1,187 matches
-
nebună după el. Dar eram îngrozită de ideea că poate Luke mă ura sau mă uitase sau poate se căsătorise cu altcineva. Nu contează, a insistat Nola. Indiferent de situație, ție îți va face bine să iei legătura cu el. Drăguțul de el, a adăugat ea cu un zâmbet cald. Părinții mei au fost îngroziți. Nu plec pentru totdeauna, le-am explicat eu. în octombrie trebuie să fiu înapoi. încep facultatea. îCei care iau astfel de decizii se hotărâseră să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
cu portofelul în mână, către telefoanele din holul căminului. Din grabă, aproape că am doborât la pământ mai multe persoane. Să telefonezi de-acolo era destul de inhibant. Mai ales că Bobby-Ann și Pauley-Sue făcuseră coadă în urma mea ca să-și sune drăguții de-acasă. Dar nu mi-a păsat. Fără urmă de teamă, am format numărul lui Luke, dar când telefonul a început să sune m-am panicat gândindu-mă ce aveam să-i spun. Oare să-i zic „Luke, pregătește-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
occidentalii ăștia nemernici, spune în scris anticul acesta despre înaintașii noștri! Dar noi nu ne-am oprit aici cu citirea Istoriei antice fiindcă urmează mai departe o serie e lucruri bune și plăcute. Ia te uită numai ce spune el, drăguțul de Herodot, în Cartea a V-a paragraful 3: "După indieni, neamul tracilor este cel mai mare; dacă ar avea o singură conducere și ar fi uniți în cuget, ei ar fi, după părerea mea, de neînfrânt". Din păcate aici
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
și să strige Huoo, Băsescu și-a făcut milă și pomană de ei, închiriind pe banii de coșniță a nevestei sale, autobuze și plătind oameni ca să-l huiduie de ziua Unirii în cele două orașe. Și asta a făcut-o drăguțul de el, scumpul de el, iubitul neprețuit al poporului român, doar ca să vadă toată suflarea din lumea largă, că în România este democrație și funcționează perfect libertatea de exprimare. Deci urmând riguros logica acestui Lăzăroiu în privința răului, putem conchide că
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
Era amplificatorul care reproducea "pista sonoră" a memoriei lui Homer. - L-am auzit odată pe Adrian Gord vorbind despre dumneata. Și mi-am închipuit că așa trebuie să fii... - Nemaipomenit! - Așadar, corespunzi întru totul ideilor mele preconcepute despre dumneata. - Ce drăguț! - Nu înseamnă oare asta că-mi ești predestinată? - Oare?! făcu vocea ei adâncă și puțintel speriată. În ochii tulburi și injectați ai lui Homer vitraliile deveniseră luminile îndepărtate ale metropolei, iar cele trei altare - un vesel carusel infinit. - Analiză în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85062_a_85849]
-
eu Îl vedeam destul de bine. Avea o siluetă Înaltă și Întunecată, iar chipul Îi era Încadrat de un păr negru plin de ceva ce părea a fi zăpadă. N-am putut să nu mă gândesc pentru o clipă cât de drăguț arăta așa. Își lipi mâna de geam. Cu o oarecare ezitare, am făcut un pas Înainte. Dacă mă mai apropiam puțin lumina becurilor de afară ar fi dezvăluit zâmbetul seducător pe care Încercam să-l etalez. Am remarcat cum colțurile
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
viitor psiholog, i-am spus ironic. El dădu dezaprobator din cap. ― Nici vorbă. Spuneam doar un adevăr universal. Zâmbi larg, Într-un mod care m-a făcut să tremur instantaneu. Încercam să ignor faptul că arăta foarte bine și era drăguț cu mine, dar nu prea reușeam. ― Eu sunt Damian. M-am uitat vreo trei secunde la mâna lui Întinsă Înainte să i-o Întind pe a mea. ― Alisia. ― Ei bine, Alisia, cred că mi-aș putea folosi calitățile de psiholog
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
aproape albe, la pomeții osoși și ochii Întunecați, ușor ieșiți din orbite. Arăta chiar mai rău decât ultima dată când o văzusem deși, dacă s-ar mai fi Îngrășat vreo cincisprezece kilograme, ar fi fost chiar frumoasă. ― Ai găsit ceva drăguț? mă Întrebă ea, jucându-se cu vârfurile părului său lung și blond. ― Nu chiar. ― Mie mi-a plăcut aia, zise ea arătând către o bluză vernil, dar toate numerele Îmi erau prea mari. Probabil toate numerele din lume Îi erau
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
ar trebui să ajungă Adi? ― Păi... Fix În acel moment, cineva bătu la ușă. Miam amintit de părul meu prins aiurea și de hanoracul ponosit pe care-l purtam. ― Cred că glumești. ― Deschid eu, spuse ea. Tu doar pune ceva drăguț pe tine. M-am dus grăbită În camera mea și am sărit Într-o pereche de blugi negri și un tricou nou. Cu părul am avut ceva mai mult de lucru, dar când m-am Întors arăta foarte bine. Adi
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
-mi accepte invitația. Erau încă și mai atrăgători decât sugeraseră fotografiile lor și avea dreptate să fie mândră de ei. Eu eram destul de tânăr ca să nu-i intimidez, așa că au flecărit vesel despre tot soiul de lucruri. Erau extraordinar de drăguți, niște copii sănătoși și agreabili. Și atmosfera de acolo, sub copacii din parc, era foarte plăcută. După o oră s-au înghesuit într-o birjă ca să se ducă acasă, iar eu am pornit alene către club. Mă simțeam poate cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
prindeau contur tot soiul de forme de înșelăciune și de violență și am fost întru totul de acord cu el și l-am înțeles pe deplin când a făcut observația că autoritățile din bătrâna Anglie sunt îngrozitor de formaliste. Dar era drăguț să vezi că toate neplăcerile pe care le suferise în țara de baștină nu-i micșoraseră cu nimic patriotismul înflăcărat. Adeseori declara că Anglia este cea mai strașnică țară din lume, da, domnule, și simțea o mare superioritate față de americani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
și, după câteva evoluții sprintene, poposi pe rama unui tablou. ― Uite, o ciocârlie, strigă Mihaela plăcut surprinsă, gata să bată din palme, dar paralizând gestul ca să nu sperie pasărea. ― Nu-i ciocârlie, i-am spus, cred că e cinteză. ― Ce drăguț din partea ei că ne-a făcut o vizită. Asta e de bine, ne-aduce noroc. ― Oricând avem nevoie de așa ceva. I-o fi foame? S-o poftim la masă, ce zici. Hai, micuță cinteză, nu vrei să guști ceva? ― N-
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
de lămâie, de unt, de nasul ascuțit al unei doamne de alături, de o reclamă agățată pe perete. Toate lucrurile, oricât de serioase ar fi fost, dacă ne ieșeau în drumul ochilor, erau pentru noi motive de râs nesfârșit. ― Ce drăguți sânt tinerii aceștia, am auzit pe o doamnă spunând în spatele meu. Exclamația surprinsă ne îndemnă la o serie întreagă de variații pe aceeași temă. ― Drăguțo, nu vrei o cafea? ― Ia tu, drăguțule. ― Măcar o dulceață, drăguțo. ― Asta da, drăguțule, nu
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
erau pentru noi motive de râs nesfârșit. ― Ce drăguți sânt tinerii aceștia, am auzit pe o doamnă spunând în spatele meu. Exclamația surprinsă ne îndemnă la o serie întreagă de variații pe aceeași temă. ― Drăguțo, nu vrei o cafea? ― Ia tu, drăguțule. ― Măcar o dulceață, drăguțo. ― Asta da, drăguțule, nu te refuz. Și râzi, râzi... Lumea din vagon ne privea amuzată, molipsită de atâta veselie, dar nu vedeam pe nimeni, nu ne vedeam decât pe noi. Nu știu ce figură aveam, dar Mihaela era
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
lumină ciudată pe fața lor, care-i deosebește pe unul dintr-o mie de oameni. Am aprins o țigară. Niciodată n-am fumat cu atâta voluptate. ― Tu nu iei o țigară, drăguțo? Haide, încearcă una. ― Ca să-ți fac pe poftă, drăguțule. I-am aprins-o. Mihaela trase câteva fumuri cu gesturi ștrengărești, se înecă și începu să tușească. Apoi zvârli neîndemînatic țigara, încît sări din scrumieră tocmai în clipa când un pasager trecea printre mese. Acesta vrând să se ferească, lunecă
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
eram puțin încurcat, dar am continuat. De exemplu, dacă eu te-aș invita să mergi cu mine, cum ai face? am supus-o, din nou, unui test. -Simplu, mi-a răspuns, deliberat Toxina, rup această așa zisa legătură cu acest drăguț obez leneș și vin cu tine. Știi vorba: „Ce-am avut, am pierdut, dar nu-i nimic altceva mai bun am găsit.” Și așa în situația lui, plin cu atâtea toxine, alcool și tutun, nu știu cât mai rezistă. Și tu, nu
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
vreo reflexie asupra muzicii. Doar uneori o vorbă banală și proastă, pe care o zicea identic și cu aceleași intenții: "E un băiat foarte drăguț!" și apoi "cîntă drăguț la piano " înlocuit câteodată prin "vorbește drăguț franțuzește!" Lipea pe același "drăguț" de fraze enervant de banale. În definitiv, nici nu știu cât era de dezinteresată. Nu că mici apucături de a primi și cheltui bani cu ușurință ar însemna ceva pentru o dragoste profundă. Amândouă instinctele pot coexista, după cum un avar desăvârșit poate
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
mai înalte nu folosiseră la nimic și că, în loc să înceapă să-mi povestească tot ceea ce citise în lipsa mea, sau măcar tot ceea ce gândise despre mine, își pierdea timpul în mod neînsemnat. Alături de critici trebuiau să vie și laudele. Erau acei "drăguți", acei "buni", acei "care cântau drăguț la piano". Îndeosebi calificativul de "bun" îl risipea cu multă dărnicie. De o întrebam "a citit ceva?" sau "se pricepe în ceva?" îmi riposta, ca o scuză suficientă: "Dar e așa de bun!", ca și cum
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
și că, în loc să înceapă să-mi povestească tot ceea ce citise în lipsa mea, sau măcar tot ceea ce gândise despre mine, își pierdea timpul în mod neînsemnat. Alături de critici trebuiau să vie și laudele. Erau acei "drăguți", acei "buni", acei "care cântau drăguț la piano". Îndeosebi calificativul de "bun" îl risipea cu multă dărnicie. De o întrebam "a citit ceva?" sau "se pricepe în ceva?" îmi riposta, ca o scuză suficientă: "Dar e așa de bun!", ca și cum bunătatea ar fi putut să-l
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Viky e dulce și insuportabilă, Roza e singura profundă din toate fetele pe care le cunosc". Viky a primit recomandația cu un surâs grațios, iar Roza cu un început de mânie. Ioana adăugă mai târziu numai pentru mine: "Să fii drăguț cu Roza și să nu te impresioneze aparențele. Merită, săraca!" După dejun, într-o trăsură, cu Ioana și Viky, cu un pisoi mititel, numit în glumă pentru culoare locală Ahmed, am pornit spre mare. Cavarna: o singură stradă, cu prăvălii
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
milă. Dar Anton Holban nu e în stare a crea femeia vulgară, cu toate încercările lui subliniază mai degrabă snobismul și egoismul eroului. Irina n-ar fi avut spirit critic și ar fi dat asupra oamenilor judecăți superficiale ca: "ce drăguț", "e antipatic", "e bine, vorbește franțuzește". Eroul n-a putut ști niciodată "ce-o fi crezut Irina despre moarte", sufletul ei părîndu-i-se mai degrabă sterp... Și totuși Irina moare, căzând de pe vârful unui munte, foarte probabil intenționat. Eroul se consolează
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
rost ca acest castel să-și demonstreze, în continuare, calitățile militare, căci nu mai este decât o fortăreață singură pe un domeniu cucerit. Trebuie să predați imediat castelul și să participați, cu toate eforturile, la salvarea provinciei. Oda Nobutada — Ce drăguț. Chiar își închipuie că șmecheria asta naivă face parte din arta războiului? În noaptea aceea, Nubumori organiză o petrecere cu băutură și le arătă vasalilor săi scrisoarea. Dacă asta îl impresionează pe careva de-aici, poate părăsi castelul fără ezitare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
masă grosolană de brad, având deasupra capului scândurile groase ale scenei. Cineva umbla bocănind pe acele scânduri. Pe când i se fixau aripile la spate, doamna Poenaru spuse: Nu trebuie să vă jenați de rochițe. Voi rămâneți tot băieței, și tot drăguți. Am întâlnit bărbați care nu purtau rochițe, dar afară de faptul că erau bărbați nu prea aveau cu ce să se laude. Lucian băga de seamă că și pe Mirel Poenaru îl îmbrăcaseră într-o rochie de hârtie creponată. Hârtia lui
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
oricum n-am ajunge la același regiment, poți să fii sigur. Apropo, nu cumva ai prin familie foști liberali sau țărăniști? Fiindcă dacă ai, te paște un stagiu de toată frumusețea la batalioanele de muncă. Și acolo pe mine unul, drăguțule, m-ai pierdut de mușteriu. Dar pe vremuri? Cu sute de ani în urmă? Pe vremea lui Mircea cel Bătrân? Ha? Ce ziceți? Acea grindin-oțelită înspre Dunăre o mână, iar în urma lor se-ntinde falnic armia română!... Mda. Cel puțin
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
o lumină aprinsă în vestibulul din spate, distingea clar silueta asimetrică a lui Dave 2. Când murise, intestinele lui Dan se goliseră și, dacă asta poate fi o consolare, avusese parte și de unul dintre orgasmele lui mici și insignifiante - drăguț, nu-i așa? Așa cum am spus, medicul legist era un idiot lipsit de capacitate deductivă, dar, ca să fim cinstiți, ce ar fi putut deduce din asemenea dovezi ciudate? În cavitatea anală a decedatului fuseseră găsite două tipuri de spermă... unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]