1,277 matches
-
lucru ne-a făcut să devenim prieteni pe viață - mai mult, rude. Legătura este foarte puternică. Cu ei vorbeați despre perioada Holocaustului sau, tot ca și cu mama dumneavoastră, evitați tema? Nu, nu. Când mă duceam la București - eu, fiind doctoriță, mergeam acolo la cursuri -, mă duceam În vizită și tanti Îmi mai povestea. Dar sigur că nu foarte mult - ăsta e un mare șoc, nu-ți prea place; când vorbești despre ceva frumos Îți place foarte mult să comentezi, dar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
prea place; când vorbești despre ceva frumos Îți place foarte mult să comentezi, dar când este ceva dureros, nu prea. Pe urmă, pe vremea aceea, Înainte de revoluție, nu se vorbea despre asta. Am avut colegi de la serviciu, de la policlinică, asistente, doctorițe - le spuneam, habar n-aveau, nu știau că s-a Întâmplat, nimeni nu știa. Din cauza că așa era politica; se ascundea. Ei, acum s-a schimbat treaba, acum se arată realitatea așa cum a fost și chiar asta e tendința - de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
pentru că și jandarmii și toți au fost speriați de ce se Întâmplă... La Murafa exista și un dispensar? Exista un spital foarte mare și frumos, dar medicul spitalului era plecat pe front și În spital era nevasta lui, și ea tot doctoriță. Spitalul nu avea Încălzire, nu avea nici un fel de medicamente, nimic... Și lumea se ducea la acel spital? Nu prea mergeau, nu erau internați. Se mai duceau la doctorița aia, dar degeaba, că n-avea nimic... Tatăl dumneavoastră nu era
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
pe front și În spital era nevasta lui, și ea tot doctoriță. Spitalul nu avea Încălzire, nu avea nici un fel de medicamente, nimic... Și lumea se ducea la acel spital? Nu prea mergeau, nu erau internați. Se mai duceau la doctorița aia, dar degeaba, că n-avea nimic... Tatăl dumneavoastră nu era la spital? O perioadă l-au rugat, adică, l-au impus să vină acolo - dar tot timpul i-au impus: trebuia să meargă să vadă de curățenie, trebuia să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
să ne predea... Nu avea cărți, dar când a făcut facultatea de chimie, ca să se Întrețină, dădea meditații. Mi-a spus că n-am avut nici caiete, nici creion, Învățam ce se poate reține... Un alt caz: era o doamnă doctoriță care mergea din casă În casă și oferea ajutor - o țin minte și acum, cu o geantă În care avea câte un cartof, câte o ceapă... Probabil Îi primea de la oamenii pe care-i ajuta... - Nu, cartofii nu-i primea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Fiica mea, care este jumătate româncă, jumătate evreică, apreciază și consideră că fiecare popor are calitățile sale și este atașată de ambele popoare - adică, vreau să vă spun că ea, de exemplu, la ora aceasta nu este În România, este doctoriță În Statele Unite; dar apreciază, vine În țară, ține foarte mult la tot ce este românesc - de pildă, Îmi spunea, când vin actori români care dau spectacole, În general pe lângă biserici, ea totdeauna se duce și-mi spune că a fost
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
eliberare aveam 28 de kilograme! Și cum am rămas În viață? Este ceva fantastic - În ziua de 18 ianuarie s-a strigat să ieșim și să ne aliniem. În ziua aceea am fost deja dusă În lagărul E, unde o doctoriță a tăiat partea aceea din degetul meu care deja se uscase, Înghețase, știți cum se Întâmplă, plin de sânge și puroi, dar m-a salvat, fiindcă m-a operat cu un briceag. Eu n-aveam pantofi, n-aveam nimic, nimic
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Întors Înapoi și am auzit că au strâns tot și ei se vor duce, vom zbura În aer. Am așteptat clipa aceea, care, har Domnului, n-a venit. Cum ați așteptat clipa aceea? Era ceva groaznic. Din 18 până În 27 doctorița aceea, care a putut pleca, n-a plecat, s-a ascuns, pentru că a vrut să se elibereze - ea știa deja că rușii nu erau departe. Doctorița aceea a spus: „Nu cumva să iasă cineva și să ia ceva alimente, fiindcă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
a venit. Cum ați așteptat clipa aceea? Era ceva groaznic. Din 18 până În 27 doctorița aceea, care a putut pleca, n-a plecat, s-a ascuns, pentru că a vrut să se elibereze - ea știa deja că rușii nu erau departe. Doctorița aceea a spus: „Nu cumva să iasă cineva și să ia ceva alimente, fiindcă poate că au mai rămas, dar nu se știe dacă au rămas așa cum au fost sau au aruncat ei ceva peste alimentele alea pentru ca aceia care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
inginer, Boșneag Ațo (?), al cărui frate era ministru’ comerțului în Iugoslavia. El ne-a povestit că făcea parte din Cominform, cum era atuncea, și ajunsese directorul trustului de construcții Brașov, și întâmplarea a făcut că s-a căsătorit cu o doctoriță care era securistă, da’ care i-a fost băgată pe gât... Și aia l-a turnat și l-au arestat politic. (râde - n.n.) Și el mai avea o juma’ de an să se elibereze și i-am dat toate hainele
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
fac cu cutare sau cutare marfă, pe câte pachete de țigări o pot schimba și ce oameni și influență pot cumpăra cu respectivele pachete sau cartușe de țigări? Reflexul se păstrează și azi. Mama mea încă mai duce ouă la doctorița ei, "pentru că sunt de țară", iar unii prieteni mai întreabă dacă nu știu pe undeva "un whisky original", pentru că trebuie să meargă la "cineva". 7. Natura umană în contradicție cu socialismul Am spus în nenumărate rânduri că socialismul este o
Fețele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
creștină. După 13 zile și nopți În vagoanele ticsite până la sufocare, trenul a ajuns la Dnepropetrovsk iar părintele, din gară a fost dus cu targa la Închisoarea orașului. S-a Întâmplat că la Închisoarea orașului să funcționeze ca medic o doctoriță, care În cursul războiului era Încadrată la o unitate militară cantonată pe teritoriul României. În amintirea zilelor frumoase și ospitalității românilor a dat o deosebită Îngrijire și alimentație deportatului român, atenuând asperitățile și foametea regimului de Închisoare. După ce s-a
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
au fost transportați cu trenul la Moscova iar de aici la Potâma apoi În zona Iavas. Peste tot, pe lângă români se adunau și foștii emigranți În România În timpul revoluției rusești. În povestirea sa tragică, părintele menționează figura luminoasă a unei doctorițe din lagărul Iavas supranumită mama deținuților pentru preocuparea sa permanentă de a aduce un ajutor sau o alinare celor suferinzi. În lagăre se aflau oameni valoroși, medici, ingineri, profesori, ziariști, ajunși În lagăre datorită răzbunărilor unor oameni de nimic, fără
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
Valea Tarcăului, într-o singură cameră. Am plecat de-acolo cu speranța că Dumnezeu trebuie să vadă, iar dacă nu vede... Niculina crede că e strănepoata Vitoriei Lipan. Iezii albi Schizofrenia poate fi indusă prin practici magice?, o întreb pe doctorița Ecaterina Sasu din Tarcău. Nu, nu cred. Aici m-am născut, aici lucrez, dar eu n-am auzit de lucrurile astea de care vorbiți. Eu nu am avut norocul să fiu medic și am aflat și am trăit aceste nenorociri
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
trecut. Io nu mă internez, dă-i în morți’mă-si! Am copii, tre’ să trag pă taxi... Te duc undeva?”. Ezit, n-am încotro, accept. De-aici, plec la medicul de familie. “Te-aștept!”, spune Zubar Parpală. Intru la “doctorița de familie”. M-am ajuns, am șofer, am doctorița mea! Scot plicul. “Ce-aveți?” “Colică renală”. Nu mă consultă. Scrie pe trimitere ce vreau eu. Dacă tot am plătit?! Căldură mare, bâjbâi scările. Plec iar la spitalul cel mare cu
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
mă-si! Am copii, tre’ să trag pă taxi... Te duc undeva?”. Ezit, n-am încotro, accept. De-aici, plec la medicul de familie. “Te-aștept!”, spune Zubar Parpală. Intru la “doctorița de familie”. M-am ajuns, am șofer, am doctorița mea! Scot plicul. “Ce-aveți?” “Colică renală”. Nu mă consultă. Scrie pe trimitere ce vreau eu. Dacă tot am plătit?! Căldură mare, bâjbâi scările. Plec iar la spitalul cel mare cu Zubar. Am șofer cu mare fler, turuie întruna, îmi
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
dreapta, să nu faci vreo prostie!” “Lasă că mergem încet”, scrâșnește omul. Ajungem la spitalul de prestigiu. Curățenie peste tot. Gresia strălucește. Intrăm la Camera de Gardă. Zubar a dispărut: nici nu am apucat să-i plătesc. Mă primește o doctoriță tânără, destul de frumușică. Mamă, ce baftă am! Îi spun eu despre nepotul meu: strâmbă din nas. “E în concediu. Dar care-i problema?” Îi povestesc printre gemete bucuria care mă aduce la ea. “Din păcate, nu am nici un pat liber
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
pe un fel de masă, același gel scârbos pe burtă, un medic foarte manierat îmi citește măruntaiele. Gata, se reconfirmă diagnosticul, îi mulțumesc din suflet, mă îmbrac, dau să plec spre ușă. Aud în spate, răspicat, vocea doctorului manierat către doctoriță: “Nu prea sânt educați pacienții tăi!”. M-am făcut că plouă și am ieșit: când n-ai bani, la ce-ți mai trebuie stil? Nu fi bleg! Domnișoara îmi spune duios să revin mâine, adică vineri. A doua zi, trec
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
să pornească, nu mai mergea motorul. «Coborâți, părinte!» A coborât și motorul a pornit. A urcat părintele și motorul s-a oprit iar. «Părinte, n-avem ce vă face: mai aveți de trăit»... Îl urmăreau și prin mânăstire. Intră o doctoriță. «Părinte, haideți să faceți o sfeștanie la mine acasă că toată mobila cade, diavolul face prăpăd!» Securiștii erau postați peste tot, dar nu l-au recunoscut când a plecat. Nici portarul nu l-a văzut. Activiștii veneau și ei la
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
vital, cu o psihologie pozitivă, remotivantă, pe scurt: pregătit să intru, demn și senin, în vârsta a doua. Benigne sau maligne? Aici nu-și aveau locul nuanțele. La Hades Am intrat în cabinetul doctorului L.B., unde se afla o tânără doctoriță. Am întrebat-o dacă doctorul este în clinică. — Da. Este la accelerator, mi-a răspuns ea, fără să ridice privirea dintr-un dosar. În ce problemă? — Vreau să mă internez. Tânăra doctoriță a ridicat capul și mi-a aruncat o
Diagnostic by Mirel Cană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1368_a_2725]
-
cabinetul doctorului L.B., unde se afla o tânără doctoriță. Am întrebat-o dacă doctorul este în clinică. — Da. Este la accelerator, mi-a răspuns ea, fără să ridice privirea dintr-un dosar. În ce problemă? — Vreau să mă internez. Tânăra doctoriță a ridicat capul și mi-a aruncat o privire mirată. — Așa, pur și simplu? — Nu înțeleg ce vreți să spuneți. — Fără programare? Aici se așteaptă și un an. Mulți, până să le vină rândul... Și-a dat seama că a
Diagnostic by Mirel Cană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1368_a_2725]
-
mă gândesc la nimic. ul Am revenit după o săptămână, petrecută la Iași cu familia și prietenii. M-am instalat în Pavilionul destinat cazării, în rezerva 12, și, spre surpriza mea, neplăcutele formalități de internare au fost făcute de tânăra doctoriță pe care o întâlnisem în cabinetul doctorului L.B. și care, ca surpriza să fie întreagă, și-a cerut scuze pentru brutalitatea din timpul dialogului nostru. I-am spus că nu era nevoie, dar că apreciez gestul ei. Peste câteva zile
Diagnostic by Mirel Cană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1368_a_2725]
-
niște escroci. Muște roind în jurul cadavrului. Soția unui boxer, campion național la categoria grea - un om masiv, care avea o tumoare pe creier și care tocmai fusese adus în rezerva mea -, m-a convins să încerc. De ceva timp, o doctoriță din S.U.A., de origine română, deschisese la București un cabinet de oncologie și ar fi vindecat deja câțiva bolnavi de cancer. Ea, soția boxerului, avea numărul de telefon al doctoriței. I l-am cerut și am sunat. Mi-a răspuns
Diagnostic by Mirel Cană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1368_a_2725]
-
mea -, m-a convins să încerc. De ceva timp, o doctoriță din S.U.A., de origine română, deschisese la București un cabinet de oncologie și ar fi vindecat deja câțiva bolnavi de cancer. Ea, soția boxerului, avea numărul de telefon al doctoriței. I l-am cerut și am sunat. Mi-a răspuns chiar doctorița. I-am spus despre ce formă de cancer era vorba. — E vindecabil, domnule. Și cum ar trebui să procedez? Să vin la cabinet? — Nu e nevoie. Va veni
Diagnostic by Mirel Cană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1368_a_2725]
-
S.U.A., de origine română, deschisese la București un cabinet de oncologie și ar fi vindecat deja câțiva bolnavi de cancer. Ea, soția boxerului, avea numărul de telefon al doctoriței. I l-am cerut și am sunat. Mi-a răspuns chiar doctorița. I-am spus despre ce formă de cancer era vorba. — E vindecabil, domnule. Și cum ar trebui să procedez? Să vin la cabinet? — Nu e nevoie. Va veni cineva la dumneavoastră și vă va aduce medicamentul. Vă întâlniți la poarta
Diagnostic by Mirel Cană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1368_a_2725]