6,045 matches
-
dracului! a exclamat dezgustat și, cu un oftat amplu, s-a ridicat și s-a Întins după sticlă. După Încă un pahar, a dat frâu liber luxoasei plăceri a lacrimilor. În mod intenționat, a Înviat amintirea micilor Întâmplări din primăvara dispărută, și-a formulat În sinea sa emoții care să-l facă să reacționeze și mai puternic la tristețe. — Eram atât de fericiți! a intonat el dramatic, atât de foarte fericiți. Pe urmă și-a dat drumul din nou, Îngenunchind lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
și „bazat”. Afară, unchiul Tom și unchiul Sam călcau peste cadavre, într-o foame titanică. Fast-food-ul funcționa eficient de ambele părți. Chiar și Mișu se mai îngrășase puțin. * Mariana murea încet de rușine și de dorul lui Mișu. Cu Popa dispărut și Mișu emigrat, devenise regina MaxiBarului. Avea grijă de elevii care se îmbătau, îi hrănea cu varză când rămâneau fără bani, făcea whisky după ultimele indicații ale lui Mișu, ținea socotelile barului și îi ducea bani și mâncare doamnei Popa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
scheletele întunecate ale oamenilor pe care i‑a ucis până când zăpada din Polonia n‑a mai fost albă și imaculată, ci maculată și pătată de sânge. Totuși zăpada revine mereu și între timp nu mai poartă nici o urmă a celor dispăruți. Mama, pe de altă parte, încearcă să‑și învețe copiii ce este omenia, lucru care intră în atribuțiile unei mame. În curând însă mama trebuie să renunțe la asta, deoarece copiii vor să fie inumani și fac tot posibilul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
mic - înșfacă pentru a doua oară un teanc de plicuri gata scrise de pe pat și‑l îndeasă pe la spatele mamei în cuptorul mic de bucătărie, unde teancul se face imediat scrum. Mai târziu, mama va căuta încă multă vreme plicurile dispărute, din nou fără să‑și închipuie unde s‑au putut rătăci. # Höhenstrasse șerpuiește printre coline îndreptându‑se spre Dunăre, totuși cu puțin înainte de a ajunge acolo se oprește aproape de Klosterneuburg, se îngustează, iar autoturismul vechi al familiei Witkowski o cotește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
fie ziua care aduce un cec. Altceva? — O scrisoare. Una anonimă. Cineva vrea să mă întâlnesc cu el în clădirea Reichstag-ului la miezul nopții. — Zice de ce? — Pretinde că are informații în legătură cu un caz mai vechi al meu. O persoană dispărută care a rămas dispărută. — Da, sigur, că eu le țin minte cum țin minte câinii cu coadă. Foarte neobișnuit. Te duci? Am ridicat din umeri: — În ultima vreme am dormit prost, așa că de ce nu? — Vrei să zici, în afară de faptul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
un cec. Altceva? — O scrisoare. Una anonimă. Cineva vrea să mă întâlnesc cu el în clădirea Reichstag-ului la miezul nopții. — Zice de ce? — Pretinde că are informații în legătură cu un caz mai vechi al meu. O persoană dispărută care a rămas dispărută. — Da, sigur, că eu le țin minte cum țin minte câinii cu coadă. Foarte neobișnuit. Te duci? Am ridicat din umeri: — În ultima vreme am dormit prost, așa că de ce nu? — Vrei să zici, în afară de faptul că e o ruină arsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
adevărată din ăla. — E adevărat. Dar îmi place să citesc ziarul dimineața, chiar dacă e un munte de rahat. Așa m-am obișnuit. Câteva clipe am tăcut amândoi. Uite aici alta din reclamele alea: „Rolf Vogelmann - detectiv particular, specializat în persoane dispărute“. — N-am mai auzit de el. — Ba cum să nu. A mai fost una și la rubrica de anunțuri de vinerea trecută. Ți-am citit-o eu. Nu-ți mai amintești? Își scoase pipa din gură și o îndreptă spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Lange, Urania. Să-l răsfoiesc timp de numai vreo cinșpe minute mi-a fost de ajuns ca să mă conving că Lange era probabil complet dus cu capu’. Erau articole intitulate „Wotanismul și originile adevărate ale creștinismului“, „Puterile supranaturale ale locuitorilor dispăruți ai Atlantidei“, „Teoria glaciară explicată“, „Exerciții esoterice de respirație pentru începători“, „Spiritismul și memoria rasei“, „Doctrina Pământului gol pe dinăuntru“, „Antisemitismul ca moștenire teocratică“ etc. Pentru un tip care putea să publice genul ăsta de nonsensuri, șantajarea unui părinte, m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
și o să îți dea un ajutor. M-am uitat la ceas și am adăugat: — Kriminaldirektor Müller te așteaptă la VC1 în circa 10 minute. Așa că ai face bine să o iei din loc. — Încă nu e nimic despre Hanke, fata dispărută? l-am întrebat pe Deubel după ce a plecat Korsch. — Oamenii mei au căutat peste tot, zise el. Terasamentele de cale ferată, parcurile, groapa de gunoi. Am dragat canalul Teltow de două ori. Mai mult de atât nu putem face. Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
prea mult. Vreți să întrebați câteva curve dacă au fost nevoite să facă masaj vreunui țicnit în ultima vreme, domnule? — E un loc la fel de bun ca oricare altul pentru a începe. — O să avem nevoie de un mandat pentru căutarea persoanelor dispărute. — Mai bine te-ai duce să faci rost de unul, Becker. Becker era înalt, cu ochi albaștri, mici și plictisiți, cu o fâșie subțire de păr blond, nasul ca de câine și un zâmbet batjocoritor aproape ca de maniac. Avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
mea. 10 Luni, 19 septembrie Sună telefonul. M-am luptat să ajung în cealaltă jumătate a patului și am răspuns. Încă înregistram ora în timp ce Deubel vorbea. Era ora 2 noaptea. — Mai spune o dată. — Credem că am găsit-o pe fata dispărută, domnule. — E moartă? — Ca un șoarece într-o cursă. Nu avem încă o identificare pozitivă, dar pare să fie la fel ca toate celelalte, domnule. L-am sunat pe profesorul Illmann. E pe drum. Unde sunteți, Deubel? — Zoo Bahnhof. Afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
e bine. — Da, în mod cert așa pare, am spus. Povestește-mi despre telefonul din noaptea asta. Cât era ora? — Chiar înainte de miezul nopții, domnule. Tipu’ cere cu sergentul de serviciu. La telefon, zic eu. Ascultă bine, zice el. Fata dispărută, Irma Hanke, zice el, poate fi găsită într-un cufăr mare din piele albastră la biroul de bagaje de la Zoo Bahnhof. Cine e, întreb eu, dar el deja închisese. — Poți să-i descrii vocea? — Aș zice că era o voce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
pregăteam să plec. Trebuie să îmi duc copiii în parcul de distracții. — Te faci la fel de rău ca Deubel. El unde e, ca fapt divers? Face un pic de grădinărit? La cumpărături cu nevastă-sa? — Cred că este la mama fetei dispărute, domnule. — Taman de acolo m-am întors eu. Nu contează. Spune-mi ce-ai aflat și apoi poți să o ștergi. Se așeză pe marginea biroului meu și își încrucișă brațele: — Îmi pare rău, domnule, era cât pe-aci să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
găsise o plasă de cumpărături pe care mama Lizei o identificase mai târziu ca aparținându-i. În afară de asta, nimeni nu văzuse nimic. În Moabit, oamenii nu-ți acordă prea multă atenție decât dacă ești un polițist care caută o fată dispărută și, chiar și atunci, e doar curiozitate. Vineri, 30 septembrie După-amiază am fost chemat la sediul Gestapoului de pe Prinz Albrecht Strasse. Privind în sus când am intrat pe ușa principală, am văzut o statuie stând pe un postament ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
școlii din care o altă fată a dispărut săptămâna trecută. Ea crede că bărbatul avea accent bavarez. Sergentul de la recepție care a preluat apelul anonim prin care ni s-a indicat cu exactitate unde să găsim cadavrul unei alte fete dispărute a spus că persoana care a sunat avea accent bavarez. Atunci există un motiv. Luna trecută oamenii din Nürnberg au dat foc la sinagoga din oraș, dar aici în Berlin sunt numai câteva ferestre sparte și niște vătămări corporale, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Asta e ceea ce ați învățat ca detectiv particular? — Nu, e ce-am învățat ca un bun om de afaceri. Dar de vreme ce ai menționat asta, nu-mi place cum miroase treaba asta: un detectiv particular care încearcă să găsească o școlăriță dispărută și apoi refuză onorariul. — Rolf Vogelmann? Dar el n-a găsit-o. — Dă-mi voie să-ți spun ceva. În vremurile astea, o grămadă de oameni dispar în orașul ăsta dintr-o grămadă de motive diferite. Să găsești una este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
ei și a jartierelor. Mută-ți gândul, mi-am spus în sinea mea. Asta e prea scumpă. În plus, avea alte lucruri pe cap. Cum ar fi dacă pantofii se potrivesc cu geanta și ce se întâmplase cu fiica ei dispărută. — Încotro? am întrebat-o. Acasă? Ea oftă de parcă îi sugerasem ieftinul și sordidul motel Palme de pe Frobelstrasse și apoi, cu un zâmbețel curajos, aprobă din cap. Am mers spre est către Bülowstrasse. Mă tem că nu am nici o veste pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
deși una minoră, care trebuie să pună clientul pe gânduri, dacă o vede la un detectiv, și aceasta este miopia. Dacă ai de gând să plătești un bărbat cu cincizeci de mărci pe zi ca să dea de urma bunicii tale dispărute, vrei ca măcar să te simți încrezător în faptul că omul pe care îl angajezi să facă treaba vede suficient de bine încât să-și găsească propriii butoni. Ochelarii cu lentile ca fundul de borcan, ca aceia purtați de Rolf Vogelmann
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
acesta era motivul pentru care Reinhard Lange sponsoriza campania de publicitate a lui Vogelmann, m-am gândit. Ca să atragă niște afaceri pentru comerțul paharului zburător. Și părea să fie o operațiune foarte îngrijită. Detectivul tău eșua în găsirea persoanei tale dispărute, după care, prin intermediul lui Otto Rahn, erai pasat unei puteri aparent superioare. Acest serviciu avea probabil efectul că plăteai de câteva ori mai mult pentru privilegiul de a afla ceea ce era deja evident: că persoana iubită se înălțase la cer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
încântătoarea dumneavoastră soție. Vorbea foarte formal, cu accent vienez: În această privință, cel puțin, sunteți un bărbat foarte norocos. Să sperăm că voi putea să vă fiu de ajutor amândurora înainte de sfârșitul serii. Otto mi-a povestit despre fiica dumneavoastră dispărută, Emmeline, și despre faptul că poliția și bunul nostru prieten Rolf Vogelmann nu au putut să o găsească. Cum îi spuneam și soției dumneavoastră, sunt sigur că spiritele anticilor noștri strămoși germani nu ne vor abandona și că ne vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
partenera sau prietenii la o petrecere oferindu-le o seară fascinantă... cu stil și eleganță. Ora închiderii = miezul nopții, după care, dacă mai erai în „lovele” te mutai jos la „Melody”! La următorul colț de stradă era vestita cofetărie Scala... „dispărută" la cutremurul Din '77. O prăjitură bună, un diplomat, un cataif, sau o cafeluță de calitate făceau concurență cofetăriei Nestor de pe calea Victoriei. Travesând bulevardul, dădeai de faimosul hotel Lido, cu braserie, grădină de vară și ștrand cu valuri... Locuri
DECENIUL ŞAPTE. BULEVARDUL MAGHERU, BUCUREŞTI. de GEORGE ROCA în ediţia nr. 981 din 07 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364369_a_365698]
-
impuls absolut suficient pentru a-i face să coboare cu multă abilitate pe scările de frânghie pe nava piraților. În urma lor comandantul întocmi actele de raportare a jafului, solicită plata asiguratorie a mărfii și despăgubirea familiilor celor doi bravi mateloți dispăruți pe timpul atacului pirateresc. Spre norocul celor doi însă, pirații s-au dovedit mult mai omenoși decât conaționalii, iar când a fost livrată marfa, unui tip pe nume Mbobo, Titi a fost dus cu șalupa și lăsat pe teritoriul acestuia. Pe parcursul
NOROCOSUL TITI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364489_a_365818]
-
pâine proaspătă pe masă, puțină slănina, brânză și ceapă sau o cană de lapte, ori niște flori într-un geam, ai avea senzația că stăpânii tocmai au ieșit să mulgă vacă sau să schimbe o vorbă pe ulița cu vecinii, dispăruți și ei demult, demult... Dar așa casele acelea par moarte rău, chiar dacă sunt frumoase. Diferența dintre noi și casele acelea este că ele vor trece "cu foc și troznet", atunci când întregul pământ va trece "cu foc și troznet", așa cum spune
CE RAMANE DUPA NOI? de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364576_a_365905]
-
la al tău mormânt Să-mi plâng de-acum tristețea, Și-așa vei fi aproape când Eu am să-mi plăng durerea. Și am să te răzbun iubire scumpă! Eu știu în ce chinuri te-au ținut. Păcat de prietenia dispărută Din inima celor care te-au vândut. Apoi, am să revin la tine, Cu capul greu, căzut pe criptă, Voi veghea asupra ta; Să știi mereu că a ta iubită Nu te părăsește-așa! De nu voi rezista durerii Ce
PENTRU TOTDEAUNA de BEATRICE LOHMULLER în ediţia nr. 912 din 30 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363949_a_365278]
-
au fost rănite și cel de al doilea - ninsorile abundente ale iernii neîndurătoare, viscolul produs în partea sudică a țării. Din informațiile ziarelor, unii au acționat din altruism - acei localnici care s-au dus să-i caute pe cei dați dispăruți, pur și simplu din dorința de a ajuta, poate din datorie morală, loialitate și chiar imbold religios, dar mai mult din sacrificiu, riscându-și sănătatea, poate chiar integritatea vieții pentru a salva alte vieți, ceea ce s-a făcut și în
NEVOIA DE ALTRUISM de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1137 din 10 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364046_a_365375]