1,534 matches
-
reinvocat vorbele lui Winthrop în 1974 în celebrul său discurs de la Conferința acțiunii politice conservatoare (Conservative Political Action Conference) și apoi în ultimii ani ai Războiului Rece. Importanța acestor vorbe în epoca contemporană este dată de reaproprieri, dar și de distanțări critice față de poziții ce consideră că SUA sunt un model de urmat pentru restul lumii. Teoriile economice și sociologice ale modernizării (vezi MODERNIZATION THEORIES) din prima parte a perioadei Războiului Rece se bazau pe interpretarea excepționalistă, de Manifest Destiny (vezi
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
Vechi. Această formă de unilateralism s-a numit non-intervenționism, și a fost politica oficială americană până la Pearl Harbor (Doctrina Monroe și participarea la ultima parte a Primului Război Mondial fiind excepțiile ce confirmă regula). Așadar, unilateralismul poate să însemne o politică de distanțare prin neimplicarea (de exemplu, nesemnarea protocolului de la Kyoto) în anumite inițiative internaționale, sau inițierea unor demersuri fără acordul și sprijinul comunității internaționale. Un mesaj foarte clar și sincer asupra unilateralismului ca opțiune în politica externă americană a transmis președintele Obama
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
se comporte aberant. Reînvață, în cea de a treia viață, să se prețuiască și să își trateze sinele mutilat prin relația cu nepoata sa, Ruth. Aceasta îi oferă un model de urmat bunicului, prin cultivarea stimei față de sine și prin distanțarea de cei ce încearcă să îi distrugă doritul echilibru. Meridian (1976) poartă numele protagonistei, Meridian Hill, studentă și activistă ca și Alice Walker pentru drepturile civile în anii șaizeci. Romanul arată dilemele și evoluția personajului în comunitatea unei localități din
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
imperativ era: „Cetitor deparazitează-ți creierul”; iar „deparazitarea” însemna radicala punere în chestiune a tuturor achizițiilor trecutului, în intimă relație cu promovarea noului; creație și invenție opuse imitației sterile a convențiilor (cu implicații mai generale, ținând de o estetică antimimetică), distanțare de „gramatică” și „logică” (în înțelesul de limbaj convenționalizat, dar și în cel propriu, în prelungirea sloganurilor futuriste și dadaiste): „Artistul nu imită artistul creează. / Linia cuvântului culoarea pe care n-o găsești în dicționar. INVENTEAZĂ INVENTEAZĂ / Arta surpriza / Gramatica
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
vorbea undeva - colorează în profunzime textele-manifest, conferindu-le o inconfundabilă notă de dramatism al implicării, de interogație neliniștită, traducând un sentiment al fragilității și precarității ființei pe care cei mai mulți dintre confrații de crez au reușit să-l stăpânească oarecum, prin distanțare ironică, sarcasm ori invectivă. Discursul lui Voronca e întotdeauna fundamental grav, el ia totul în serios, se implică până în pragul ascezei și sacrificiului de sine, cu o dăruire totală în orice demers, și - chiar în miezul entuziasmelor sale se insinuează
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
și nule sunt toate arhitecturile filosofice, cât de penibilă și luătoare în râs gândirea exactă și prețioasă”. Schimbarea ironică a îndemnului heliadesc cunoscut, în Faceți greșeli de gramatică (s.n.) spune destul despre interpretarea poeticității limbajului în funcție de așa-numitul, astăzi, écart, - distanțare de norma comună. Privită prin grila programului avangardist, o astfel de lectură indică, evident, momentul negației și al rupturii, în alianță cu afirmarea noului („Mereu inedit” - cere poetul în 75 H.P.), a invenției și spontaneității expresiei. Îndepărtării de „logică” și
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
semnele unei conștiințe a convenționalității acestui univers transpar cu destulă claritate: „Era în toate acestea tristețea unei poezii vechi”, „Toate acestea - știi? - sunt ca într-un vechi album”, „Vezi seară romantică și fată ca lumină la ferestre”; rare momente de distanțare, într-o poezie dominată, totuși, de langoarea simbolistă, de „spital”, întreținută de decorul monoton-sumbru al „orașului întunecat”. Tentația evaziunii („Case mici și albe voiau din orașul întunecat să fugă”, „O! Lumina care vine acolo de pe câmp, luminoasă”) completează evantaiul simbolist
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
definiția dată imaginii poetice, în afara perspectivei mimetice, drept „plăsmuire abstractă ș...ț, raport pur a două elemente cât mai îndepărtate (sau cât mai apropiate) între ele”; interesul particular acordat sintaxei textuale, în defavoarea înțelesului noțional al cuvântului; interpretarea poeticității limbajului ca distanțare de normă („faceți greșeli de gramatică”); refuzul distincției tradiționale dintre frumos și urât; tendința de dinamizare a discursului liric (în consens cu „ritmul vremei”) prin cultivarea unui imagism în care contează în primul rând surpriza asocierilor, relația insolită, simultaneismul viziunii
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
un trapezist. Împreună cu acea mască a clovnului râzând „pentru reprezentația de sfârșit”, astfel de versuri relevă cealaltă latură a lirismului lui Ilarie Voronca, în linia unei ambiguități moderne a atitudinii, asociind jubilația în fața spectacolului mundan înnoit, cu un sentiment de distanțare, de solitudine și angoasă. Asemenea aspecte nu trebuie neglijate, oricât de interesați am fi de inovațiile formale, de inițiativele textualizante atât de indiferente în aparență față de înscrierea în discurs a unui „sens”. Acesta se mai exprimă în Invitație la bal
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
de acest fir conducător. Și dacă nu întreagă suprafața imensului vitraliu e la fel de strălucitoare, rămân destule fragmente care dau măsura talentului de excepție al autorului lor. DISCURSUL ÎNSTRĂINĂRII ȘI AL FRATERNITĂȚII Evoluția poeziei lui Ilarie Voronca de după Incantații indică o distanțare definitivă de lirismul jubilatoriu-spectacular: între Zodiac și Petre Schlemihl (1932), apoi Patmos și alte șase poeme (1933), această carte apare ca un ultim interludiu, care e și un capăt de drum. Căci ultimele două volume amintite continuă mai degrabă filonul
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
propunând-o admirației unanime și introducând-o, ca atare, într-un circuit „comercial”, al formulelor de „consum”. Pe de altă parte, apropierea de textul poetic înseamnă pentru scriitorul de avangardă în primul rând participare, înțelegere simpatetică și, implicit, refuz al distanțării, de critic sau istoric literar interesat de analiza lucidă, fără parti-pris-uri a operei; cu atât mai mult cu cât intră în joc, foarte adesea, sentimentul solidarității de grupare, adeziunea la un ideal comun, cu inerentele delimitări polemice, nu mai puțin
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
poeziei la ureche”, „mărgelele galbene sale soarelui” etc. Finalul textului marchează însă un eșec: starea de tensiune a așteptării, chemările acestui univers anchilozat, tânjind timid spre lumină, nu se rezolvă, iar sfârșitul e o ruptură presimțită în degradarea peisajului, în distanțarea de lumina solară și răcirea atmosferei: „Parcă pe pânzele subțiri de păianjen ale atmosferei, o pojghiță a lunecat; în ogrăzi securile izbesc cioturile de lemn cu un regret vibrând ca o vâslire de păsări. Am lăsat departe mărgelele galbene ale
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
de prezență), al acelui „tratament” aparte prin care se încearcă ridicarea „realului” la înălțimea imaginației libere, a unei „gratuități” sărbătorești. Periplul citadin al „personajului” câștigă o valoare parabolică: e în același timp o inițiere în ordinea realului (ca descoperire a distanțării de vârsta originară a „copilăriei” și a progresivelor ei degradări) și tentativă - eșuată - de provocare a metamorfozei transfiguratoare, de unde și culoarea predominant elegiacă. Poetul-personaj e, în chip evident, „mesagerul”, cel care, în locul „descinderii polițiste”, vrea să aducă (drept răspuns la
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
în acea fază neosimbolistă a începuturilor poetul manifesta un gust aparte pentru imagine (exemplul cel mai spectaculos, printre precursorii imediați, putea fi, cum s-a observat, Adrian Maniu din Figurile de ceară ori Salomeea, tratat în manieră mai sentimentală, fără distanțarea ironică de sursă laforguiană) supraâncărcându-și discursul cu comparații adesea insolite, dar și cu mai facile metafore in praesentia. În cazuri extreme, precum în strofa citată și de E. Lovinescu, Istoria literaturii române contemporane, fiecare expresie directă își găsea dubletul metaforic
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
se vede, însuși principiul ce prezida la construcția imaginilor, prin care se puneau, de fapt în chestiune chiar fundamentele limbajului liric tradițional. Or, programul poetului viza, - am subliniat acest lucru în mai multe rânduri - tocmai o atare destructurare, ca maximă distanțare față de coerența „anecdotică” a discursului și potențată sugestie a unei dinamici a viziunii bazată pe multiplicarea rețelei analogice, cu voita forțare a asemănării, până la „tabuizarea” (neo)barocă a obiectului și instituirea unui regim de cvasi-autonomie a semnificantului față de semnificat. Cu privire la
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
imaginar al lui Voronca sub semnul metamorfozelor sărbătorești ale lumii, în ce măsură noua „semioză” poetică amplifică spațiul mișcării asociative, relaxând relația de similaritate în cadrul unor toposuri în care izomorfismul semnificanților se lasă descoperit cu o oarecare dificultate, având în vedere tocmai distanțarea față de „sensul” imaginilor luate fiecare în parte, alterarea mimesisului în favoarea semiosisului. Ne-au întâmpinat la tot pasul diversitatea „variațiunilor” pe anumite „teme”, metafora multiplă în cadrul unui discurs „macrologic” prelucrat prin procedee retorice menite să amplifice aria de rezonanță a imaginilor
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
recunoscându-și, indirect, vagi apucături neoavangardiste. Iar dacă e să revin la îndemnul lui Daniel Corbu privitor la alegerea între Pelican sau Babiță, aș zice că, în spirit postmodernist, n-ar trebui să neglijăm nici formele tradiționaliste. Dar pentru o distanțare "pragmatică" va trebui, probabil, să gândim sub spectrul altui concept, mai îngăduitor, care în nici un caz nu poate fi post-postmodernismul, cum au propus unii, pentru că nu poate fi vorba de nici un post-, ci, mai degrabă, de trans-. Fiindcă problema cheie
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
principalul izvor pentru partea întâi fiind Lepturariul lui Aron Pumnul și o bibliografie timpurie din G. Reinbeck și Karl Immermann, din care se familiarizase cu termenul de epigon, plus alte lecturi din Schiller, Byron, Leopardi, Burnouf, și scriitorii români înaintași. Distanțarea lui Eminescu de metafizică e atestabilă încă de la 20 de ani, cu neîncrederea apăsată în "sistemele numeroase" ale gândirii. Dar Eminescu nu urmează nici de astă dată calea resemnării optimiste în goala magie a simulacrelor, căci el nu pierde niciodată
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
fost cuvântul ține de stratul ontologic profund. Corespondența strictă dintre o moleculă sau un atom și versul total din oda eminesciană nu-i o simplă metaforă: "Orice ruptură fundamentală, orice traumă, orice alienare provoacă o despărțire de tine însuți, o distanțare de tine însuți, iar instrumentul cel mai precis care efectuează această despărțire este, fără nici o îndoială, cuvântul. Cuvântul, în cazul de față, nu este numai un instrument de ruptură, dar se substituie uneori amintirii, lăsând amprente pe memorie, uneori atât
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
modul de corectură fiind același pentru toți, preferabil fiind ghidul de notare sau notarea analitică; * distanța între efectuarea lucrării și restituirea ei împreună cu aprecierile să fie, cât mai mică, pentru a se evita anularea efectelor de ordin formativ, datorită unei distanțări în timp. Probele practice presupun aplicarea în activități concrete a cunoștințelor elevilor dobândite la o materie, chiar dacă materia respectivă nu intră în activitățile tehnico-practice. Verificarea prin probe practice se poate realiza la materii care au conținut specific tehnico-practic sau artistic
Autoevaluarea : o treaptă spre progres by Adriana Apostol, Vergina Șerban () [Corola-publishinghouse/Science/295_a_1372]
-
orice istorie prin propria noastră grilă de lectură. Și nu văd cum aș putea trăi ca intelectual - cel puțin În sensul pe care Îl are termenul respectiv În cultura occidentală - dacă nu aș fi capabil să fac acest gest al distanțării critice de trecutul alor mei, dacă nu aș putea să introduc În raporturile mele cu tradiția acea diferență esențială pe care o presupune propria gândire. Transilvania pe care am moștenit-o și pe care mi-am Însușit-o intelectual, Încă
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
1848 a fost un răstimp al tensiunilor și confuziilor, care a pregătit terenul pentru izbucnirea războiului civil din toamnă. Documentele năsăudene ilustrează și ele foarte bine „criza loialităților” (cum o numește Liviu Maior XE "Maior" ), provocată, În primul rând, de distanțarea treptată a revoluției maghiare de austrieci. Inițial, În primăvară (când preoții români predicau ascultarea deplină față de autorități), Împăratul, guberniul Transilvaniei, nobilii proprietari și oficialitățile militare alcătuiau cu toții, În mod indistinct și solidar, baza instituțională a ordinii care trebuia apărată, inclusiv
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
lui Avram Iancu XE "Iancu" , adunați seara În jurul focului de tabără, ascultau pasaje mobilizatoare traduse din scrierile lui Lamennais XE "Lamennais" , publicate În Învățătorul poporului și lecturate de tinerii șefi ai insurgenților, dedicați trup și suflet idealurilor revoluționare. Cu toată distanțarea critică pe care ne-o impune caracterul subiectiv puternic ideologizat al unor asemenea descrieri, se poate aprecia că ele reflectă, mai mult sau mai puțin corect, procesul real prin care ideologia democratică și naționalistă, dezvoltată de liderii de la 1848, se
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
se poate spune, cel puțin pentru Cipariu, că absența unor precizări referitoare la scena politică italiană se datorează În mare măsură inapetenței sale față de un mesaj radical, revoluționar. Absența ecourilor sale În paginile lui Cipariu mărturisește, implicit, nu necunoaștere, ci distanțare, În cel mai bun caz indiferență față de acest mesaj. Fără Îndoială că Între orizontul politic al canonicului de la Blaj (marcat de moderația și legalismul catolicismului liberal), pe de o parte, și ideologia radicală mazziniană, pe de altă parte, diferențele existente
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
II descrie umilințele regelui. Autorul, Tobias Rustat, pentru a da credibilitate informațiilor furnizate, afirma:„Nici unul dintre servitorii regelui nu a fost mai răsplătit după restaurație decât Tobias Rustat“. Remarcăm persoana a III-a singular folosită în această frază, care accentuează distanțarea autorului de cel despre care povestește. Tobias relatează în continuare:„Carol a fost chiar bucuros să primească o cămașă veche de la Lordul Jermyn, care, deși trăia în lux, avea mare grijă ca să nu fie nimic oferit servitorilor regelui, astfel încât Rustat
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]