29,295 matches
-
a părut marea extindere a unei poezii a durerii, cu stări de tânguire și incertitudine specifice adolescenței. Lamentația lacrimogenă pare să-l fi copleșit pe poetul în formare: "Văd eu bine că durerea nu se curmă-n al meu sân/ Doruri triste-umilitoare nu se-alină ci rămân" (p. 36). Suspinele, dorurile, lipsa de speranță, amenințarea morții, chinul, mâhnirea au pus stăpânire pe sufletul adolescentului. Nopțile, plâng până și florile, "încinse în lacrimi" (p. 44). Cad stele palide, ce răspândesc confuzia între
O datorie anacronică by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11839_a_13164]
-
stări de tânguire și incertitudine specifice adolescenței. Lamentația lacrimogenă pare să-l fi copleșit pe poetul în formare: "Văd eu bine că durerea nu se curmă-n al meu sân/ Doruri triste-umilitoare nu se-alină ci rămân" (p. 36). Suspinele, dorurile, lipsa de speranță, amenințarea morții, chinul, mâhnirea au pus stăpânire pe sufletul adolescentului. Nopțile, plâng până și florile, "încinse în lacrimi" (p. 44). Cad stele palide, ce răspândesc confuzia între viață și moarte (p. 45). Râsul este învins de "durerea
O datorie anacronică by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11839_a_13164]
-
avere și nume!!// Astfel în viață mereu omul plânge/ De chinuri și rele ce inima-i frânge/ De lacrimi ce varsă pâraie s-au strâns/ Și râuri îneacă planeta de plâns.// Căci asta-i viața, viața-i în lume/ Un dor, o nevoie, un vis sau un nume./ O vale prin care nu apa străbate/ Ci lacrimi ce lasă pâraie umflate." (Lacrimile, p. 128). Exemple cu astfel de lamentații, când individuale, sfârșind într-o poezie de album sentimental, când colective, rezolvate
O datorie anacronică by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11839_a_13164]
-
limită: „Căci totdeauna binele prezent, oricât ar părea că e de mare și de desăvârșit, e început al unuia de deasupra și mai mare”18. Epectaza este creșterea în bine, prin har. Vorbind despre cei care aveau în adâncul lor dorul dumnezeiesc, Sfântul Părinte menționează că ei „nu se săturau niciodată în poftirea lor, ci din tot ce le venea de la Dumnezeu spre a se bucura de Cel dorit făceau materie ce hrănea o și mai puternică poftire”19. Natura umană
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
și mereu dă ceva nou din el31. Bucuria din unire, departe de a produce o săturare, este un punct de plecare spre o dorință și mai mare, și mai arzătoare, căci „sufletul care vede pe Dumnezeu și primește în sine dorul cel bun după frumusețea nestricăcioasă are necontenit o poftă nouă spre ceea ce e deasupra, neslăbindu-și niciodată dorul prin săturare. De aceea nu încetează de a se întinde spre cele dinainte și de a ieși din aceea în ce este
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
punct de plecare spre o dorință și mai mare, și mai arzătoare, căci „sufletul care vede pe Dumnezeu și primește în sine dorul cel bun după frumusețea nestricăcioasă are necontenit o poftă nouă spre ceea ce e deasupra, neslăbindu-și niciodată dorul prin săturare. De aceea nu încetează de a se întinde spre cele dinainte și de a ieși din aceea în ce este și de a pătrunde mai înăuntru, unde încă nu a fost. Și ceea ce i se arată lui 29
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
odată pentru totdeauna, ci cel ce urcă în Hristos moare mereu față de starea la care a ajuns, uitând de ea, pentru a trece mereu la o stare nouă33. Când omul se apropie de Dumnezeu nu găsește niciodată o săturare a dorului său, căci unirea cu Dumnezeu intensifică dorul: „Sufletul ce se unește cu Dumnezeu nu se mai satură de ceea ce gustă. Cu cât se umple mai mult de gustare, cu atât se aprinde mai mult de doruri” 34. Părintele professor Dumitru
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
în Hristos moare mereu față de starea la care a ajuns, uitând de ea, pentru a trece mereu la o stare nouă33. Când omul se apropie de Dumnezeu nu găsește niciodată o săturare a dorului său, căci unirea cu Dumnezeu intensifică dorul: „Sufletul ce se unește cu Dumnezeu nu se mai satură de ceea ce gustă. Cu cât se umple mai mult de gustare, cu atât se aprinde mai mult de doruri” 34. Părintele professor Dumitru Stăniloae, comentând acest text, scrie: „Aici sfântul
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
niciodată o săturare a dorului său, căci unirea cu Dumnezeu intensifică dorul: „Sufletul ce se unește cu Dumnezeu nu se mai satură de ceea ce gustă. Cu cât se umple mai mult de gustare, cu atât se aprinde mai mult de doruri” 34. Părintele professor Dumitru Stăniloae, comentând acest text, scrie: „Aici sfântul Grigorie de Nyssa se dovedește cugetând contrar lui Origen, care socotea că sufletele vor ajunge în viața viitoare la o săturare de gustarea dulceții lui Dumnezeu și de 32
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
iubire sporită la nesfârșit. Numai un suflet mărginit în capacitatea lui de cunoaștere și de iubire ajunge la o săturare de aceasta și dorește să coboare la reluarea unui nou urcuș spre Dumnezeu, după ce i s-a făcut din nou dor de El. Numai un dumnezeu care devine monoton, deci mărginit în ceea ce ne poate oferi ca dragoste de om, poate plictisi pe cineva de relația iubitoare cu el. Putința sufletului de a se împărtăși de Dumnezeu, dar de a și
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
din gura ei odrăslește raiul” (βλαστάνειν παράδεισον)46. Ea și-a făcut gura „izvor de miere” (μέλιτος ποιῆσαι πηγήν τό στόμα) și limba vistierie a înțelepciunii combinate (ταμεῖον τῆς συμμίχτου σοφίας τήν γλῶσσαν), în care se contemplă (ἐνϑερεῖται) pământul făgăduinței”. Dorul după o stare mai înaltă, simbolizat de Sfântul Grigorie de Nyssa prin chemările mirelui, care-și îmbie mireasa să-l urmeze tot mai sus, reînvie însă continuu și face ca sufletul să nu se oprească niciodată în loc, ci, întărit de
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
nu se oprește din dorința de a vedea, pentru faptul că ceea ce așteaptă e mai măreț și mai dumnezeiesc, decât tot ce se vede. (...) minunându-se și uimindu-se necontenit de ceea ce cunoaște, niciodată nu-și oprește în cele văzute dorul de cel văzut”76. Părintele Profesor Dumitru Stăniloae, teologul care nu numai a tradus opera In canticum canticorum a Sfântului Grigorie de Nyssa, ci a și teologhisit adânc pe marginea ideilor ei teologice vaste, sporind astfel înțelesul acesteia și uneori
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
aprilie 2001. Părerile de atunci, puse cap la cap de Marta Petreu, au ajuns, de curînd, carte, în Biblioteca Apostrof: În lumea taților. La originea grupajului despre anii dintîi n-au stat, aflăm din argumentul coordonatoarei, teorii sofisticate, ci nostalgia, dorul de acasă și de tații din ceruri. "Regia" volumului speculează, în primele pagini (un fel de neconvențională prefață), echivocul: în ceruri sînt zeii din Olimp, "părinții" omenirii, dar și pămîntenii care, pentru cinstea de-a fi crescut copii, plecînd, s-
Vacanță cu tata by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11881_a_13206]
-
conjugat, de sus și de jos, al lexicului englez și al celui țigănesc. Să manifestăm pentru salvarea prepozițiilor! De mult, de mult, parcă din copilărie, nu am mai văzut o firmă: "Pantofi pentru copii" sau "Croitor de damă"! Mi-e dor de ele! Acum se scrie doar "Pantofi copii" și "Croitor damă". Ceea ce, de cînd s-a abrogat articolul 200, e perfect legal! Pe o tarabă din Obor răsare o inscripție din colant: "Adidași copii și adulți". Poți crede, firește, că
Furtul de prepoziții by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/11993_a_13318]
-
altă dată. Pe care o voi purta mereu în amintirea mea. Și, din nou Ion Iliescu. Un alt statut, o altă formă, mai impozantă, mai mare peste cultura română. Manifestațiuni, discursuri pompoase, revanșarde, gust amar, amar, tristețe. Mi se făcea dor de romancier, de scriitorul pentru care ardeam sau înghețam pe la cozi ca să-i cumpăr cărțile. Ele există și vor rămîne mereu în biblioteca mea. Ca și scriitorul. Modelul, însă, s-a împuținat, s-a micit, s-a stafidit. Institutul devine
Apel către modele by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11956_a_13281]
-
ciur Alerg pe cai zburdatici, Și-n zarea sură stă urlând, Urlând lupul flămând. Ispita discursului versificat e prezentă de la început, și se întețește din vreme în vreme; după zburdaticii bașchiri vin 16 versuri avocățești ("amorul sfânt de țară", "un dor de libertate" etc.). Pe neașteptate, un distih: "Câți au format grozavul șir,/ Pohodul na Sibir!" - se salvează din platitudine prin simplă enunțare. Apoi platul marș este reluat. Curios este gestul unui comandant, care încrustează numărul celor căzuți de la ultima etapă
Pasteluri de iarnă by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12001_a_13326]
-
voi rămâne în amintirea lumiica primul zburător de lut.... V. POEM CU DEGETELE ÎNCLEȘTATE, de Marius Horvath, publicat în Ediția nr. 1787 din 22 noiembrie 2015. Poem cu degetele încleștate Dimineață,devreme, ți-am sărutat ochii și buzele mi-era dor să ne trezim împreună diminețile în care privirile ajungeau mai departe decât mâinile noi ne înconjuram în tăcere în mijlocul luminilor dansând diminețile în care mă simțeam singur cu ființă înjumătățita ochii tăi de femeie îndrăgostită m-au salvat de atâtea
MARIUS HORVATH [Corola-blog/BlogPost/382575_a_383904]
-
salvat de atâtea ori atârnam de buzele tale așa cum aș fi atârnat cu degetele încleștate de marginea lumii diminețile acelea, le-am avut numai noi... Citește mai mult Poem cu degetele încleștate Dimineață,devreme, ți-am sărutat ochii și buzelemi-era dor să ne trezim împreună diminețile în care privirile ajungeau mai departe decât mâinilenoi ne înconjuram în tăcereîn mijlocul luminilor dansând diminețile în care mă simțeam singurcu ființă înjumătățitaochii tăi de femeie îndrăgostităm-au salvat de atâtea oriatârnam de buzele taleașa cum
MARIUS HORVATH [Corola-blog/BlogPost/382575_a_383904]
-
în Rai! * Iubirea-i balsam pentr-un suflet rănit Dacă-l poți alina să nu pregeți, știi Către tine-napoi se va-ntoarce-nzecit Și un om fericit dăruind tu vei fii! * de Gabriela Mimi Boroianu ****** Să știi * Ți-s dorurile-n ploi de primăvară Ce în tristetea lor m-au învelit Că sufletu-ncepu deodat' să doară Iar lacrima din ochi pe față s-a pornit. * Mă doare depărtarea dintre noi Ce peste suflet joacă-un dans de iele, Cu
IZVOR DE IUBIRE ~ SĂ ȘTII ~ DORINȚĂ de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1613 din 01 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382645_a_383974]
-
sufletu-ncepu deodat' să doară Iar lacrima din ochi pe față s-a pornit. * Mă doare depărtarea dintre noi Ce peste suflet joacă-un dans de iele, Cu talpa goală-n bălți, râzând, de ploi, De ochii uzi de-atâtea doruri grele... * Îmi geme inima când te aud Strigându-mă cu glasul cucului. Sub munți de neputință mă ascund Și-ți cer iertare-n șoapta vântului... * Și flori am scuturat cu-a lui aripă Din liliacul ce străjuie la drum Și-
IZVOR DE IUBIRE ~ SĂ ȘTII ~ DORINȚĂ de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1613 din 01 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382645_a_383974]
-
inima când te aud Strigându-mă cu glasul cucului. Sub munți de neputință mă ascund Și-ți cer iertare-n șoapta vântului... * Și flori am scuturat cu-a lui aripă Din liliacul ce străjuie la drum Și-un cânt de dor ce-n suflet se-nfiripă Îl împletesc cu-al său suav parfum. * Să treacă munți și văi până la tine Și-n tandre mângâieri să te-nvelească, Să știi cât vor trăi oameni, ca mine, Pe lume, nimeni n-o să te
IZVOR DE IUBIRE ~ SĂ ȘTII ~ DORINȚĂ de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1613 din 01 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382645_a_383974]
-
-n tandre mângâieri să te-nvelească, Să știi cât vor trăi oameni, ca mine, Pe lume, nimeni n-o să te iubească... * de Gabriela Mimi Boroianu ***** Dorință * Pui întrebări ce n-au răspuns Sau poate încă nu-l știu eu, Când doruri sufletu-au străpuns Alin îmi dă doar versul tău. * Și dac-aș vrea nu pot să plec Mi-e drumul însemnat pe talpă Ori unde gândul mi-l petrec Mă-ntorc la versul ce m-așteaptă. * Și visul mi-e-nsemnat cu
IZVOR DE IUBIRE ~ SĂ ȘTII ~ DORINȚĂ de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1613 din 01 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382645_a_383974]
-
străpuns Alin îmi dă doar versul tău. * Și dac-aș vrea nu pot să plec Mi-e drumul însemnat pe talpă Ori unde gândul mi-l petrec Mă-ntorc la versul ce m-așteaptă. * Și visul mi-e-nsemnat cu tine Cu doruri care mă așteaptă Arsura să le-o sting, știi bine Cum ritmu-și bate-n partea dreaptă! * Tu strigi din munți spre văi de dor. Eu stau pe-un mal și te ascult Și-n lacrimi scriu versuri ce vor Să
IZVOR DE IUBIRE ~ SĂ ȘTII ~ DORINȚĂ de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1613 din 01 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382645_a_383974]
-
mi-l petrec Mă-ntorc la versul ce m-așteaptă. * Și visul mi-e-nsemnat cu tine Cu doruri care mă așteaptă Arsura să le-o sting, știi bine Cum ritmu-și bate-n partea dreaptă! * Tu strigi din munți spre văi de dor. Eu stau pe-un mal și te ascult Și-n lacrimi scriu versuri ce vor Să calce timpul chiar mai mult, * Legându-mi dorul meu de-al tău Ca-n viață binecuvântați, Să îl rugăm pe Dumnezeu Să nu ne
IZVOR DE IUBIRE ~ SĂ ȘTII ~ DORINȚĂ de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1613 din 01 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382645_a_383974]
-
sting, știi bine Cum ritmu-și bate-n partea dreaptă! * Tu strigi din munți spre văi de dor. Eu stau pe-un mal și te ascult Și-n lacrimi scriu versuri ce vor Să calce timpul chiar mai mult, * Legându-mi dorul meu de-al tău Ca-n viață binecuvântați, Să îl rugăm pe Dumnezeu Să nu ne lase-nstrăinați. * de Gabriela Mimi Boroianu Referință Bibliografică: Izvor de iubire ~ Să știi ~ Dorință / Gabriela Mimi Boroianu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1613
IZVOR DE IUBIRE ~ SĂ ȘTII ~ DORINȚĂ de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1613 din 01 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382645_a_383974]