1,848 matches
-
-și probabil lucrurile de care avea nevoie pentru excursia departe de familie. —Să nu crezi că fac pasul ăsta cu liniște în suflet, a rostit el fără să întoarcă înspre Fiona. Eram pe punctul să rămân și să încerc să dreg lucrurile de dragul Jessicăi. Numai că așa cum am știut că aș fi greșit dacă m-aș fi întors la Belinda numai pentru Jake, așa am hotărât și acum că trebuie să plec pentru o vreme... de parte de tine... ca să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Nu mai aude să ia țigări ieftine, cele mai ieftine de care are la bar. Repetă, derutat-precipitat, un creștin de bărbat, și pe urmă că-n nici un caz nu s-ar pune problema c-ar duce lipsă de pretendenți - o drese în felul ăsta. Să n-o supere, dragostea mea, să n-o sperie tocmai acum, când a-nceput și i s-a făcut, oh, pulsa, exploda, te rog, și uite că rugămintea-i fu ascultată, complimentul îi pică bine și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Iar Linda nu ne-a văzut. — Unde erați? În vestiarul bărbaților? — Mda. — Cât de departe ați ajuns? Cum tenul lui Derek era de culoarea strălucitoare a boabelor de cafea, era imposibil să-ți dai seama dacă roșea sau nu. Își drese glasul cu zgomot. — Zău așa, Lou, doar nu ești mama... — Zi mersi că nu sunt, se rățoi ea. Destul de departe pentru ca Linda să se supere, ai? — Crede-mă, nici n-a dat pe acolo, insistă Derek. Nu am văzut-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Manierele sale erau atât de bune, că nu-mi dădeam seama ce gândea cu adevărat. — Schițele acelea sunt pentru ceva la care lucrezi În prezent, scumpo? Întrebă el. E În același stil sau experimentezi Într-o nouă direcție? Mi-am dres vocea. Probabil că acesta era momentul În care ar fi trebuit să Încep să debitez niscai vorbe alese à la Felice, În legătură cu Fiica Chestiei, dar n-am reușit nici În ruptul capului. — ăăă, o să fie cam tot ca cealaltă, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
și Târfa Babilonului laolaltă și că n-ai mai consimți niciodată să rămâi singur cu mine. Mă rog, asta e ce mi-ai dat de Înțeles cu ultima ocazie. Hawkins spuse ceva ce nu se auzi prea bine, apoi Își drese glasul și repetă, de data asta mai tare: — Exact despre asta voiam să-ți vorbesc. Barul nu era destul de intim pentru astfel de discuții. Voiam să spun că nu se mai poate repeta. Tălpile Îi erau ușor depărtate una de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
hârtie care se va fi produs vreodată În atelierele din Samarkand. Un evreu din cartierul Maturid a fabricat-o special pentru mine, după o rețetă străveche, În Întregime din dud alb. Pipăi-o, e din aceeași sevă ca mătasea. Își drege glasul Înainte de a explica: — Aveam un frate, cu zece ani mai mare decât mine, era de vârsta ta când a murit. A fost sfâșiat În bucăți, În orașul Balkh, pentru că a compus un poem care-i displăcuse suveranului din acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Înceapă noaptea lor. Câți ibvnici crezi tu oare că există În acest oraș, care, la ceasul de față, asemenea nouă, se drăgostesc? Djahane e cea care șușotește, poznașă. Omar Își potrivește meticulos tichia de seară, Își umflă obrajii și-și drege vocea. — Să cercetăm chestiunea Îndeaproape: dacă lăsăm deoparte nevestele care se plictisesc, sclavele care se supun, femeile de stradă care se vând sau se Închiriază, fecioarele care suspină, câte femei mai rămân, câte ibovnice se vor Întâlni În această noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
putut să calculez cu exactitate, declară el, ceea ce a raportat vistieriei sultanului percepția fiecărei provincii, a fiecărui oraș important. Am prețuit, de asemenea, prada luată de la dușmani, și știu acum În ce mod a fost cheltuit acest aur... Ceremonios, Își drege glasul, Îi Întinde secretarului său pagina pe care tocmai a citit-o, o apropie de ochi pe următoarea. Buzele sale se Întredeschid, apoi se strâng. Se lasă iarăși tăcerea. A dat la o parte foaia, și-a aruncat privirea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
se Înțeleagă că Preaînaltul ar fi incapabil să facă un lucru mai bun. Se discută categoric, se gesticulează. Khayyam se mulțumește să observe neatent mimica fiecăruia. Dar un orator Îl numește, Îi elogiază știința și Îi cere părerea. Omar Își drege glasul. N-a rostit Încă nici o silabă când marele cadiu din Merv, care n-a prețuit niciodată prezența lui Khayyam În cetatea sa, nici, mai ales, considerația cu care acesta e mereu Înconjurat, sare de la locul său, Îndreptând către Omar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
medie și cu coajă cu tot, dar căruia i se vor fi tăiat, la cele două capete, micii țepi care trec de margini. — Foarte riguros, am spus eu râzând. Profesorul Îi adresă elevului o privire de reproș. Ca s-o dreg, mă crezui obligat să-mi dovedesc silința: — Djaw-ul reprezintă, așadar, cea mai mică unitate de măsură. — Deloc, se indignă Howard. Se raporta, imperturbabil, la notele sale: — Greutatea unui bob de orz e egală cu aceea a șaptezeci de boabe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
le arde de glumă. A trebuit să stau drept, să mă țin nemișcat, să întind brațele, să mă răsucesc, să fac câțiva pași. Ei au șoptit, au exclamat aprobator, m-au tras de cămașă, mi-au suflecat mânecile. Și-au dres glasul, s-au apucat de bărbie ori de lobul urechii, au încruntat sprâncenele, au făcut un pas înainte, un pas înapoi, ba chiar au început să vorbească singuri. S-au decis în sfârșit pentru galben și Francesco m-a luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
mult îmi doream foarte tare să aflu povestea”, am spus, apăsând pe foarte tare, într-un fel în care mă gândeam că aș putea să-l impresionez. Tata s-a dat bătut. „Așa, deci”, a început el și și-a dres puțin glasul, „era în 1952, când am plecat eu de la Dunăre. De întâi septembrie.” „Cum de știi atât de exact când a fost?” „Pentru că asemenea lucruri nu se uită niciodată. Și, în afară de asta, tatăl tău are o memorie ieșită din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
din plastic: Francesco, Paolo, signora Maria, signor Giovanni, Pietro, tata și eu. Tatei îi era frică. Eu puteam recunoaște semnele. Deși, de data asta, avea trei sute de dolari în buzunar. Vocea îi suna puțin răgușit și trebuia să și-o dreagă mereu. Avea privirea neliniștită, ca în trenul care ne-a adus la Veneția. Spinarea lui signor Giovanni se gârbovise mai mult ca de obicei. Fața îi era aspră, dar privirea o avea blândă. Francesco se ținea drept, picioarele lui păreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
fost surprinsă, dar nu era cu putință să-i povestesc că totul se dusese în pantaloni. Când a închis ușa în urma mea, m-am simțit ca după examen, ușurat și puțin tulbure. Acasă l-am rugat pe tata să-mi dreagă fermoarul. În ziua aceea descoperisem că picioarele, brațele și burta unei femei nu sunt cu nimic mai prejos decât sânii. În zilele următoare am fost foarte neliniștit și am căutat-o pe Lea în tot orașul. Mergeam prin piață, miroseam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
aruncă un muc de țigară pe jos și îl strivește cu vârful piciorului. Poartă bocanci grei de piele, precis că transpiră în ei și face bășici. Ofițerul se apropie și duce mâna la șapcă, în semn de salut. Tata își drege glasul și așteaptă în spatele mașinii. Se reazemă de un colț al remorcii. Vocea ofițerului e profundă și calmă. El răsfoiește pașapoartele. „Italia, asta e o țară frumoasă”, observă el. „Michelangelo, Leonardo și așa mai departe. Am acasă o carte despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
despre divinitate, peste tot, și de peste tot trimitea vești. Exact În momentul În care crainicul termină de citit comunicatul guvernului, camera numărul doi Îl aduse pe ecran pe directorul general. Se vedea că avea emoții, glasul Îi era gâtuit. Își drese glasul și Începu să citească, domnule director general al televiziunii naționale, stimate domnule, În scopuri pe care persoanele interesate le vor găsi convenabile, vă informez că Începând de astăzi, la miezul nopții, se va muri din nou așa cum se Întâmpla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
își ascundă mândria, ca nu cumva să mă gândesc pentru o clipă că aș fi o mamă mai bună decât a fost ea, nu vrea să te supere, nu înțelegi? Dă-mi-o la telefon, spun eu, încercând să îmi dreg vocea, draga mea Noghi, bună dimineața, și ea răspunde, bună dimineața, mami, iar acest al treilea cuvânt pronunțat de ea îmi arde urechile, bună dimineața, mami, și spun, eu și tati plecăm două zile în nord, să ne odihnim puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
șoptesc eu, ar fi trebuit să rămân acolo pe iarbă și să privesc norii, în loc să mă grăbesc să ajung aici, nimeni nu are nevoie de sacrificiile mele, din nou mă inundă sentimentele de vinovăție, așa cum fumul inundă întreaga casă, îmi dreg vocea, privesc fierbințeala amiezii plutind deasupra terasei, păcat că nu este încă noapte, ce vom face cu rămășița asta de zi, care se târăște asemenea unui picior rănit, trebuie bandajată, trebuie îngrijită, dar eu nu mai am putere. Mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
nu găsesc cuvântul potrivit. — Niciodată nu pot să spun ceea ce vreau, continuă Naoko. Mi se cam întâmplă de la o vreme. Încerc să zic ceva, dar nu rostesc decât cuvinte aiurea sau spun exact altceva decât ceea ce intenționasem. Vreau să o dreg, dar iese și mai prost. Îmi pierd șirul și uit cu ce am început. Am senzația că mă dedublez și joc leapșa singură. Jumătate din mine o aleargă pe cealaltă jumătate în jurul unui stâlp gros. La fel și cu vorbele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
nu știți unde s-ar mai putea bea la ora aceasta, undeva prin apropiere? — La ora cinci dimineața? am întrebat-o eu extrem de mirat. — Da... — La ora cinci și douăzeci dimineața, lumea se duce de obicei acasă pentru a se drege cu un pui de somn. — Da, știu, a răspuns ea jenată, dar prietena mea vrea neapărat să bea ceva. Are niște probleme. Atunci nu vă rămâne decât să vă întoarceți cuminți acasă și să beți acolo cât poftiți. Da, numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
ea, consider că interpretarea ei a fost ieșită din comun și m-ar trece aceiași fiori dacă aș auzi-o din nou... deși îi cunosc toate șiretlicurile, minciunile, defectele. Crede-mă, se întâmplă asemenea lucruri în viață. Reiko și-a dres glasul și a tăcut o vreme. — Deci ai luat-o ca elevă? am întrebat. — Bineînțeles. O ședință pe săptămână, în fiecare sâmbătă dimineața, pentru că nu avea școală. N-a lipsit niciodată, n-a întârziat niciodată, a fost o elevă ideală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
pe atât de banală. Trei bărbați și patru femei - nu-i rău. Înseamnă că sondajele publicate de ziarele britanice conțin o urmă de adevăr. Bărbații au început să discute mai ușor despre sentimentele lor. Bună, încep eu, încercând să-mi dreg vocea. Lăudat fie vinul! Chiar și cu ajutorul lui, îmi e greu să vorbesc despre mine în fața unor tovarăși de suferință, asta ca să nu-i mai socotesc și pe cei pe care nu i-am văzut în viața mea. Mă numesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
singură! Izbucnește în plâns. O privim îngroziți. Ben face o mutră așa de vinovată de parcă el i-ar fi fostul soț. Jennifer e cea care se ridică, o îmbrățișează și continuă să îi șoptească ceva, până când Charlotte se oprește, își drege glasul și își șterge lacrimile cu un șervețel. Se scuză apoi pentru că a provocat o asemenea scenă. —Charlotte, de aceea suntem aici, intervine Jennifer. Toți plângem. Mă rog, aproape toți. Eu, una, am făcut-o deja. — Și eu, o completează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
voia să aibă ceva în comun. Matt arată de parcă știe că a spus ceva ce nu trebuia - fața lui mare și jovială începe să se schimonosească din cauza îngrijorării - și sunt sigură că expresia mea e responsabilă de asta. Trebuie să dreg cumva lucrurile. —Douăzeci de kilometri! exclam detașată. E dat naibii! Cum poate cineva să reziste atât?! Eu mă plictisesc după câteva sute de metri! — Plictiseala nu e prima mea grijă, răspunde Matt. Eu mi-aș face probleme în legătură cu un atac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Vanessa să se simtă ignorați când se vor întoarce, explic eu. De fapt, nu Finn. Doar Vanessa. Bea șampanie de parc-ar fi apă, zice Davey dezaprobator. Păi, e gratis, zic eu, ridicând paharul. Da, dar..., încearcă Davey s-o dreagă. —Privește, spun eu, Barney a capitulat deja. Barney a încolțit-o pe Daisy lângă un perete și-i spune nu știu ce poveste care-o face să râdă în gura mare. —Momelile lui Daisy funcționează mereu, nu? Știu că Barney nu prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]