1,417 matches
-
relevă căderea în vis, imaginarea iubirii ca spectacol unic, dominat de întrebarea retorică: "Astfel de noapte bogată/ Cine pe ea n-ar da viața lui toată?" Dar sintagma "clipa cea repede" pare să fie un atribut al visului, marcat de dramatismul imposibilității atingerii idealului. În aceste strofe, sugestiile țin mai mult de planul erotic, imaginând o întâlnire a îndrăgostiților în spațiul visului, al idealului fericirii prin iubire, întâlnire exprimată prin verbe la viitor: "Lângă salcâm sta-vom noi noaptea întreagă/ Ore
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
e nimic și totuși e/ O sete care-l soarbe/ E un adânc asemene/ Uitării celei oarbe". Însetat de repaos, de stingere, Hyperion îl roagă pe Dumnezeu să-l dezlege de taina nemuririi și rugămintea lui este de un sfâșietor dramatism: "Reia-mi al nemuririi nimb/ Și focul din privire/ Și pentru toate dă-mi în schimb/ O oră de iubire". Hyperion este gata să renunțe la nemurire de dragul unei pământene, deoarece el vede în iubire un ideal superior, care presupune
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
dezertat și a fost prins. El "primește osânda cu voluptate, ca o izbăvire de o problemă pe care n-a putut-o rezolva". (G. Călinescu). Rebreanu utilizează tehnica reflectărilor; naratorul preia adeseori punctul de vedere al lui Bologa, ceea ce sporește dramatismul romanului (Carmen Matei Mușat). Drama protagonistului este un eșec al adecvării realului la conștiință. Pădurea spânzuraților e un roman al echilibrului simbolic dintre individ și realitatea fenomenală. Pentru Apostol Bologa contează relația între conștiință și datorie și drama sa nu
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
străbate, abia văzut, un fel de rumeneală". Reușește să-l tulbure pe Națl care rămâne "cu privirea pierdută", dar nu uită că are mamă pe Mara, "precupeață și podăriță". Persida iubește intens, cu pasiune încât "Dragostea Persidei este de un dramatism răscolitor. Nimeni până la Slavici n-a descris dragostea în ceea ce are mai dramatic, grav, cu atâta adâncime și vigoare realistă, cu atâta poezie" (Pompiliu Marcea). Ea are față de Națl o pasiune statornică, îl iubește cu sinceritate, delicatețe sufletească, dă dovadă
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
îndemnul apropiaților și a lăsat trei volume de amintiri. Cel dintâi, Ce am auzit de la alții, este istoria Principatelor între veacurile al XVIII-lea și al XIX-lea construită minuțios din întâmplări pline de tâlc petrecute în vremuri pline de dramatism și de schimbări, cu eroi plini de savoare. „Cea mai prețioasă memorialistică din literatura română.“ E. LOVINESCU
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
urmă se termină abia acum, în estul Europei și chiar dincolo de această zonă, în Siberia și Caucaz. Evenimente extraordinare se plasează la un capăt și la altul. Lectura unuia și a celuilalt (un plural ar fi totuși preferabil aici) dezvăluie dramatism opțional. Intelighenția îți trăiește cu lucidă pasiune rolul ce și l-a adjudecat anevoie, în cadrul unui proces evolutiv care implică o treptată radicalizare, însă și nesiguranță, reveniri, confuzie. La un capăt se situează formarea de programe ideologice, la altul disoluția
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
la ceea ce ni se întâmplă nouă acum, după eliberarea de o grozavă tiranie. Entuziasm popular, speranțe de îndreptare, căutări febrile în diverse domenii și mai ales în acela al reorganizării statului, totul invită la analogia cu epoca Unirii, al cărei dramatism același Kogălniceanu a știut să-l evoce cu precizie: În această epocă de tranziție, când legile vechi și-au pierdut o parte din puterea lor, când legile noi încă nu sunt făcute, când multe dintre dorințele naționale nu s-au
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
produs. A. Toynbee, D. Halévy și alți istorici au tras, din acest punct de vedere, destule semnale de alarmă, citind istoria prin grila accelerației continue de viteză a evenimentelor. Revoluțiile care au sfâșiat secolul XX, alimentând procese de un imens dramatism, au întărit această senzație. Nu s-a spus despre ele că sunt "enzimele istoriei", în sensul că determină accelerarea proceselor la care iau parte? De la "duminica sângeroasă" din 1905 până la revoluțiile ce lichidează sub ochii noștri comunismul, un secol tragic
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
într-una dintre ecranizări numeroase unghiuri de filmare și cadre par să facă adesea tocmai acest lucru și să depășească motivația narativa. Efectul este de a transforma spațiul narativ în spațiu cultural, adică să predomine expunerea valorilor culturale și nu dramatismul situațiilor. Astfel, camera de filmat zăbovește peste case de epocă, pahare de vin, porțelanuri chinezești, mâncare și costume, ca și cum aceste lucruri ar conferi valoare posesorilor prin forță degajata de vechimea, frumusețea lor și asocierea cu clasa superioară. Austen tocmai asta
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
prin exercițiile la bârnă au dat un plus de siguranță în efectuarea piruetelor. Elanul și ușurința în execuție, însușite la gimnastica ritmică sunt folosite la paralele, iar exercițiile la sol pline de elemente valoroase, sunt aproape dansate, exprimând lirism sau dramatism, după cerințele impuse de muzică. Exercițiile din gimnastica ritmică sunt folosite cu succes de celelalte ramuri sportive ca mijloc de educare a expresivității corporale, a ușurinței și a grației mișcărilor. Exercițiile din gimnastica ritmică se folosesc atât pentru dezvoltarea fizică
Aspecte teoretice privind pregatirea asrtistica in gimnastica artistica feminina by LIUȘNEA DIANA NICOLETA () [Corola-publishinghouse/Science/1673_a_2936]
-
destin. Iarna in sat, Peisaj de iarnă, și Amintiri din satul natal , aparținând Pinacotecii ieșene sunt dintre cele mai reprezentative pentru această categorie de lucrări. Sentimentul ce se degajă din ele este complex, un amestec de lirism cald și de dramatism resemnat, în care amintirea poetică a iernilor din copilărie este marcată de asperitățile înfruntate de-a lungul întregii vieți. În majoritatea iernilor lui Cămăruț nu apar personaje umane, dar prezența lor și, mai cu seamă, a pictorului, se resimte undeva
Claudiu Paradais by MIHAI CĂMĂRUŢ () [Corola-publishinghouse/Science/1681_a_2948]
-
ce este inedit și nou este ilogic, chiar dacă se întâmplă în realitate. De altfel, nu acord nico importanța acestei chestiuni când îmi revăd visele sau amintirile. Mă pasionează înainte de toate frumusețea și bizareria lor, atmosfera lor tristă și calmă sau dramatismul lor dureros sau sfâșietor 398. Astfel, nefiind interesat de logica evenimentelor, luciditatea lui Blecher nu va exclude ,,lumile imaginare" și posibiltatea eroului de a trăi într-o altă realitate. Folosind termenul lui Mircea Eliade, putem afirma că personajul lui Blecher
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
uitarea nu a intervenit. Uitarea, în cazul lui Blecher, nici nu are cum să intervină. Indiferent de ceea ce narează, personajul său este contemporan cu suferința pe care o are. Refăcută, această experiență, din perspectiva unui "trecut viu", își păstrează întreg dramatismul. Plecând de la aceste considerente, ,,sacrul" poate fi identificat în romanele lui Blecher prin experiența trăită. Foarte apropiat de gândirea lui Eliade, Basarab Nicolescu definește sacrul ca ,,zonă de rezistență absolută care leagă Subiectul de Obiect, nivelurile de realitate și nivelurile
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
spetezele unei mori de vânt." Două constatări se impun. Printr-un insolit procedeu de glisare arhetipală, Fred se metamorfozează în însăși figura prietenului său de suferință, argument suplimentar că cei doi sunt chiar măștile autorului. Epistola menționată, cu accente de dramatism, dar și de luciditate, ne permite să percepem în Ladima pe individul abulic care, în preajma morții, devine un om cu mintea sănătoasă: nu pe Emilia ar fi trebuit să o venereze în timpul existenței sale încărcată de ridicol, ci pe d-
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
vegetativ persistent, sau doar suport nutritiv necesar. De asemenea, se permite - prin lege - medicilor să utilizeze doze sporite de substanțe analgezice pentru a diminua suferințele pacienților aflați în stadii terminale, cu convingerea că, în acest mod, se poate limita considerabil dramatismul situației și se pot purta discuții pe această temă în condiții mai puțin tensionate. În egală măsură subzistă principiul conform căruia nimănui nu-i poate fi impusă, contrar propriei voințe exprimate neechivoc și în mod valabil, urmarea vreunui tratament medical
MALPRAXISUL MEDICAL by RALUCA MIHAELA SIMION () [Corola-publishinghouse/Science/1374_a_2741]
-
ce le este rezervată. Avem însă de făcut în acest context o serie de precizări, în special din perspectivă etică, referitoare, dincolo de mecanismul care duce la astfel de vătămări, la destinul pe care îl poate avea un astfel de nou-născut. Dramatismul situației este expresiv redat de Gordon B. Avery, profesor de Sănătatea și Dezvoltarea Copilului: „Ar trebui un copil cu grave malformații să fie resuscitat în sala de nașteri? ... Ar trebui ca o dispoziție de tipul „absentă/fără cod“ să fie
MALPRAXISUL MEDICAL by RALUCA MIHAELA SIMION () [Corola-publishinghouse/Science/1374_a_2741]
-
de exemplu, atât un pedofil încarcerat, cât și un profesor de liceu, cu siguranță nu pedofilul ar fi ales pentru respectiva intervenție chirurgicală. Varianta optimă se consideră a fi, indiferent de evoluția pe plan legislativ a acestui procedeu sau de dramatismul situației și, respectiv, povara emoțională a luării unei asemenea decizii, alegerea efectuată în funcție de momentul în care bolnavul se adresează unității medicale (pe principiul „primul venit, primul servit“), de calitatea vieții acelui pacient, atât prezentă cât și potențială, viitoare, în baza
MALPRAXISUL MEDICAL by RALUCA MIHAELA SIMION () [Corola-publishinghouse/Science/1374_a_2741]
-
o anume detașare, servind drept pretext pentru a vorbi despre practicarea exorcismelor în zona Bucovinei, cu un grăunte de mândrie localăkk. În fapt, relatarea preluată din sursa cea mai autorizată, "instanța maternă", care o "deapănă căjvănește" nu este lipsită de dramatism iar pentru cititorul/ ascultătorul de texte sacre nu este deloc anodină deoarece interfera cu Sfânta Scriptură. 60 Mama era în așteptarea pruncului, undeva, spre miezul nopții (între orele 20-22)ll. Moașa uitase să le avertizeze pe veghetoare că nu trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
acea viață pe care și-a dorit-o și pentru sine. S-ar putea însă ca interesul lui Noica pentru viața lui Wittgenstein să fi fost și expresia unor înclinații mai romantice, de altfel bine ascunse, a unei sensibilități pentru dramatismul autentic. Cursul vieții lui Wittgenstein părea să fie predeterminat de nașterea lui în una din cele mai bogate familii ale înaltei burghezii austro-ungare. Mai multe căi îi erau larg deschise: cea de a se consacra unei vieți active, dând curs
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
al tragismului vieții, care nu putea fi armonizat cu acea existență senină ce i se potrivește unui mecena. Wittgenstein a fost astfel împins spre rupturi radicale, înfăptuite prin renunțări care au conferit vieții sale o aură de mister și de dramatism: participarea voluntară la un război care nu a fost pentru el o cauză patriotică, renunțarea după încheierea războiului la o moștenire ce reprezenta o avere considerabilă, angajarea lui ca învățător în sate sărace din munții Austriei, atitudinea cu totul detașată
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
pentru asasinul meu. Acolo unde, bineînțeles, este vizibilă "meseria de victimă" a tatălui: "Laios este încercat de o frică tandră față de Oedipul in statu nascendi (...) Competiția e acerbă, fiul își face datoria paternală cu devotament comic" (Felix Nicolau). Lestul de dramatism existențial este contrabalansat de sfârșitul în poantă ușor frivolă al unora dintre texte, soluție de lucidă revenire la matca autoironiei care deține valențe taumaturgice verificate: "gata, azi spun o rugăciune,/ fac o piruetă, mă dau pe gheață,/ pornesc mașina de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
căpătat, în timp, reflexe dintre cele mai seducătoare. Scriitorul încă își mai poate surprinde chiar și cititorul cel mai pretențios care intră în arealul său perfect recognoscibil și, fapt esențial, profund poetic, în ciuda interferențelor cu epica parabolică sau cu un dramatism grav și substanțial. În ceea ce mă privește, și ultimul exercițiu cartografic, stimulat de aceste atașante Imagini de pe strada Kanta, mi-a întărit o convingere mai veche: l-aș încadra oricând pe autorul ieșean într-un top five al poeziei optzeciste
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
întâmplător pentru un eseist specializat în Aventurile terțului, depășirea lor printr-un proces unificator care să nu le piardă, ci, dimpotrivă, să le potențeze pare a fi de altfel starea poetică originară ce dă substanță unei lirici tensionate, de un dramatism adesea nereținut. În "arsenalul pietros de cuvinte" al poeziei actuale, Cassian Maria Spiridon pătrunde cu un gen de scriitură propriu, în care coexistă limbajul apodictic și cel discursiv, minieseul sprințar, jucăuș și formula sobră, simili-științifică, notele metafizice și extazele religioase
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
românul lui Huysmans A rebours (1884), în care autorul refuză să reprezinte un personaj ce ar înfrunta societatea, chiar și cu prețul eșecului. El alege personaje retrase, care trăiesc la marginea societății. Importantă demersului naturalist este de a fi prezentat dramatismul timpului și personajului. "Destinul uman e în întregime reintegrat în destinul social și istoric, dramă colectivă și dramă individuală se echilibrează perfect și autorul prezintă această dramă că pe o tragedie epica" [Albérès, Istoria românului modern, 1968, p.75]. Lumea
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
balzaciene: "Artă balzaciana constă într-o abia supravegheată creare și dozare de efecte scenice, într-un joc diabolic al luminilor și umbrelor, în mizarea pe ceea ce scoate în evidență contrastul. Din grăuntele melodramatic ce nimerește pe scena teatralizata cresc lăstarii dramatismului, supuși, apoi, unei tragice uscări treptate" [1989, p.203]. 166 Julien Sorel își gândește existența în termenii unui rol de interpretat, iar Lucien de Rubempré constată că în Paris "tout est spectacle, comparaison et instruction" [Leș Illusions perdues, 1983, ÎI
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]