21,744 matches
-
neadăugând nimic din afară, ci ceea ce am învățat, am pus în scris în acord cu Sfânta Scriptură (...) spre întărirea adevărului din Sfintele Scripturi 40. Sfinții și nemuritorii Părinți erau convinși că învățăturile lor erau scrise sau rostite sub înrâurirea inspirației divine. Astfel, Sfântul Ioan Gură de Aur precizează: (...) nu sunt ale mele cuvintele ce le spun, nici nu rostesc de la mine cele ce grăiesc, ci de la Duhul, povățuit fiind de iubirea de oameni a Stăpânului pentru folosul vostru și pentru zidirea
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
II Cor., 13, 3). Astfel traheia era bine glăsuitoare și bine sunătoare, articulând prin Sfântul Duh cuvântul adevărului. Astfel laringele se îndulcea totdeauna de cuvintele dumnezeiești, hrănind prin sine tot trupul cu acele învățături de viață făcătoare 42. Acești bărbați divini, slujitori ai voinței dumnezeiești, eroi ai virtuții, cu minți agere și pătrunzătoare, cu inimile încărcate de darurile Duhului, au primit de la Dumnezeu cel mai mare dar și partea cea mai bună, anume pe acela de a înțelege lucrurile lui Dumnezeu
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
biruirea răului, la o operă de purificare și 46 Preot Prof. Dr. Ioan G. Coman, Patrologie, vol. I..., pp. 12-13. 47 Ibidem, p. 22. 13 de armonie prin rațiune și inimă, realizabilă grație voinței lucrătoare a omului și a Logosului divin. Autorii patristici dispun de o minte sfințită, de o rațiune dreaptă, de o libertate nesfârșită de inițiative și de acțiuni și de o suveranitate blândă tinilor din Faptele Apostolilor și Didahie; toți scriitorii patristici înfierează războiul și elogiază pacea ca
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
Părinții au încercat totuși unele apropieri între doctrina creștină și cea elenică - întâi pentru că analogiile erau uneori izbitoare, în al doilea rând pentru motive de tactică misionară. Din contactul celor două culturi, reieșea limpede viitorul creștinismului. Dacă, to riginii ei divine. Sfinții Părinți dau imaginea clară a culturii convertite. Ei sunt un model de legătură firească, recuperatorie, între bibliotecă și biserică. Fără a deforma și 65 Preot Prof. Dr. Ioan G. Coman, Patrologie, vol. I..., p. 32. 66 Idem, Valoarea literaturii
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
pus la îndemâna tuturor, neomițând însă a îndrepta, a face unele corecturi și precizări atunci când situația reclama acest lucru. Gândirea acestor luceferi ai științei, instrumentată variat și cuvântul lor ca mijloc de comunicare urmăresc progresul, epectaza, în cunoașterea deplină a puterii divine și a primirii harului 75. Răsărită mai ales din Evanghelie, literatura patristică vrea să modeleze creștinul după chipul și măsura lui Hristos. Ea cultivă un frumos și larg umanism, bazat pe iubirea de oameni a Logosului dar reținând și elemente
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
valorificat pozitiv cultura și știința vremii lor în folosul teologiei, au izbutit să facă o <<sinteză vie>> între credința creștină și cultura vremii lor. Efortul lor de elaborare ne edifică în sensul că fondul teologiei autentice și vii este Revelația divină transpusă în miezul vieții creștine, tălmăcită și formulată în haina culturii și științei din vremea respectivă 77. Părinții Bisericii - apologeți ai credinței creștine și fervenți combativi ai imoralităților și învățăturilor greșite 73 Louis Meyer, Saint Jean Chrysostome, Maître de perfection
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
ceva e imprudent, și dacă îi înlături ceva e primejdios 102. Conținutul scrierilor patristice și valoarea artistică a acestora În scrierile lor, în care expun învățături de credință, formulează canoane, norme de conduită, reguli tipiconale etc., Sfinții Părinți, acești oameni divini, cu minți agere și pătrunzătoare, au tratat și probleme morale dintre cele mai variate, despre care vorbesc și Sfintele Evanghelii și care fac referire la viața creștină în general și îndeosebi la: prietenie, relațiile dintre creștini și necreștini, relațiile dintre
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
moral sau virtutea, recomandându-le nu pe un ton hegemonic, ci rațional, prietenesc și frățesc, folosindu-se de forța argumentelor corecte și de iubire. Aceste valori se impun parcă de la sine, nu numai datorită autorității Părinților, ci a acelei autorități divine care conferă acestor valori tărie și perpetuitate. Întrupate în creștinii dedicați asemănării cu Hristos, aceste valori morale perene ca: dreptatea, adevărul, modestia, jertfirea pentru aproapele, prietenia, curajul, cumpătarea, cinstea, dragostea etc. pe care ni le îmbie orice scriere patristică, nu
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
perene ca: dreptatea, adevărul, modestia, jertfirea pentru aproapele, prietenia, curajul, cumpătarea, cinstea, dragostea etc. pe care ni le îmbie orice scriere patristică, nu sunt prezentate ca niște simple noțiuni abstracte, ci ca forțe vii ce își au izvorul în Logosul divin și care împodobesc pe creștini cu frumusețe netrecătoare. În acest fel, creștinii dobândesc prin strălucirea faptelor lor slava neveștejită la 97 Ibidem, scrisoarea a LXIII-a, p. 270. 98 Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Facere (II), omilia XXXVI
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
orice vedere rușinoasă de la ochii noștri și de la urechile noastre orice cuvânt al ispitirilor, pentru ca inima noastră să rămână curată 136. Și se purtau așa, răspândind prin toate mișcările sufletești și trupești strălucirea razelor dumnezeiești. Au fost răniți de frumusețea divină și au purtat în ei dorința vieții veșnice 137. Și ca să spunem simplu, s-au făcut încăpători ai lui Dumnezeu întreg și cu totul întregi dumnezei după har așa de mult, încât au fost socotiți că sunt prin toate alt
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
ea termenul de furor hortensis. Grădina în "stil francez" a preluat ideea designului axial din Renașterea italiană, devenind exemplu al raționalității dominante în "epoca disciplinei". Simetria, echilibrul desăvârșit, erau considerate reflectarea, la scară mică, a armoniei universale - semn al bunătății divine. Contemplarea lor sporea virtuțile privitorului. încă în 1681, în Teoria despre Pământ, Thomas Burnet descria contrastul dintre universul de azi și cel dinaintea potopului, judecând cosmosul după principiile grădinii ordonate, constatând dominanța dezordinii - deși "n-ar fi costat cu nimic
Revolta împotriva grădinii ordonate by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/16419_a_17744]
-
caut mai presus de toate frumusețea, pe care colegii mei n-o prea caută. Văd că sînt insensibili, în vreme ce eu sînt sfîșiat de admirație și oroare". * Să fie socotită epilepsia un prototip al bolii, de vreme ce a primit supranumele de boală divină? * De cele mai multe ori, boala - mesager calificat al morții - e o încercare paradoxală de supraviețuire. Cu bunăvoință, boala își acceptă ratarea. * Soteriologia morții, precedată de cea - mai modestă - a bolii. * Suferințele mici le ușurează pe cele mari, precum acțiunea unor lipitori
Din jurnalul lui Alceste (VI) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16464_a_17789]
-
în suspensie, în devenire a Speciei, generațiile viitoare încă nenăscute plutind încă în stare potențială în Oceanul cosmic, cum auzea Nichita... nenăscuții cîini pe nenăscuții oameni cum îi latră... Se vor mai naște un Dante?... Un Leonardo da Vinci?... O divină Comedie și o Comedie umană...?... Va mai striga cineva Libertate!... Va mai avea aceasta, în 2891, un sens?... Vor fi cataclisme uriașe?... Ciocniri mondiale, între fanatismele religioase, probabil?... Vor mai exista Rusia... America... China... Japonia,... Anglia,... Franța,... Italia?... (de România
Ordinatorul suprem - 3000 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16544_a_17869]
-
la tipar o nuvelă "împotriva lui Tito". Leonte Răutu îmi comandase personal și o piesă de teatru, pe aceeași temă și eram gata să răspund oricărei "comenzi sociale", indiferent că ar fi trebuit să demasc uneltirile Vaticanului (" Nu'n slujbe divine petrec monseniorii", scrisese un delicat poet de real talent), nu m-aș fi dat în lături să "oglindesc" hidoasa față a chiaburilor piromani ("Chiaburul Darie dete foc la arie") ori să înfățișez luminoasa figură a activistului de partid ("Stele strălucesc
Duplicitatea lui Titus Popovici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16589_a_17914]
-
a lipsei de muniții și de provizii, ci și din cauza generalilor care n-ar fi trebuit să fie generali, care ajunseseră generali nu prin învățarea metodelor contemporane de luptă sau prin aptitudini deosebite de a le învăța, ci prin dreptul divin de a putea spune "Tu du-te într-acolo" ce le fusese conferit de un sistem absolut de caste; sau din cauză că generalii acestui război nu reușiseră niciodată să trăiască îndeajuns ca să învețe cum să se lupte în bătălii cu forțe
Pe brânci by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16578_a_17903]
-
Timide sunt notațiile din poezia naturii: Sus la munți, În poiană... etc. Ceva mai săltăreț e versul în Tablou de seară, alterat de inserția câte unui neologism distorsionat: "Orizontul/ se poleie"; "Deja moare/ Cel din urmă/ Raz de soare"; Chiar divina/ Cântăreață/ Cu blândeață/ Grea și multă/ Nu prelude! Ce se-aude/ Doar e vântul/ Cu al său șuier?/ Ba, e cântul/ Unui fluier!" (p. 52-55). Simțul poetic al naturii nu are deocamdată suficientă experiență de transpunere artistică. Un limbaj pre-eminescian
O datorie anacronică by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11839_a_13164]
-
et Théologie Mystique. Essai sur la Doctrine spirituelle de Saint Grégoire de Nysse, Aubier, Paris, 1944, p. 317. 4 Ibidem, p. 317-318. Norme de redactare Perfecțiunea nu este ceva static Perfecțiunea în virtute nu are nici o limită; asta ne învață divinul apostol Pavel, care a alergat întotdeauna pe calea virtuții și nu s-a oprit nicicând din a tinde spre lucrurile care se aflau în fața lui (Filip. 3, 13). Apoi, Sfântul Grigorie argumentează că nici un bine nu are granițe în natura
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
se aflau în fața lui (Filip. 3, 13). Apoi, Sfântul Grigorie argumentează că nici un bine nu are granițe în natura sa, ci este limitat de prezența opusului său, așa cum viața este limitată de moarte, iar lumina, de întuneric 5. Pentru că natura divină este Binele însuși și nu admite opusul acestuia, Dumnezeu este infinit și fără limită. Crucial pentru înțelegerea exegezei Sfântului Grigorie este conștientizarea preocupării sale pentru penetrarea implicațiilor infinității lui Dumnezeu: călătoria spre perfecțiune este una fără sfârșit pur și simplu
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
vita Moysis, P. G. XLIV, col. 401B. 21 Doctorand Nicolae Fer, Cunoașterea lui Dumnezeu și ideea de epectază la Sfântul Grigorie de Nyssa, în „Ortodoxia”, Anul XXIII (1971), Nr. 1, p. 95. Norme de redactare treptele epectazelor. „Crescând în energiile divine, sufletul trece din slava în care era într-o slavă mai înaltă”22. Epectaza este experiența unui început mereu nou al urcușului duhovnicesc Una dintre problemele care se pun în această operă (In Canticum canticorum) este în ce fel participarea
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
înainte, perfecțiunea (τελειότης) este un progres (προκοπή) continuu. 22 Sf. Grigorie de Nyssa, In Canticum Canticorum, VI, P. G. XLIV, col. 948A. 23 In Canticum canticorum, 5, P. G. XLIV, col. 876 B. Norme de redactare Este expresia transcendenței ousiei divine, forma eminentă a teologiei negative 24. Infinitul divin nu se epuizează niciodată. Fiecare experiență în unirea cu Dumnezeu descoperă sufletului supraabundența energiilor dumnezeiești și îndumnezeitoare, comunicându-i o nouă putere de urcare spre bine, încât sufletul se vede totdeauna la
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
22 Sf. Grigorie de Nyssa, In Canticum Canticorum, VI, P. G. XLIV, col. 948A. 23 In Canticum canticorum, 5, P. G. XLIV, col. 876 B. Norme de redactare Este expresia transcendenței ousiei divine, forma eminentă a teologiei negative 24. Infinitul divin nu se epuizează niciodată. Fiecare experiență în unirea cu Dumnezeu descoperă sufletului supraabundența energiilor dumnezeiești și îndumnezeitoare, comunicându-i o nouă putere de urcare spre bine, încât sufletul se vede totdeauna la începutul urcușului său: „Pe măsura întinderii spre ceea ce
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
virtutea absolută despre care profetul Habakkuk declară că înconjoară cerurile când spune, «virtutea Sa a învăluit cerurile»„49. Această „virtute absolută”, spune Sfântul Grigorie, „este Înțelepciunea însăși și Dreptatea însăși, și Adevărul însuși”; și aceasta ne explică de ce mireasma parfumurilor divine este infinit mai plăcută decât a tuturor mirodeniilor umane puse împreună. Cineva ar putea gândi că acest contrast - dintre micimea excelenței umane și „virtutea absolută” întrupată în Cuvântul divin - ar putea descuraja aspirația și efortul uman, dar Sfântul Grigorie, dintr-
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
însăși, și Adevărul însuși”; și aceasta ne explică de ce mireasma parfumurilor divine este infinit mai plăcută decât a tuturor mirodeniilor umane puse împreună. Cineva ar putea gândi că acest contrast - dintre micimea excelenței umane și „virtutea absolută” întrupată în Cuvântul divin - ar putea descuraja aspirația și efortul uman, dar Sfântul Grigorie, dintr-un motiv sau altul, refuză să admită aceasta, deși este sigur că virtutea umană nu se poate ridica la înălțimea Bunătății Divine 50. Sufletele atrag o dorință pentru Mirele
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
umane și „virtutea absolută” întrupată în Cuvântul divin - ar putea descuraja aspirația și efortul uman, dar Sfântul Grigorie, dintr-un motiv sau altul, refuză să admită aceasta, deși este sigur că virtutea umană nu se poate ridica la înălțimea Bunătății Divine 50. Sufletele atrag o dorință pentru Mirele lor veșnic Viu și Îi urmează Domnului Dumnezeu. Cauza iubirii lor este aroma parfumului spre care aleargă veșnic; se întind (aspiră) spre ce este în față, uitând tot ce este în spate. „Te
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
prin iluminarea Cuvântului)52. Atunci spuse mireasa, „Adu-mă în casa vinului; așterne dragostea înaintea mea. Întărește-mă cu parfumuri; hrănește-mă cu mere, pentru că sunt rănită de dragoste” (2.4-5). O, cum aleargă sufletul, asemenea unui cal, pe calea divină! Cum sare și se mlădiază spre ce se află înaintea ei și nu se întoarce îndărăt! Și încă este însetată. Intensitatea setei sale a devenit atât de mare, încât nu poate fi satisfăcută cu cupa înțelepciunii. Întreaga cupă nu este
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]