2,212 matches
-
Flavius Sabinus, prefectul orașului și fratele împăratului Vespasianus... — Ești nebun? șuieră Lucilius, privind suspicios în jur. Nu știi că e interzis să vorbești despre Vespasianus? Nu știi că nu el este împăratul, ci Vitellius al nostru? El e singurul împărat, divinul... Iar Vitellius nu vrea să se știe că Vespasianus a fost ales împărat de legiunile din Africa... nu vrea ca poporul să afle! Listarius privi coșurile. — Chiar dacă tava Minervei e foarte mare, n-or să încapă toate astea pe ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
literară, poate avea caracter poetic atunci când este exp rimată cu farmec și cu expresii alcătuite frumos și încântător. Poezia este ceea ce ne‐ar mai rămâne dacă am pierde totul. și ce ne‐ar mai rămâne ? 1. Sentimentul religios; 2. Percepția Divinului. În versuri de multe ori poetul plânge singurătatea, dar nu ne lasă niciodată singuri. De aceea, poezia trebuie să devină o certitudine ca necesarul „Dor de -acasă” . Poezia este cea mai profundă expresie a eului. De aceea, nu este neapărat
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI by Ioan Costache Enache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1071]
-
poezia este o forță, iar cine o citește și o pă trunde cu adevărat, devine și el o forță, datorită faptului că poezia este calitatea interioară a omului. 22 Poezia este o stare de spirit care face posibilă comunicarea cu Divinul. Poezia exprimată sincer, frumos și corect se realizează prin cuvânt, iar cuvântul este credința noastră câștigată ca un dar. Cuvântul este esen ța sufletului, iar corpul omenesc este templul în care intră și ie se cuvântul. Orice cuvânt spus în
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI by Ioan Costache Enache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1071]
-
asta la viteză, doar în cîteva zile de-ale lor. La început la ei ar fi fost știința! Dar nu știința despre ceva anume, ci știința așa, în general și, întrucît nu putea fi cuprinsă, a trebuit luată drept ceva divin... Zeul a instituit apoi Ordinea, a separat negurile de străluciri, solidul de lichid, iar steaua centrală a sistemului a alcătuit-o după ce făurise planeta lor atît de specială! Apoi Demiurgul a creat virușii, plantele și animalele; ei sînt cică încununarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85073_a_85860]
-
grec prin naștere, roman prin imperiu“. Și ce mentor avusese acel împărat vizionar! „Fantasticul Gerbert. A visat și imperiul lumii și renunțarea absolută la lume.“ Ascultau, n-ascultau, ce importanță mai avea. Urechiușa tranzistor înregistra, desigur, și avea să transmită: „Divinul Gerbert anticipa sublimul. Mulțimea se stăpânește nu numai prin forță, nici doar prin inteligență. Adâncul firii omenești cere și altceva“. „Hai să facem lista, amantissime“, spusese nea Gică Teodosiu și era miercuri și ploua. Tovarășii Măndiță și Teodosiu se aplecaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Între ei. Inițiatul controlează forțele pe care misticul le suportă. În acest sens nu există diferență Între posesiunea acestor cavalos și extazele sfintei Tereza din Avila sau ale sfântului Juan de la Cruz. Misticismul e o formă degradată de contact cu divinul. Inițierea e rodul unei Îndelungi asceze a minții și a inimii. Misticismul e un fenomen democratic, dacă nu chiar demagogic, inițierea e aristocratică”. „Un fapt mintal, nu carnal?” „Într-un anume sens, da. Amparo a dumitale Își supraveghea cu strășnicie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Chiar justiția romană, în afara mediului iudaic, permitea uneori celui răstignit să fie dat jos de pe cruce și îngropat. În compendiul legii romane (cunoscut ca Digesta) găsim următoarele concesii: Trupurile celor condamnați la moarte să nu fie refuzate rudelor lor; și divinul Augustus, în Viața sa, în cartea a zecea, spunea că această regulă trebuie să fie respectată. În prezent, când este cerut acest lucru și permisiunea a fost acordată, trupurile celor care au fost pedepsiți să fie doar îngropate; uneori nu
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
doar interferează cu sacralitatea ce devine fondul unei continue trăiri mistice. Aici rugăciunea, contemplarea, meditația la transcendent nu mai survin din interioritatea imanentului ci dintr-o zonă metafizică intermediară, dintr-un corpuscul în care sufletul se înalță neîntrerupt spre deschiderea Divinului. Totuși, cum este posibilă o astfel de suprapunere a extazieriii întru mistic peste existența în dura și încarceranta corporalitate? Cum poate fi trupescul atât de ferm eclipsat? Care este motivația ce susține despărțirea radicală dintre aderarea la imperativele imanentului și
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
acestuia. Pentru mistic există un ne-omenesc care, în mică parte, poate fi admirat de privirea umană proiectată în exterioritatea mundanului cotidian dar, mai există și un alt ne-omenesc ce poate și trebuie să fie atins doar prin vârtejul divinului din om. Această experiență misticul și-o asumă constant înțelegând transcendența asemeni unui astru solar în jurul căruia gravitează elementele imanentului. Astfel, deși ascuns, focarul stelar al spiritualității luminează mundaneitatea și ne-omenscul ateului. Dacă fascicolul său s-ar stinge meta-timpul unui
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
înșelării celui tentat. Această ferecare a unui posibil secret fundamentat în imense potențialități copleșitoare corupe și atrage magnetic mai intens decât secretul însuși. Important nu este aici ce se descoperă ci descoperirea în sine, actul săvârșit în opoziție cu axiomele Divinului. Curajul rătăcitor al respingerii acestora reprezintă narcoticul spiritual prin care eul alunecă în demonizare. A nu accepta un astfel de curaj echivalează, aici, cu lașitatea unei resemnări ascetice, cu lansarea propriei firi în fluxul deciziilor primordiale impuse de Creatorul ancestral
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
adâncește în fundamentele sinelui și nu ratează inrospecția la nivelul înțelegerii sacralității propriei ființe. Această sacralitate el și-o asumă păstrând-o în pozitivitatea ei primară și nerătăcind, astfel, în zone demonice. Prin urmare, se recunoaște ca o creație a Divinului și acceptă imperativele impuse doar de aceasta. Luciditatea lui constă în faptul că înțelege iluzia primejdioasă a unui mai mult decât oferta Divinității. Ascultând de axioma binelui, acest spirit preferă, opus celui negativ, să se privească pe sine aproape de moarte
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
saltul spre verticalitatea mântuirii reprezintă o țintă-finalitate a conlucrării acestor componente definitorii templului? Cum se lasă surprinsă, aici, prezența zeului în prea-plinul dăruirii sale învăluitoare? Ce rol ocupă pe fondul între-zăririi revelatorii a transcendenței înstrăinarea mistică și pierderea parcursului spre Divin? Prezența tentației se dovedește inevitabilă formulării și postulării templului ca templu? Ce opoziție întâmpină superficialul cotidian în perimetrul recunoscut și acceptat drept pământ sfânt? În ce constă orbirea pelerinului sosit din mundaneitatea efemeră ca mesager al banalității unei viețuiri ce
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
în conștiința credinciosului, reactivarea privirii mistice, odată cu pătrunderea în sfera templului, survine întâlnirea cu însăși chemarea zeului, cu vocea meta-sonoră și epifanică dinspre care reverberează în globalitatea existenței modulații străfulgerante. Reculegerea în templu implică acceptarea lăuntrică, pe treptele ascendenței spre Divin, a însoțirii învăluitoare oferită de intensitatea profundă a ritualului de evocările picturale și sculpturale ce trimit la punctarea transcendentă a istoricului, de relicvele-mărturii menținute în aura sacralității lor, toate acestea fiind reunite sub armonia ordonării ansamblului arhitectural. Conlucrarea acestor factori
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
cu prezența și acțiunea zeului ce sustrage temporalului elementele ce și le asumă epifanic. Așadar, funcționalitatea relicvelor-mărturii în aria templului este împlinită atunci când sfințenia pe care ele o poartă determină spiritul credinciosului să-și aroge statutul de relicvă-mărturie supremă a Divinului, o relicvă-mărturie non-materială, conștientă de sine, așezată paradigmatic și supra-istoric între voluptatea tentației ucigătoare și copleșitoarea ascensiune spre mântuire. Locațiile în care se concentrează împlinirea ritualului, desfășurarea amplă și cromatică a scenelor picturale, postularea în propria soliditate a elementelor sculpturale
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
pluriformă a mulțimii către ascuțișul ce focalizează totalitatea proiecțiilor spre Divinitate activate prin ritual și în jurul impulsiunilor sale modelante. Astfel, proiectul arhitectural materializat, relicvele-mărturii, creația picturală și sculpturală, ritualul oficiat de sacerdot toate aceste constituiente definitorii pentru templu deschid spre Divin și indică prezența sa activă. Conexiunile amintite între aceste elemente și transcendență au drept centru al dinamicii lor conștiința sublimată a credinciosului. Dar, pentru ca această sublimare, această proiecție lăuntrică în sublimul îmbrățișării cu zeul să poată surveni, se impune existența
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
spirituală a umanului. Deloc pesimist, dar nici de un optimism superficial, M. Maffesoli definește înțelegerea postmodernității ca o "perspectivă într-un fel mistică, desigur, dar care pune accentul pe demersul inițiatic: a ieși din sine pentru a face loc acestui "divin" care este mediul natural și social. A ieși dintr-un sine îngrădit în identitatea lui, funcția lui, ideologia lui, profesia lui, pentru a participa, în momentele festive sau în banalitatea vieții comunitare, la figuri atemporale, arhetipice ce ghidează demersul într-
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
colective. Prin aceasta, el închide în sine o parte de inconștiență. Nu acționează, nu creează în cunoștință, sau în funcție de legile exterioare, ci mai degrabă în acord cu natura la care participă. Este un "favorit" al zeilor, am putea spune al "divinului societal" care îl lucrează. El cristalizează, într-un moment particular, geniul colectiv (grup, fa-milie, indivizi) la care participă. Deci mai puțină conștiință (de sine) decât neștiință: a fi în, sau a fi fără30. Acest "favorit" al zeității colective este le-giune
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
care am vorbit pot fi considerate ca o formă de detașare. Pierdere a eului mărunt într-un Sine mai vast: acela al comunității. Pierdere a eului în Celălalt care poate fi considerată ca o adevărată divinizare. Zeificare (theôsis) prin care divinul se imanentizează, se umanizează într-un fel. O astfel de încarnare a zeității în corpul social este exact ceea ce se poate observa în toate afluxurile de oameni cu care actualitatea este așa de generoasă. Aceste adunări diverse, traversate de o
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
la alteritate. Și, în termeni mai pozitivi, adeziune la frumusețea și bogăția lumii. Toate acestea delimitează creativitatea non-activității. Perspectivă într-un fel mistică, desigur, dar care pune accentul pe demersul inițiatic: a ieși din sine pentru a face loc acestui "divin" care este mediul natural și social. A ieși dintr-un sine îngrădit în identitatea lui, funcția lui, ideologia lui, profesia lui, pentru a participa, în momentele festive sau în banalitatea vieții comunitare, la figuri atemporale, arhetipice ce ghidează demersul într-
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
pământ; -doi - masculin/feminin, elementul apă, lună; -trei - la nivelul plexului solar reglează sistemul digestiv; -patru - centru între cele șapte niveluri, locul inimii; -cinci - la nivelul faringelui, un triunghi strălucitor; -șase - faimosul „al treilea” ochi, implică intuiție, inteligență, înțelegere cu divinul; -șapte - deasupra simbolurilor, aureola, lotusul. Omul a observat că trupul se schimbă de-a lungul propriei vieți și a dorit mereu o tinerețe fără bătrânețe, urmează de aici mai ales pentru sportivi, elogiul basmelor cu Feți Frumoși (unii au ființă
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
competiția conține în început, mijloc și un sfârșit miezul central al tainei victoriei. Răspunsul sportiv ar fi acceptarea asemănării sportivului prin sacrificiu cu ființele supranaturale, nemuritoare. Făt-Frumos, sportivul trăiește prin victorie etern, ca o umbră, ca un suflet, înrudit cu divinul, ca un fel de daimon. Ansamblul de concepte și noțiuni cu caracter general, care își dovedesc validitatea sau aplicabilitatea în oricare dintre domeniile umane concrete constituie reperele unei teorii generale a societății sportive. Registrul economic și social primește o mască
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
divină (sfera presupune existența corporalului, este o figură spațială) la con, după cum din linie se naște punctul. Prin cădere, sufletul își pierde natura unică, esența indivizibilă (monas) și incorporală (teres), capătă dimensiunile corpurilor (conum), păstrându-și însă baza circulară, adică divinul ( ), natură complexă, duală (dyas). În ceea ce privește cauzele căderii, Macrobius se referă la acestea în două pasaje diferite (I, 12 și I, 11): în cel dintâi pomenește de beția materiei (ebrietas) cu trimitere directă la Phaidon (79c; hac est quod Plato notavit
Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
Dumnezeu vrea să faciliteze posibilitatea acestui răspuns, pentru că dorește ca dialogul la care îl invită pe om să-i fie accesibil. Pentru a fi într-o relație cu Dumnezeu, este necesar a fi conștient mai întâi de prezența Sa. Prezența divinului poate fi recunoscută în mai multe feluri. Ea poate fi găsită în sfințenia din inimile oamenilor, în paginile Sfintei Scripturi, în trăirea unei vieți sacramentale sau în rugăciune. Deși există toate aceste posibilități, din punct de vedere teologic, se recunoaște
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
în mod original, într-un raport cu penitentul. În aceste condiții, confesorul devine doar o „cale” prin care omul comunică și construiește un proces dialogic cu Dumnezeu. Prin concretețea sa, mărturisirea face posibilă crearea unui spațiu în care umanul și divinul se pot întâlni. Comunicarea realizată în mod verbal este ajutată și de alte semne și simboluri (semnul Sfintei Cruci, îngenuncherea, garantarea intimității, a securității și a anonimatului, etc.), conturând un limbaj concret prin care omul își mărturisește păcatele și primește
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
ales, erosul, poetul reface traseul său ontologic, dezvăluind astfel sursele aparentelor idiosincrazii. În felul acesta, de pildă, reminiscențe ale epocii primordiale a ființei (Copilăria mea dintre două biserici), când credea că lume-i e clar definită, exclusiv prin raportare la divin (Știam că Domnul îngroapă vrăbiile în ramuri / ca să încolțească la primăvară. Știam că liedul pe care-l cântă sturzul / este sufletul lui Iov, după ce și-a pierdut fiii), sunt punctul de plecare pentru textele-psalm (Laudatio Domine; Unde ești, Doamne?; Sufletul
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]