37,362 matches
-
deseori doar de dragul fragmentarismului și pentru deruta cititorului pe care știm cu toții că alambicările îl flatează. Citind toate aceste peste șapte sute de pagini e imposibil să nu observi cîteva scheme de caracterizare (în momentele importante, toate personajele stau cu spatele drept, rigid și tuturor ridurile li se atenuază ca prin farmec cînd urmează să spună ceva epocal), e imposibil să nu te enerveze dialogurile neverosimile, artificiale sau să nu observi lipitura fragmentelor de ziar care nu reușesc în ruptul capului să
Bujor Nedelcovici, reeditat by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15782_a_17107]
-
spună acest naturalism scuipat printre dinți în vremuri de teroare politică, după care a urmat exilul. Mesajul, didactica, subversivitatea atît de aplaudată. Curajul romanului politic (aproape!) total. Și nu unul, ci zeci de romane de acest tip, pentru a căror dreaptă recitire va trebui probabil inventată o nouă teorie literară. Pentru că naturalism, parabolă, existențialism, dostoievskianism - găsim din plin, dar nu găsim totdeauna un lucru mult mai simplu: plăcerea lecturii. Bujor Nedelcovici, Somnul vameșului, 3 volume, Editura Allfa, București, 2001, 232+276
Bujor Nedelcovici, reeditat by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15782_a_17107]
-
statele mici vor trebui să le accepte de voie sau de nevoie. Guvernele care le vor prevedea și-și vor acomoda din vreme programele la ele vor obține avantagii pentru popoarele lor și vor evita crize interne". Analiza e lucidă, dreaptă, dovedind cunoștințe aprofundate de sociolog și statistician. Dar, din păcate, în loc ca acest document să fi putut servi ca instrument călăuzitor (se spera, atunci, într-un posibil conflict între aliații din război, care se va termina cu o Pax americana
Cazul Anton Golopenția by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15785_a_17110]
-
cum aveau misiunea, n-au făcut decît s-o lovească sălbatec și cu meșteșug, fără a-i zdrobi cutia craniană. La cererea d-sale, medicul a externat-o din spital cu un traumatism cranian, o fractură la nas și brațul drept cu un hematom de la umăr la mînă, medicul declarînd că nu se poate exclude, timp de două săptămîni, o congestie cerebrală. Agresata a cerut însă imediata externare. Știa că �numai reacțiile din presa franceză îmi puteau evita recidiva. Era important
Memorii răscolitoare by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16115_a_17440]
-
vreme de pe traseul ei organic, de regat armonios, și blestemată să-și urmeze destinul republican, impus de ruși și de slugile lor dejiste, ceaușiste și... nomina odiosa. Ce dezordine! Lesne explicabilă, dacă - prin adeziunea ignară a populației - urmașii în linie dreaptă ai celor sus pomeniți se simt ca peștii în apa lor. Cu nostalgia dezordinii planificate, în care, la adăpostul patern al liderilor neocomuniști de azi, pescuitorii în aceeași apă smîrcoasă prosperă gras, cu mimarea șmecherească a aderării la valorile de
Ordinea - dezordinea by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/16154_a_17479]
-
bob de vis așterni iubirea iară. DIN BUCĂȚI Din bucăți, sau pe de-a-ntregul, Lasă-ți umbra să-mi atingă Pasul greu, ăla beteagul Prins în sârba cea nătângă. Pe-un călcâi aspru de stele Fă contur cu mâna-ți dreaptă La o lacrimă cu vele Să o umfle vântu-n șoaptă. În cerdacul veșniciei Mulge-mi gândul, frica-mi iartă, Vindecă-mi rana prunciei Din obrazul ce te-așteaptă. Din bucăți de mângâiere Și întregu-mi, fă-ți avere!
Poezii. In: Editura Destine Literare by Ana Iram () [Corola-journal/Journalistic/82_a_232]
-
alte cuvinte, dl Năstase l-a luat pe Priboi pe garanția sa, încă o dată, deși ar fi trebuit să-și dea seama că una e relația de amiciție personală și cu totul altceva e să folosești statul sau AGVPS-ul drept poligon de tragere pentru asemenea amiciții. Într-un editorial din EVENIMENTUL ZILEI, Cornel Nistorescu i-a reproșat tăios premierului că pune mai presus relațiile personale decît interesele țării. Întrebarea Cronicarului e alta, îl are Priboi cu ceva la mînă pe
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16166_a_17491]
-
alegerea unui exemplu de o superbă simplitate, devenit scenariu de teorie științifică: "De la fereastra unui vagon de tren în mișcare uniformă las să cadă o piatră pe terasament fără a-i da un impuls... voi vedea piatra căzând în linie dreaptă. Un pieton care, de pe o potecă laterală, vede fapta mea urâtă, observă că piatra cade pe pământ descriind o parabolă...". În rest, teoria relativității, așa cum o știm sau cum n-o știm din liceu. Albert Einstein - Cum văd eu lumea
O privire în cărțile lui Dumnezeu by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/16156_a_17481]
-
subiectul. Lovinescu a așteptat, în tensiune, apariția cronicii lui G. Călinescu la rubrica sa din Adevărul literar și artistic. Ea apare în 10 februarie 1935. E, de fapt, o execuție radicală, ascunsă sub motivația că E. Lovinescu merită o critică dreaptă. Nu-i recunoaște decît meritul unei opere de vulgarizare a unor documente rare, recent publicate. Dacă însă, prin acest roman, Lovinescu credea că a "prins sub lupa sa pe giganticul Eminescu" e o autoînșelare. Romanul e, de fapt, o evocare
Eminescu și Mite by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16160_a_17485]
-
Alex. Ștefănescu Un Jupiter Tonans în pagina a doua a României literare Foarte multă lume este oripilată - și pe drept cuvânt - de invazia de vulgaritate din presa de după 1989. Se pierde însă din vedere relansarea, în aceeași perioadă, a gazetăriei de ținută, prin contribuția a numeroși scriitori, istorici, filosofi, sociologi și politologi. Ștefan Aug. Doinaș, Adrian Marino, Zoe Petre, Livius
PUBLICISTICĂ DE CINCI STELE by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16171_a_17496]
-
Coldfield în veșnicul ei veștmînt negru pe care-l purta de patruzeci și trei de ani acum, pentru sora ei, pentru tatăl ei sau pentru cel care nici nu-i fusese soț - nimeni nu știa - așezată astfel, țeapănă, în jilțul drept, tare, atît de înalt pentru ea, încît îi atîrnau picioarele drepte, țepene, ca și cum ar fi avut pulpe și glezne de fier, neatingînd dușumeaua, cu aerul de furie neputincioasă și inertă pe care-l au picioarele copiilor, și vorbind cu vocea
Tatăl nostru Faulkner by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16180_a_17505]
-
patruzeci și trei de ani acum, pentru sora ei, pentru tatăl ei sau pentru cel care nici nu-i fusese soț - nimeni nu știa - așezată astfel, țeapănă, în jilțul drept, tare, atît de înalt pentru ea, încît îi atîrnau picioarele drepte, țepene, ca și cum ar fi avut pulpe și glezne de fier, neatingînd dușumeaua, cu aerul de furie neputincioasă și inertă pe care-l au picioarele copiilor, și vorbind cu vocea posomorîtă, hărțuită, uimită, pînă cînd în cele din urmă ascultarea însăși
Tatăl nostru Faulkner by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16180_a_17505]
-
Cronicar Diferența După ce dl Sorin Dumitrescu ne-a explicat pe larg, într-o pagină din Aldine de ce stînga e sinistră și dreapta, dreaptă, iată, DILEMA din 13-19 aprilie ne oferă prilejul să privim cu un ochi ceva mai laic diferențele dintre una și alta. Într-o tabletă intitulată chiar Diferența, dl Mircea Iorgulescu se referă la o carte recentă de la Flammarion în care
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16199_a_17524]
-
și morale ale primelor două forme de surghiun sînt, pentru a spune astfel, justificate de o dură realitate istorică: regimul totalitar, forma a treia, actuală, apare ca rezultat al unei sinistre farse jucate istoriei de către un grup de profitori. Drumul drept, care se deschidea către o democratizare autentică, reparatorie a traumelor trecutului, a fost părăsit de conducerea restauraționistă ce a monopolizat Revoluția din decembrie, ținînd a obține puterea cu orice preț. "Șansa unică de a face istorie" a fost astfel irosită
Cele trei exiluri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16187_a_17512]
-
dă un exemplu mai mult pentru vechea lege a istoriei: că în lupta între civilizarea adevărată și între o națiune rezistentă se nimicește națiunea dar niciodată adevărul." Titu Maiorescu este, totodată, adeptul europenizării care atîta a deranjat orientările de extremă dreaptă românești care, tocmai de aceea, l-au declarat "inactual", izgonindu-l din spațiul românesc cultural. În 1871, tot în Direcția nouă, declara bucuros că "pe noi, românii, ne-a scos soarta fără veste din întunericul Turciei și ne-a pus
Titu Maiorescu, azi by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16191_a_17516]
-
deputat și, apoi, senator. Ediția din Criticele lui Titu Maiorescu, pe care o comentez, reproduce textul ediției din 1967 al doamnei Domnica Filimon, ireproșabil sub raport filologic. Prefața stimatului meu coleg de breaslă dl. Dan Mănucă e, negreșit, informată și dreaptă, dar parcă prea mult stăruie asupra rolului Junimei ca factor de presiune asupra spiritului public al epocii, fără să se gîndească, totuși, că ar fi fost necesară dezvoltarea ideii valorii încă actuale a maiorescianismului. Titu Maiorescu, Critice. Ediție îngrijită de
Titu Maiorescu, azi by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16191_a_17516]
-
șăgalnic al comportării (antropomorfice) a imaginarului cu ideologia și al unei "adunări" ca la clasă: " Iar dacă acest punct s-ar fi unit cu altul, în care imaginarul se poartă subversiv cu ideologia, s-ar fi putut trage o linie dreaptă de la el pînă la activiștii de azi ai postmodernismului". Să mai specificăm că termeni ca "subversiv" și "activiști" degajă un iz de actualizare? O reducere la absurd încunună cochet acest succint preambul: Cu atît mai mult cu cît de multă
O nouă imagine a lui Ion Pillat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16225_a_17550]
-
gen e la fel de reprezentat moralmente și de aspectul său "secund", inadaptabil și insurgent, provocator cu program. Nostalgia serafică nu dobîndește drepturi superioare demonizării. Cele două fețe ale plăsmuirii poetice sînt la fel de legitime precum cei doi ochi ai autorului, contrastanți: "Ochiul drept zvîcnea de o amintire:/ A luminii pe pîntecul tău. Un cîntec/ Îngînat cu buzele doar, imperceptibil./ Ochiul drept, cel stăpîn cîndva, călărețul crîncen,/ Ochiul drept ca o sabie. Cîndva.// Ochiul stîng aștepta. Vitraliu/ Îmbinat cu cheaguri de sînge. Ochiul stîng
O dublă valență poetică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16271_a_17596]
-
nu dobîndește drepturi superioare demonizării. Cele două fețe ale plăsmuirii poetice sînt la fel de legitime precum cei doi ochi ai autorului, contrastanți: "Ochiul drept zvîcnea de o amintire:/ A luminii pe pîntecul tău. Un cîntec/ Îngînat cu buzele doar, imperceptibil./ Ochiul drept, cel stăpîn cîndva, călărețul crîncen,/ Ochiul drept ca o sabie. Cîndva.// Ochiul stîng aștepta. Vitraliu/ Îmbinat cu cheaguri de sînge. Ochiul stîng, cel puios și tandru,/ Învelit în placentă, adormit.// Apoi, brusc, ochiul stîng a plesnit/ S-a scurs pe
O dublă valență poetică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16271_a_17596]
-
fețe ale plăsmuirii poetice sînt la fel de legitime precum cei doi ochi ai autorului, contrastanți: "Ochiul drept zvîcnea de o amintire:/ A luminii pe pîntecul tău. Un cîntec/ Îngînat cu buzele doar, imperceptibil./ Ochiul drept, cel stăpîn cîndva, călărețul crîncen,/ Ochiul drept ca o sabie. Cîndva.// Ochiul stîng aștepta. Vitraliu/ Îmbinat cu cheaguri de sînge. Ochiul stîng, cel puios și tandru,/ Învelit în placentă, adormit.// Apoi, brusc, ochiul stîng a plesnit/ S-a scurs pe trotuar, pe urmă în sus, pe picioare
O dublă valență poetică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16271_a_17596]
-
varietății, amendată, slăbiciunile argumentațiilor sunt sancționate, așa cum se poate sancționa totuși și afirmația lui Regman însuși că judecata lui Florin Manolescu despre Istoria literaturii române a lui Negoițescu "e plină de șicane". Nu despre "șicane" este vorba, ci despre o dreaptă evaluare a "Istoriei" lui Negoițescu. În numele obiectivității C. Regman ar fi trebuit să spună și despre această "Istorie...", ca și despre a lui Ulici: "cea mai recentă culegere de medalioane critice". Cum ziceam mai devreme, însă, și obiectivitatea își are
Ironie și franchețe by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/16283_a_17608]
-
prețioasă pe edificiul operei sale, și așa destul de impunător". Dar Călinescu, a cărui opinie avizată Lovinescu o aștepta (de aceea, în jurnal, nota "în sfîrșit, art. Adevărul literar"), într-o cronică perfid nimicitoare, observa că marele critic merită o critică dreaptă "cinstită, deoarece a fost mereu nedreptățit sau cu omagii prietenești sau cu injurii nedrepte". Cronica e, de fapt, o demolare meșteșugită a romanului, considerînd numai precedentele romane strict autobiografice Bizu și Firu-n patru. Cît despre Mite, romanul nu are decît
Un episod dramatic din viața lui E. Lovinescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16255_a_17580]
-
clipe asupra unei chestiuni care se dezbate în piața literară. Și anume dacă "eticismul" (criteriul etic, astfel persiflat chiar prin nuanța denumirii) și-a trăit ori nu traiul. Denunțînd conceptul estetic al doamnei Monica Lovinescu și al domnului Virgil Ierunca drept "perimat", cîțiva comentatori se declară, aparent, gata a se întoarce la poziția lui E. Lovinescu, conform căreia, în literatură, singura morală o reprezintă valoarea estetică. Dar între cele două poziții nu e nici o contradicție! Estetica (alt concept luat în derîdere
Gheorghe Grigurcu - "Viața mea la Târgu-Jiu? Neantul mobilat cu o bibliotecă..." by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16257_a_17582]
-
ca mine". E manipularea prin excitarea perversă a reflexului necondiționat de supraviețuire a animalului din om. De aceea, azi în Franța cerșetorii se îmbracă în haine de duminică, curate și perfect călcate, fără cea mai mică urmă de rosătură. Stau drepți ca la paradă și întind mâna la doar câțiva centimetri de corp, ca și cum ar vrea să îți dea "Bună ziua", de la aceeași înălțime cu tine. Ei întorc astfel cu perversitate perversiunea: "Te poți uita la mine liniștit căci nu vreau să
Spovedania Și cei 30 de arginți by Nicolae Oprițescu () [Corola-journal/Journalistic/16303_a_17628]
-
dat, iar treaba plătită, o treabă făcută în toată regula și cum să-ți spun eu - ezita cu spirit de răspundere și de respect... - E cumva neamț, mă interesasem discret. - Dar de unde, român neaoș de-ai noștri, răspunde ea; e drept că bănățean, precizează în șoaptă ca și cum lucrul ar fi interzis, conspirativ, în stare să te bage la pușcărie - care, orișicum, o pățești repede și cînd nici nu te gîndești. Madam C. avea ceva experiență. Ca atunci, cînd fusese închisă și
Anchete by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16318_a_17643]