2,551 matches
-
tocul înalt pe care îi purtase în ultimele săptămâni. Când Rafi aparu îmbrăcat într-o pereche de jeanși curați și o cămașă albastră, Emmy stătea pe pat, cu un aer serios, și se uita prin agenda ei, încercând să pară distantă și preocupată. Rafi se opri în fața ei, îi strânse părul într-o coadă de cal și o sărută pe gât. Era un gest intim, cum vezi la cei care petrec mult timp împreună și, pentru o clipă, Emmy se simți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
de spa din Upper East Side până la TriBeCa n-a durat decât treizeci de secunde. Taxiul tocmai o lăsa în fața casei lui Russell când telefonul începu să sune. — Hei, spuse Russell când ea răspunse la telefon. Părea puțin altfel, mai distant, dar Leigh își zise că doar i se pare. — Bună! Chiar acum ajung în fața casei tale. Ești acasă? Vocea îi suna forțată și fals veselă, dar Russell nu părea să-și dea seama. — Nu, mai stau cel puțin o oră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
de ciudat era că, În ciuda reputației Spitalului St Luke ca fiind ultimul răcnet În materie de maternități private și Încă unul din cele cu practici nonconformiste la culme, interesat de bunăstarea pacientelor lui, bărbații doctori - sau măcar acesta - erau la fel de distanți cum ar fi fost Într-un spital obișnuit. Nu putea să-și imagineze o conversație prietenoasă pe care ar fi putut s-o aibă cu B., așa cum obișnuia să-și treacă timpul cu dna Jane. Totuși, poate că ginecologii se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
nu are legătură cu faptul că sunt mai În vârstă decât el. Nici nu i-am spus Încă asta. N-am prins momentul propice. E cu totul altă mâncare de pește. În ultima vreme, pare așa de absent, atât de distant, nu știu cum. Încerc mereu să-l iscodesc să-mi spună dacă are vreo problemă, dacă ar dori să-mi spună ceva, dar spune că nu-i nimic important și că e doar stresat pentru că muncește prea mult. Și ce te face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
din Fulham“. Ea e Ruby Silverman, Îi spuse Jill lui Tom Hardacre. Ea a ținut conferințe pentru mămicile noastre viitoare. Hardacre dădu ușor din cap: —A, da, Îmi amintesc că mi-ai zis de ea. Tonul lui era indiferent și distant. Credeam că ești În vacanță, Îi spuse Ruby lui Jill. Au fost furtuni foarte puternice În Sudul Franței așa că Tommy și cu mine ne-am decis să nu mai mergem, nu-i așa, dragule? Deci Tom Hardacre era „băiatul“ ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
mai presus de toate, cerul amintirilor cu mama sa, revărsând peste toate celelalte amintiri o lumină înflăcărată și dulce de iubire. Pe tatăl său abia și-l mai amintea; era o umbră mitică ce i se pierdea în cea mai distantă depărtare; era un nor însângerat de asfințit. Însângerat, pentru că, micuț încă fiind, îl văzuse scăldat în sânge, în urma unei vome, și cadaveric. Și-n inimă îi răsuna, de la o atât de mare distanță, acel: „fiule!“ rostit de mama sa, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
zise Du Maurier sentențios. Și n-a avut nici un boom. Mai târziu, la un ceai În salonul hotelului, Henry se interesă de montarea pentru scenă a lui Trilby, față de care Kiki manifesta o atitudine de proprietar, dar Într-o manieră distantă, ca și cum ar fi sperat că se va bucura de succes, dar Îi era puțin rușine că spera. Mă tem că e varianta mult simplificată a romanului, dar presupun că așa trebuie, spuse el, parcă apărându-se. Tree era evident nerăbdător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
scoțând farfuria de la spate, cu un gest rotund, ca un discobol, și oprind-o la câțiva centimetri de nasturele de sus al vestei destinatarului Înainte de a o așeza pe masă, Încât Henry Îl mustră direct, dar fără nici un rezultat. Purtarea distantă a lui Smith părea să spună: „Dacă vrei să fii servit de majordomul unui conte, trebuie să tolerezi și un anume grad de excentricitate“. Hueffer era nepotul pictorului Ford Madox Brown, unul dintre membrii mai respectabili ai grupului de prerafaeliți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Rathmines, sora mea a închis ușa de la intrare în urma lui, a intrat în camera cu televizorul și s-a așezat lângă mine și mama. Pare un băiat minunat, a zis mama pe un ton aprobator. Da? i-a răspuns Helen distantă. —Minunat, a spus mama cu emfază. —Of, nu mai începe cum faci tu de obicei, a sărit Helen iritată. A urmat o pauză cam jenată. După care am vorbit eu. Câți ani are Adam? am întrebat-o pe Helen ca și când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
statură, înălțată pe tocurile ieșind de sub pantalonii și tunica negre în care se îmbrăca serile, cu părul pe jumătate argintiu de curând scurtat care-i da o înfățișare de amazoană în vacanță, mijindu-și privirile mioape, cu ceva rece și distant în întreaga ființă, încât femeile o bănuiau de prefăcătorie. Radu Dascălu, șeful lor de curând ridicat în funcție, un brutal ascuns sub o înfățișare de blajin, abil, indescifrabil, alunecos, ca un pește pe care nu-l poți prinde cu mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
grave și n-aveau cum să ajungă grave și cronice în răstimpul scurs, din care cea mai mare parte nici măcar n-a fost în țară. Continua să vorbească pe același ton egal, nazal, monoton, rece, fără să privească în jur, distant și părând arogant, în măsura în care cei de la masa învelită în pluș roșu începeau să fiarbă sau cel puțin unul dintre ei începea să fiarbă, am înțeles asta când Meme spunea că toată discuția de-acum nu are loc decât pentru că oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
O văzu și revăzu, dar n-au mai discutat nimic despre propunerea ei. N-o uitase nici unul, dar ea aștepta ca el să mai spună ceva și el aștepta să uite sau măcar să uite ea. Se străduia să nu pară distant, să se poarte la fel ca înainte, dar nu-și putea înăbuși teama că vor mai urma și alte atacuri din partea ei. Devenise suspicios, îi cântărea cuvintele să surprindă dedesubturile, se închidea în el, mofluz și antipatic, dar ea putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
în urmă, înainte s-o întâlnească Vlad Dumitrescu. Nu cum era ea în lumea socială, o femeie de treizeci de ani sau aproape, divorțată și cu un copil, arogantă, independentă, atrăgătoare, urmând moda și cultivându-și relațiile, sigură pe ea, distantă chiar și dornică să se amuze, dar în toate mai mult prefăcându-se, făurindu-și inconștient o mască sub care să-și corcolească slăbiciunile și oscilațiile, încercând s-o vadă cum era ea dedesubt, intuind-o și nu prea: oscilantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
muzicii de dincolo, ce părea să se îndepărteze cu fiecare clipă de el, ci simțindu-se ori știind că ar putea să se simtă departe, singur și incapabil să se bucure de clipele de destindere, abia ascunzând că-i morocănos, distant până și față de el însuși, ca și cum ar fi ajuns pe un drum pe care îl așteptase de multă vreme sau pe care voia măcar să-l vadă și se arătau de o parte și de alta femei și bărbați veseli, baruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
o să spună lumea?“ Cafeaua i se păru brusc și mai amară, îl cuprinsese o stare de greață și de penibil, s-a ridicat îngăimând o scuză cu examenele și a plecat. A doua zi Ioana Sandi l-a primit ușor distantă. Stăteau iarăși pe marginea sofalei și Andrei Vlădescu se gândea că poate e ultima oară și nu voia să creadă și o privea încordat, cu ochii adânciți în orbite. Nu se atinsese nici unul de sanviciurile aduse în grabă. Ea râdea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
birou și la ușa deschisă a balconului, repede și unduindu-și nervos clinurile fustei. Își împreunase mâinile în dreptul sânilor, cum făcea întotdeauna când era agitată. Se uita o clipă la Andrei Vlădescu și își relua mersul, vorbind. Nu mai era distantă și apa aceea de mulțumire de pe chipul ei dispăruse. „Dar nu înțelegi“, spunea Andrei Vlădescu. „Sau n-ai înțeles și e totuna. Am fost alături de tine aproape în fiecare clipă în anii ăștia. N-am fost în întregime și recunosc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
printre cei mai bogați și mai influenți magnați ai comerțului și industriei. Mark se plimba de la un grup la altul, oprindu-se din când în când să salute, oprindu-se și mai rar ca să spună câteva cuvinte, dar altminteri mai distant și mai impenetrabil ca oricând. Între timp tânăra și frumoasa lui soție germană (se recăsătorise recent) părea atât de ocupată cu oaspeții, că nimeni n-a văzut-o vorbind cu soțul ei măcar o dată toată seara. Atmosfera era veselă, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
scoseseră mînecile! RÎse. Își mișcă picioarele o treaptă mai sus pe scara din metal - Își trase genunchii, Își vîrÎ fusta și-și sprijini bărbia În pumni. Apoi rîsul i se curmă, la fel ca Înainte. Privirea Îi deveni tot mai distantă și mai serioasă. Iar se lasă cortina aia... Își zise Helen. Dar, dintr-odată Viv Începu să vorbească. — E ciudat să te gîndești la vremurile acelea. N-au trecut decît doi ani, dar, și ai dreptate, pare c-au trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
lumînări - mîna ei odihnindu-se pe pagină părea că leagănă flacăra, palma - o oglindă, iar fața ei frumoasă - luminată... Apoi, În cele din urmă, venea În pat, după ore de scris, și se Întindea obosită, dar fără somn, distrasă și distantă. Uneori Helen Îi punea mîna pe frunte și i se părea că simte cuvintele care se Înghesuiau și bîzÎiau ca albinele În dosul frunții. Nu se supăra. Îi plăcea chiar. Pentru că, la urma urmelor, romanul era doar un roman, oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
putea fi prinsă. În cele din urmă, se Întîlniseră din Întîmplare acum un an; dăduseră una de alta la teatru, după un spectacol - da, dintre toate, tocmai Blithe Spirit. Julia apăruse În toată frumusețea și farmecul ei, oarecum Înspăimîntătoare și distantă. Helen se uitase În treacăt la ea, remarcase felul ușor nervos cu care Kay i-o prezentase și ghicise totul. Mai tîrziu, În seara aceea, o Întrebase pe Kay: — Ce-a fost Între tine și Julia? Iar Kay devenise brusc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
e ziua ta. Ar trebui să mănînci o prăjitură. — SÎnt prea bătrînă pentru prăjituri! spuse Helen, cu o ușoară iritare. Își scoase batista și-și suflă nasul. Doamne, ce frig! Hai să nu ne oprim! ZÎmbea din nou, dar părea distantă, oarecum abstrasă. Probabil din cauza vremii. Îți era greu să fii vesel, bineînțeles, cînd era atît de frig. Kay aprinse două țigări pentru ele. Se Întoarseră la lac, apoi o luară prin pădure, mergînd mai repede pentru a se Încălzi. Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
membrană elastică, o rupseseră, și pe acolo se revărsau pasiuni de nestăvilit... Dar Julia rîse din nou și probabil că-și Întorsese capul pentru că Helen nu-i mai simți respirația, iar cînd Începu să vorbească, tonul ei era meditativ și distant. — Nu-i fantastic, zise ea, că ne cunoaștem de atît de puțin timp? Acum trei săptămîni, cînd am băut ceai la intrarea În stația Marylebon - Îți amintești? Atunci n-aș fi spus că vom fi acum aici... — De ce m-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
ridicase și stătea lîngă poliță fără să se Întoarcă. Nu mai veni lîngă Julia, ca Înainte. Rămăsese acolo de parcă urmărea focul și se gîndea la cărbunii pe cale să se stingă. Și cînd, În cele din urmă, vorbi, vocea Îi părea distantă. — N-a fost așa, spuse ea. Helen Își sufla din nou nasul și n-o auzi. — Cum adică? o Întrebă ea fără să Înțeleagă. — În legătură cu Kay și cu mine, zise Julia, fără să-și Întoarcă privirea. Nu a fost cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Într-o jumătate de oră. Știu că vrea să-l ajute pe Frank. Facem toți ce putem. L-am urmărit cu privirea cum Împăturea delicat iahturile de hîrtie cu mîinile lui bătătorite. Vorbise pe un ton sincer, dar ciudat de distant, parcă erau replicile unei piese vechi rostite de un actor neatent. M-am răsucit cu taburetul și am privit În lungul piscinei. Pe suprafața ei sticloasă vedeam reflecția casei Hollinger, ca o navă incendiară scufundată ce părea a se odihni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Înhumarea pînă În ultima clipă. La un metru de el, doctorul Sanger fixa cu privirea sicriul. Pieptul slab i se umfla la intervale de zece secunde, ca și cum, În mod inconștient, se priva singur de aer. ZÎmbi cu blîndețe, dar aproape distant, ca un stăpîn care Își amintește În treacăt zilele fericite petrecute alături de răposatul său animal de companie. Luă un pumn de țărînă și Îl aruncă pe sicriu, apoi Își trecu mîna prin părul Înfoiat cu föhnul, lăsîndu-și cîteva fire de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]