KorAP: Find »[drukola/base=dormitor & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...39 40 41 ...272 >

6,786 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187

cifre digitale roșii - 4.34 p.m. -, un scrin doldora de deodorante și capace, un flacon de multivitamine și rămășițele unui sul de hârtie igienică, folosit până la partea unde hârtia se încrețește, ca degetele după baie. Toate lucruri obișnuite într-un dormitor - numai că nu le recunoșteam pe nici unele. Nimic nu mi se părea străin, însă nimic nu mi se părea nici cunoscut. Toate erau doar acolo; lucruri cu nimic ieșite din comun, însă străine mie. M-am gândit că poate am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
în minte pe ușa din dos, ca o pantomimă a lui Dracula. Nu știam cine sunt. Nu știam unde mă aflu. Simplu. Înfricoșător. Am strâns din dinți și m-am răsucit pe călcâie. Am măturat de trei ori cu privirea dormitorul, atingând și explorând cu ochii fiecare lucru comun și neînsemnat și nerecunoscând absolut nici unul. Am încercat aceeași manevră în gând. Am închis ochii, mi-am scormonit mintea, am orbecăit prin întuneric după conturul vreunui lucru familiar. Dar peste tot nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
gând. Am închis ochii, mi-am scormonit mintea, am orbecăit prin întuneric după conturul vreunui lucru familiar. Dar peste tot nu erau decât pânze de păianjen și umbre; nici acolo nu reușeam să mă regăsesc. M-am dus la geamul dormitorului. Lumea exterioară era alcătuită dintr-o stradă lungă și, de cealaltă parte a ferestrei, un șir de case terasate. Din loc în loc, la distanțe egale, se zăreau stâlpi de iluminat. La distanțe inegale se zăreau stâlpi de telegraf. În depărtare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
se rupseseră și toate lucrurile mele se rostogoleau pe pardoseală, iar eu alergam după ele, aplecându-mă și lovindu-mă și împiedicându-mă: Iertați-mă. Îmi pare rău. Iertați-mă. Ați putea să... Iertați-mă. De când mă trezisem pe podeaua dormitorului se scursese o oră și cinci minute. Da, spuse doctorița. Îmi dau seama că nu-ți e deloc ușor. Trebuie să fie îngrozitor de tulburător. Te descurci însă foarte bine și ar trebui să încerci să te relaxezi, dacă poți. Ședeam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
trei ani mă trezesc cu mintea goală? — Nu, nu. Doctorița Randle se aplecă în față, așezându-și antebrațele groase, umflate, pe genunchii mari, ecosez. — Starea prin care treci... ei bine, mă tem că e destul de neobișnuită. Când am ieșit din dormitor, m-am trezit pe-un palier mic. Am văzut încă o ușă, dar era încuiată, așa că am luat-o în jos pe scări. Treptele tocite duceau la un antreu îngust, în capătul căruia se afla o ușă de intrare. Alături de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
și se învârtejește la trezirea sa s H u c o el ea m p lo o a r Aust habilis M-am trezit cu o tresărire de spaimă, căutându-mi echilibrul mental, dar îmi aduceam încă aminte. Covorul din dormitor, Randle, scaunele ei de răchită, Jeepul galben, casa. Doar amintirile unei seri, dar erau suficiente ca să-mi dau seama că nu se întâmplase din nou, că eram încă aceeași persoană din noaptea trecută. Stăteam întins pe sofa. Adormisem aproape de-ndată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
ce s-a întâmplat. Fotografii/album foto. Trebuia să-mi văd viața de până atunci. Trebuia să văd o poză cu mine și cu fata care murise în Grecia. Mi-am amintit că, la etaj, văzusem o ușă încuiată, lângă dormitorul în care mă trezisem. Voiam să găsesc cheia potrivită și să văd ce era așa important de era nevoie să fie închis înăuntrul casei. Am luat-o metodic, din living, ridicând diverse lucruri, uitându-mă la ele, încercând să fac

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
de explorări, încă nu găsisem nici unul din obiectele de pe lista mea. Nici o agendă cu adrese, nici o cheie, nici măcar o fotografie sau un album foto. Cu cât trecea mai mult timp și cu cât mai multe încăperi exploram - camera din față, dormitorul -, cu atât îmi dădeam bine mult seama că lipseau și alte lucruri: nu dădeam peste nici un fel de scrisori, extrase de cont sau facturi, nici măcar peste plicuri de corespondență nesolicitată. Nici un singur lucru care să poarte pe el numele meu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
o serie de scrisori pe care le-am creat ca să te ajut să supraviețuiești noii tale vieți. Vei primi scrisorile la intervale regulate. Uneori zi de zi, timp de mai multe luni. Procesul e automat. Cheia celui de-al doilea dormitor îți va fi trimisă în curând. Pentru binele tău, te rog să nu încerci să intri în cameră înainte de asta. Iată ce urmează. Ai de făcut o alegere foarte importantă. Doctorița Randle ți-a spus ce crede că ți se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
urmăream biliard la televizor erau toate pictate cu propriile-mi mâni pe pereții craniului meu gol. Și mai aproape de-atât nu voiam să mă aflu de cineva sau ceva. La aproape șaisprezece săptămâni după ce m-am trezit pe podeaua dormitorului, a sosit cutia cu becul. Silueta întunecată se ridică în fluxul conversațiilor și poveștilor, înoată prin zumzetul barurilor pline până la refuz de sâmbătă seara, dă ocol buclelor și crestelor numerelor de telefon schimbate. Un apel își greșește destinația și, la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
și pe plintele podelei. Păianjenii și insectele își împărțeau teritoriile pe întinderea dușumelelor și tavanelor. Parterul casei nu era tocmai încremenit și nici tocmai tăcut în timpul nopții. La etaj, ușa încuiată rămânea solidă și familiară și de neclintit. Alături, ușa dormitorului meu - reală și funcțională și nu tocmai închisă. Între ea și canat era un spațiu cât să încapă o pisică, iar asta făcea ca pe palier, din podea până în tavan, veioza de pe noptieră să proiecteze o dâră de lumină galbenă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
și nu tocmai închisă. Între ea și canat era un spațiu cât să încapă o pisică, iar asta făcea ca pe palier, din podea până în tavan, veioza de pe noptieră să proiecteze o dâră de lumină galbenă. Dincolo de crăpătura ușii, în dormitor, pe covor caietul acela de neînțeles, patru coloane de numere și un grafic tăiat, stătea deschis, cu fața spre tavan. În patul dublu, Ian pisoiul era încolăcit într-o minge adormită, cu nasul la coadă; caietul cu Fragmentul becului era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
să înțeleg ce anume, dar în cele din urmă am reușit: bubuitul și zăngănitul din spatele ușii păreau să vină de la distanță. Judecând după dimensiunile casei, camera încuiată nu putea fi mare, în cel mai bun caz puțin mai mică decât dormitorul meu, poate era doar o cămăruță. Atunci era cu neputință, dar totuși: sunetele păreau să reverbereze în pereți goi, venind parcă din celălalt capăt al unui uriaș depozit pustiu. Violența lor crescu și mai mult, devenind larma furioasă e unor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
din întuneric, am intrat cu pas șovăit, pipăind pereții. În cele din urmă, am găsit un întrerupător și-am aprins lumina. În mijlocul camerei se afla un fișet roșu-aprins. Și nimic altceva. Nu era nimeni acolo. Încăperea era mai mică decât dormitorul, mult prea mică pentru ca acele ecouri răsunătoare să aibă vreo logică. Singurul geam era încuiat și neatins. Din câte îmi dădeam seama, nimeni n-ar fi avut cum să intre sau să iasă, însă am continuat să țin ciocanul pregătit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
ceva care mi-a scăpat, pentru că nu încetează niciodată să caute și simțurile îi sunt foarte ascuțite. Va găsi o cale de-a ajunge la mine și, cu timpul, va veni și după tine. Apele sunt acum aproape până la geamul dormitorului. Nu pot să țin toate mingile în aer. Nu pot sta în cușca asta de rechini la infinit. Animalul care te vânează e un ludovician. Un exemplar din una dintre multele rase de pești pur conceptuali ce înoată în fluxurile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
simți bine. Poate-și va spune că teoriile ei ale fugii au fost corecte de la bun început. E foarte posibil să creadă lucrul ăsta. Sper să-mi simtă și puțin lipsa. Acum stau la birou, la mașina de scris, în dormitor. Ian e întins pe pat, doarme pe un teanc de carnețele. Zgomotul dictafoanelor nu-l mai deranjează. După atâta timp, nici eu nu-l mai aud. Curând, voi pune motanul în cutia lui de transport, voi strânge dictafoanele și voi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
scăldat într-o sudoare rece, strângând tare cuverturile cu degetele albe. Pereții se strângeau și se întindeau, aruncând umbre stranii și creând ciudate asocierice pluteau prin cameră. Dictafoanele de curând despachetate ale Primului Eric Sanderson murmurau în fiecare colț al dormitorului și rechinul memoriei, ludovicianul, a rămas blocat în spatele tencuielii. N-a putut intra în perimetru. N-a putut pătrunde în bucla conceptuală non-divergentă. Scrisorile Primului Eric Sanderson variau de la cele lucide la cele aproape indescifrabile, însă tacticile lui dădeau roade

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
încărcasem jeepul galben și pornisem pe urmele trecutului meu pierdut. Hull, Leeds, Sheffield, câte șase săptămâni în fiecare oraș. Un total de un an și patru luni de la ziua în care mă născusem, cu fața în jos, pe covorul din dormitor. Afară încă ploua. O rafală puternică se sparse de geam, urmată un haiku de răpăituri când vântul se înteți. Un aranjament orchestral pentru furtună. — Vezi, spuse bărbatul de lângă mine. Peninii sunt de vină... Am ridicat privirea. Mark Richardson era o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
revistă puținele chei de pe inel: cheia de la jeepul galben, cheia de la ușa din față a casei mele, cheia de la ușa din spate, cheia pe care Primul Eric Sanderson mi-o trimisese cu atâta timp în urmă, cea care deschisese ușa dormitorului încuiat. M-am oprit la ea și, încercând să nu caut cu îndârjire o logică, am introdus-o în yala din fața mea. Am rotit-o fără mari speranțe. Clic. Am pus cheile înapoi în buzunar și am apăsat clanța. Ușa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
am introdus-o în yala din fața mea. Am rotit-o fără mari speranțe. Clic. Am pus cheile înapoi în buzunar și am apăsat clanța. Ușa se deschise. Am pipăit prin întuneric peretele în căutarea comutatorului. Clic. Am pășit înăuntru. Un dormitor. În spatele ușii se afla un dormitor mic și ordonat. Un pat simplu, un raft de cărți bătut în cuie pe perete, deasupra lui, un dulap de haine, un scrin, o noptieră și o măsuță de scris aproape de ușă. Am închis

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
mea. Am rotit-o fără mari speranțe. Clic. Am pus cheile înapoi în buzunar și am apăsat clanța. Ușa se deschise. Am pipăit prin întuneric peretele în căutarea comutatorului. Clic. Am pășit înăuntru. Un dormitor. În spatele ușii se afla un dormitor mic și ordonat. Un pat simplu, un raft de cărți bătut în cuie pe perete, deasupra lui, un dulap de haine, un scrin, o noptieră și o măsuță de scris aproape de ușă. Am închis ușa după mine, am pus jos

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
loc și m-am sprijinit de un perete, lăsând personalitatea lui Richardson să se disipeze. Pereți. Camera asta avea într-adevăr pereți - nu cărțile fără număr din coridoarele de-afară, ci pereți adevărați, tencuiți și vopsiți într-un albastru intens. Dormitorul Primului Eric Sanderson. Te-am găsit, mi-am spus, te-am regăsit. Am traversat încăperea și m-am urcat pe pat, îngenunchind ca să pot ajunge la cărțile de pe raft. — Prea bine, Eric, am rostit în aerul îmbâcsit, nemișcat. Am ajuns

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
de ieșire sau calea de întoarcere. M-am răsucit pe călcâie, am încercat să refac traseul, dar probabil că o luasem într-o direcție greșită la a doua sau a treia răspântie, pentru că acolo unde mă așteptam să fie ușa dormitorului, nu era nimic. Mă uitam la un perete compact de cărți. O ploaie de ace reci pe șira spinării - te-ai rătăcit, Eric. Am strigat: — Hei! Nimic. — Mă aude cineva? Dar cărțile amortizară sunetul, îl absorbiră și-l scuipară din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
o porni de-a lungul coridorului. M-am gândit să strig după el, dar m-am gândit câteva clipe, am așteptat prea mult și-atunci deja dispăruse din vedere. Ian n-a fost foarte fericit când am aprins lumina în dormitor. Avea expresia pe care motanii mari o au uneori când sunt treziți din somn pentru o fotografie de familie. — Scuze, am spus, așezându-mă pe marginea patului. Ian scutură dintr-o ureche. Am luat paharul și am mestecat cu degetul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
mei zbat în somnul profund. Coșmaruri. M-am trezit dintr-odată, intrând în panică atunci când am văzut cuverturile nefamiliare care mă acopereau și, ca prin ceață, tavanul necunoscut de deasupra. După care mi-am adus aminte unde mă aflam. În dormitorul Primului Eric Sanderson. Mușchii mi se destinseră. Am încercat să prind visul, să-l cercetez puțin, dar dispăruse deja, se evaporase și căzuse pradă uitării ca atât de multe altele. Cât era ceasul? Lumina pe care o lăsasem aprinsă avea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]