4,258 matches
-
095985715 COSTANDACHE GABRIELA Brăila, Str. Hipodrom 22 bl. B2 sc. 1 ap. 9 țel. 610610 CRISTU FLORENTINA Brăila, Str. N. Grigorescu nr. 18 țel. 624184 CROITORU CORNELIA Brăila, Str. Viziru III bl. D4 sc. 2 ap. 56 țel. 686947 DAN DRĂGUȚĂ Brăila, Str. Călărași 303 bl. B1 sc. B et. 4 ap. 49 țel. 690802 DINCĂ DANIELA Brăila, Str. Griviței 377 țel. 0924764727 DRĂGHICI CORNELIA MAGDALENA Brăila, Bd. Independenței bl. B6 ap. 15 țel. 611576 DROGEANU IONICĂ Brăila, Str. Galați 58
EUR-Lex () [Corola-website/Law/142865_a_144194]
-
începem ora. Da, da, ok, prima oră din semestrul ăsta. Semestru nou, poate colegi cu comportament nou... Ah profa, da, da. Vine așa... cu zâmbetul ăla sictirit... da și începem. Dar stai, ah, ne pune muzica. Să fie... pink martini? Drăguț, drăguț, poate își mai schimbă și ea playlistul, dar dacă asta o face fericită nu o judec. COR: Nu vrem oră! Nu vrem oră! ELEVA: NU! NU! NU! M-AM SĂTURAT DE IEȘIRILE ASTEA! NU! NU! NU! NU VREAU SĂ
Atelier de educație participativă și teatru forum: STAI JOS! () [Corola-website/Science/295949_a_297278]
-
ora. Da, da, ok, prima oră din semestrul ăsta. Semestru nou, poate colegi cu comportament nou... Ah profa, da, da. Vine așa... cu zâmbetul ăla sictirit... da și începem. Dar stai, ah, ne pune muzica. Să fie... pink martini? Drăguț, drăguț, poate își mai schimbă și ea playlistul, dar dacă asta o face fericită nu o judec. COR: Nu vrem oră! Nu vrem oră! ELEVA: NU! NU! NU! M-AM SĂTURAT DE IEȘIRILE ASTEA! NU! NU! NU! NU VREAU SĂ REÎNCEPEM
Atelier de educație participativă și teatru forum: STAI JOS! () [Corola-website/Science/295949_a_297278]
-
octombrie 1863, dar a rămas în noul guvern drept ministru al instrucției publice. Pentru că ne citesc și elevii de liceu, trebuie menționate două amănunte. Da, acesta e omul după care a fost denumit liceul ale cărui eleve poartă fustele acelea drăguțe. Și nu, nu se semna de șmecher cu “k”, ci așa era numele lui. 1 martie 1837 - S-a născut Ion Creangă, scriitor român (decedat în 1889). Mulți i-au citit “Amintirile...”, alții i-au citit basmele sau povestirile fanteziste
Istoria zilei: 1 martie. Primăvară cu lansare de ziar. () [Corola-journal/Journalistic/67196_a_68521]
-
normală și tot plictisul ei ... se evaporă. Iar beția cruntă este în plină desfășurare. Vi se pare că sună bine? Iată ce aveți de făcut: Luați-vă câteva filme bune, deoarece cablul este prea puțin controlabil. Veți vrea probabil ceva drăguț și familiar. Howard Hughes obișnuia să-și vadă filmul favorit Ice Station Zebra de nenumărate ori la rând, vreme de ani buni. Nu v-ar plăcea și dumneavoastră să fiți la fel de alienat? Chiar așa veți fi atunci când veți trage o
O antologie a decadenței () [Corola-journal/Journalistic/7771_a_9096]
-
de o parte și își trecu o mână prin părul cam murdar. Apoi merse în toaleta gării să se spele. Șeful de gară împături plapuma și o duse în ghișeu. Fata se întoarse, proaspătă, dar nu frumoasă. Avea un corp drăguț și o față ștearsă, searbădă. Trăsăturile ei păreau să nu existe. Ochii nu spuneau nimic. - Vă mulțumesc mult pentru tot, zise fata în timp ce își punea pufoaica. - N-aveți pentru ce, răspunse șeful de gară. Fata ieși pe peron. - La revedere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
o geacă de jeans. - Ai un foc? întreabă. Scot un Zippo din buzunarul din față dreapta de la pantaloni și i-l întind. Își aprinde o țigară ținând o mână în dreptul brichetei. Focul o face mai frumoasă. Închide bricheta - redevenind doar drăguță - și mi-o dă înapoi. - Mersi, spune. Se uită la sticlă. - Stai jos, îi zic. Vrei? Îi întind Cabernetul. Se așază în stânga mea, ia sticla și bea o gură. - Alex, mă prezint. - Delia, zice ea. Îmi aprind și eu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
neînțeles pentru ea pe care Bogdan le schimbase cu ceilalți băieți. Pe balcon, Monica îl luă de mână și îl privi. Era frumos, incredibil de frumos, chiar dacă fuma. - Ce e? întrebase Bogdan, dar nu cu răutate, ci cumva curios, cumva drăguț. Iar Monica nu prea știa ce să zică, cum să-l ia. - Hei, spusese. Și îl mângâiase tandră pe obraz. La care Bogdan o privi trist, dădu din cap că nu, și intră în casă. Se așezase din nou lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
de exemplu: „Vlad, de ce nu înveți și tu ca Alex? De ce nu te speli pe mâini înainte de masă? De ce nu cânți la vioară?“. Iar eu le luam apărarea celor criticați prin aceste comparații: „Dar, Doamnă Crețu, Vlad este cel mai drăguț și cuminte băiat din clasă!“. Viața se prevestea ușoară și plină de plăceri și note bune. Dar, desigur... În prima zi din primul trimestru al clasei a cincea, diriginta intră în clasă însoțită de un băiat. - El este noul vostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
zilele următoare, colegii nu prea știau cum să se poarte cu mine, și eu nu știam cum să mă port cu ei. Până la urmă am descoperit un modus vivendi, conform căruia eu eram acum nu numai cel mai inteligent și drăguț băiat din clasă, dar și cel mai violent. Nu puternic, ci violent, dar de o violență pasivă, ascunsă, pe care nu o dădeam la iveală decât foarte rar, și anume atunci când ceilalți bătăuși din școală își încercau norocul cu mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
facem dup-aia... microfonul e stricat, nu-i nimic, rezolv la post-producție... În același timp îmi clipea în alfabetul morse un mesaj: - Iaol a f ug cân euu nîcep se filmiz ur su și suetent r u n pmom. Era drăguț din partea lui că voia să mă ajute, dar ceea ce nu știa nici el, și nici altcineva, nici măcar Maja, era că lucrasem ani buni pentru Mossad, unde învățasem să trag cu pistolul mai acătării decât John Wayne, care-mi fusese profesor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
de gândire. - Offf, zise Alin, nu înțelegi. Uite, să încercăm altceva: cum sunt percepuți urșii de societate? - Ăăă... ca niște animale fioroase, rele, criminale, care omoară oameni? răspunse ursul. - Exact. Și cum vă vedeți voi, urșii? - Suntem leneși, greoi și drăguți, iar uneori foarte jucăuși. Suntem simpatici. Dar oamenii... - Da, oamenii nu vă văd așa, din păcate. Cei care vor viziona filmul, ce părere vor avea despre voi? - Că suntem răi, nu? zise ursul trist. - Da. Și mai ce? - Ce? - Vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
companie. S-a urcat în mașină, mergea la București. Și eu. Avea 16 ani, părul blond și nu foarte lung era la fel de murdar - nu foarte - ca fusta cu flori și tricoul cu Nirvana pe care îl purta sub hanorac. Era drăguță, dar nu frumoasă, și îi plăcea albumul de la Smashing Pumpkins pe care îl aveam în casetofon. O chema Melania. Pe drum am vorbit cu ea diverse: școală, licee, facultăți, muzică, filme. Era o persoană plăcută, inteligentă, comică. Și tot ploua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
repede în oraș și eram în mașină cu o prietenă de familie care e minoră, iar polițiștii presupun că... - Vai, domnule Tocilescu, îmi cer o mie de scuze, ce nesimțire din partea subalternilor mei. - Ei, nu-i așa grav... - Sunteți foarte drăguț că ziceți asta, dar este grav! Să aresteze un geniu ca dumneavoastră, un mare creator, un reprezentant al României pe întregul mapamond... - Nu m-au arestat, i-am urmat de bună voie. - Pentru că sunteți un mare om, de-aia... - Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
zise Luca. Mi-am luat o sticlă de vin alb, dulce. Luca a cerut un pahar de coniac. Așteptându-l pe barman să desfacă sticla, să pună gheață-n coniac, Luca m-a întrebat: - Și? Cum ți se par? - Foarte drăguți, am răspuns. Voiam acasă. - Bănuiesc că vrei acasă, mi-a ghicit Luca din nou gândul. Ai puțină răbdare, te rog. Va fi amuzant. - Sper, am oftat eu. Barmanul mă anunță că a băgat dopul în sticlă, dar că mi-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
Și atunci? De ce n-o inviți undeva? - Unde? - La fotbal, eventual. Shuoke mergea la meciurile lui F.C. Tokyo. - Crezi că ar merge cu mine? - De ce nu? - Fetelor nu prea le place fotbalul. - Atunci invit-o altundeva. Dacă zici că e drăguță.... - Nu știu. Poate ai dreptate, poate o s-o invit la fotbal. - Foarte bine Shuoke se căca și Vincent îl spăla cu un jet călduț. - Să fac o analiză? întrebă. - Nu, lasă. N-am mâncat mai nimic astăzi. - Atunci mănâncă ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
doi ani și ceva în urmă, nu o prea băgasem în seamă. La urma urmei, nu era decât o altă prietenă de-a lui, pe care probabil că în anul următor nu aveam s-o mai întâlnesc. Era o fată drăguță; grăsuță, dar nu grasă, cu genul de față dulce (păr blond, ochi albaștri) care mă lasă rece. Ce avea de spus nu era prea important, dar măcar asculta muzica potrivită, văzuse câteva din filmele esențiale, citise niște cărți. N-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
așeză pe locul pe care stătea de obicei, în antepenultima bancă. În școală, descoperise că în primele bănci stau tocilarii, iar în ultimele, idioții. El pretindea că nu era nici una, nici alta. Pretindea. La dreapta lui stătea Gina. O puștoaică drăguță din provincie, care se făcea remarcată prin pulovăre albe și păr vopsit în mov-negru, de prost gust. Gina zâmbea aproape mereu, iar în rest râdea. Camil o plăcea, mai ales picioarele și sânii. Pieptul. - Bună, zise fata, dezvelindu-și dinții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
căciulițe de Moș Crăciun. Maggie Îi spune lui Wakefield că o să aștepte pînă cînd urcă el În cameră, apoi o să iasă la o băutură „sau ceva“. Își lasă geanta pe patul imens, se uită pe geam, admirînd priveliștea: o parcare drăguță, o masă consistentă de mașini de teren acoperite de zăpadă; apoi inspectează baia: cadă din cea mare, bun așa. Nimic nu se compară cu o baie lungă, cu un toddy cald În mînă, În timp ce afară ninge; asta e ideea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
dumneavoastră de aseară, spune Kevin, predictibil. O adevărată sursă de inspirație. Fără imaginație, nu sîntem nimic. Asta spusese? Pentru o clipă. Wakefield nu știe unde se află și ce a spus. De ce nu poate să se Întoarcă În camera aia drăguță și Întunecoasă? Afară prea e totul curat și alb. Kevin oprește În fața restaurantului, Îl depune pe Wakefield În fața ușii și pleacă mai departe. Chez Soleil este auriu și sclipitor precum Îi este numele. Aroma de usturoi și pîine proaspătă Îmbibă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
să plîngă. — Lasă, lasă, mami, știi că așa e el, un ticălos și un mîrlan. — Susan, nu vorbi așa! Chiar dacă poate e ticălos, să ne ierți, domnu’ Wakefield. Ar fi trebuit să vii aici Înainte de război. Bărbații erau politicoși și drăguți, harnici, nu auzeai un cuvînt urît, nu Înjura... — Corect, ricanează Susan, băuturica și jocurile de noroc În fiecare noapte la club, dormit duminica toată ziua, țipatul la mine și la Tiffany... Era drăguț numai cînd era acasă profesorul Telescu. — Ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
aici Înainte de război. Bărbații erau politicoși și drăguți, harnici, nu auzeai un cuvînt urît, nu Înjura... — Corect, ricanează Susan, băuturica și jocurile de noroc În fiecare noapte la club, dormit duminica toată ziua, țipatul la mine și la Tiffany... Era drăguț numai cînd era acasă profesorul Telescu. — Ia ceva dulce, domnu’ Wakefield. Io face. Wakefield ia o bucată de prăjitură sfărîmicioasă cu mac și și-o Îndeasă În gură. Doamna Petrovici Îi toarnă un pahar cu apă. Soarbe o Înghițitură. — Va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
simte foarte apropiat de femeia aceasta care poartă În sine două lumi. Pare fragilă, dar puternică. Pune, pentru o clipă, un braț pe după umerii slăbuți ai lui Susan, apoi și-l trage la loc, stînjenit. — Era un om minunat, foarte drăguț. Nu voia ca mami să afle de amenințările alea... Ea era cam Îndrăgostită de el. Și eu eram. Nu bagă de seamă că doamna Petrovici stă acum În pragul camerei. — Era subțire ca paiu’, dar Îi plăcea cum gătesc. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
și ne spune „Confisc muzica!“ Și de atunci, noapte de noapte, aud Rolling Stones din camera colonelului! Vezi tu, ăsta era socialismul. Apoi, semnez un manifest pentru eliberarea prizonierilor politici, așa că mă iau și mă duc la spitalul ăla psihiatric, drăguț și liniștit... Colonelul În persoană mă conduce, apoi, Înainte de a intra, Îmi dă un mic dar. E Rolling Stones, banda mea cea veche. Așa că pun „Paint It Black“, un cîntec extrem de potrivit pentru că În spital totul este alb, inclusiv mîncarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
ca un lynx Înlăuntrul puloverului de angora. — În viitor, sondajele vor fi efectuate de roboți, spune Susan. Știi ce cred eu? spune Susan brusc, iritată de soră-sa. Cred că următoarea mare chestie va fi că oamenii vor fi Întotdeauna drăguți cu alți oameni pentru că vor purta niște brățări electronice care le vor monitoriza nivelul de agresivitate. De fiecare dată cînd spui răutăți, ești curentat. Băiatul cu sondajul rămîne cu ochii lipiți de decolteul lui Tiffany, Înrămat de lîna de angora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]