sarcinii educaționale din frâiele bisericilor este pregătită prin disoluția ordinului iezuit, care patronase învățământul imperial, în 1773. În 1774 împărăteasa Maria Tereza aprobă Regulamentul școlar general pentru școlile germane normale, capitale și triviale elaborat de pedagogul german Johann Ignaz von Felbiger, care devine astfel prima lege de organizare a
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
împlinită plenar în 1918. Dacă în Transilvania, rudimentele ideii moderne a națiunii ca popor suveran își face apariția în paginile Supplex-ului din 1791, în principatele danubiene, această tranziție ideologico-semantică este ocazionată de tulburările sociale și politice care au dus la disoluția regimurilor fanariote (Cornea, 1973, pp. 465-466). Răscoala condusă de Tudor Vladimirescu poate fi luată ca punctul de cotitură care marchează apariția noii înțelegeri a națiunii ca popor, deși vechiul sens al națiunii ca elită privilegiată și-a prelungit un timp
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
și-a dus viața în clandestinitate în vremea regimului criminal, comunismul va muri. Conform unei celebre spuse, diavolul stă în amănunte; individul, redus de întregul sistem comunist la un amănunt de care nu s-a mai îngrijit, a dus la disoluția comunismului. "Demonul mic burghez" pe care activiștii voiau să-l izgonească din mintea fiecărui individ a supraviețuit, căutând chiar să-și facă un rost, să aibă o carieră. [...] Individul, urmărindu-și propriul interes, a fost cel care și-a apărat
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
unei populații risipite interior, sleite de lipsuri, hărțuite de tot felul de „zbierători și dibaci“, înrăite de lupta pentru subzistență. Uneori, oricât m-ar întrista ceea ce simt, mă întreb dacă nu oblojim, în fibra noastră, un virus (mai vechi) al disoluției, dacă nu stăm sub steaua sumbră a unei ratări istorice, a unei „moșteniri de nenoroc“, cum spune undeva Iorga, într-o pagină de călătorie prin Hațeg. N-am putut deci să-i spun tinerei juriste decât atât: feriți-vă de
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
minți, de a te preface, de a-ți cenzura spontaneitatea. Dictatura schimonosește, în noi, omul întreg. Cei care, la un moment dat, nemaiputând trăi divizați, nemaipu tând accepta să fie exilați în afara lor înșiși, nemaisuferind să-și multiplice chipul până la disoluție, decid să iasă din rând pentru a se regăsi, sunt numiți, cu un termen oarecum pretențios, „disidenți“. Pretențios, pentru că pare să indice, în primul rând, un dezacord politic, ideologic, moral. De fapt, în joc e stricta nevoie de a reveni
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
fertilă, autentică, liberă cade în disciplină anonimă, în spirit gregar, dacă nu lasă mereu deschisă perspectiva evadării, a desprinderii. Dacă nu-și menajează potențialul de nealiniere. Orice comunitate trăiește, cu alte cuvinte, din riscul constant, asumat clipă de clipă, al disoluției, din capacitatea ei de a ține în frâu, fără să-l anuleze, instinctul rătăcirii. O comunitate din metabolismul căreia acest risc a fost definitiv evacuat devine un conglomerat mineral, cadavrul unei solidarități factice. Comunitatea mișcătoare, vie, policromă, comunitatea adevărată (nu
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
de definit, o adevărată boală a sufletului, care se numește „acedie“: un amestec de somnolență, de adumbrire și instabilitate lăuntrică, o „oboseală a inimii“ aproape fără leac. Cel lovit de acedie e în pragul morții interioare, pradă ușoară a oricărei disoluții. De aceea, această a șasea treaptă a păcatului poate lua locul primeia, ca o nouă rădăcină a răului. Lehamitea, pierderea criteriilor și a simțului pentru virtute pot pregăti terenul pentru o reluare a „cercului vicios“: lăcomie a pântecelui, desfrânare, avariție
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
apariția unei multitudini de „averi mediocre“. „Mediocre“ nu atât ca amploare, cât ca temei și ca stil. Problema luxului se pune și ea în termeni extremi. Pentru unii, luxul devine un ideal și o obsesie, pentru alții - un semn de disoluție și inumanitate. În felul acesta, orice reflexie rațională despre lux, orice încercare de a-i circumscrie granițele și legitimitatea devin imposibile. Corupția și prostul gust au suspendat cu totul prestigiul natural al luxului. Căci există un asemenea prestigiu, despre care
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
Latine n-au participat, vai, la nuntă decât 14, au lipsit Berlusconi și Blair, toasturile de la ospăț au fost transmise fără sonor. Pe scurt, un eșec. Unde e fierbințeala sângelui iberic? Unde detaliul picant? Unde lacrima, vocea sugrumată de emoție, disoluția rimelului, unanimitatea europeană, tapajul, mica isterie, veselia amară a episodului prenupțial, „ia-ți, mireasă, ziua bună“ etc.? Nimic. Lucrurile s-au desfășurat cu o nobilă, aproape geometrică, simplitate, croiala și scenografia de ansamblu au fost de o solemnitate discretă, fastul
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]