1,425 matches
-
Vasile Alecsandri, partea a doua și a treia adăugate de T. Teodorescu” - profesor de canto din Iași: 1 Hai să dăm mână cu mână Cei cu inima română, Sănvârtim hora frăției Pe pământul României. Iarba rea din holde piară, Piară dușmănia-n țară, Între noi să nu mai fie Decât flori și armonie. 2 Basarabia iubită, Transilvania dorită, Bucovina-n veci frumoasă, Temișana cea mănoasă, Țări cu frați de-un neam și-o lege Sub același falnic Rege, Astăzi toate împreună
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
în accidentele grave; vizita prințului Ferdinand al Bulgariei care va sosi în România la 15 iulie mergând direct la Sinaia, după care, la întoarcere, se așteaptă vizita lui la regele Carol al României, dânduse astfel o dezmințire tuturor aserțiunilor despre dușmănia între aceste două state, provocate doar de campania neprietenoasă ziaristică care sa purtat mai ales din partea Bulgariei; ancheta literară din ziarul Epoca referitoare la starea actuală a literaturii române, intervievat fiind colaboratorul ziarului B.P. Hașdeu, referitor la Eminescu, Alecsandri și
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
responsabil A. Iliescu, Societatea Tipografică Cernăuți. În articolul „Între arbitrar și interese de stat” prof. Petre D. Toma afirmă că: „La noi, românii, toate se fac în numele statului, actul eroic, cinstit, patriotic, dar și înșelăciunea, furtul, escrocheria, spiritul de gașcă, dușmănia, corupția etc.” Și mai departe: „Iată unde se găsește nefasta tradiție a fanarioților, bizantinismul! Noțiunea de stat prin nechibzuință, prin toleranța răului, prin guvernare pătimașă, fără scrupul în jefuirea bunurilor publice, au îndepărtat această instituție de inimile tuturor. Statul apare
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
ultimele două decenii: nesolvirea abonamentului.” Timpul dădea vina pe lipsa de sprijin material, în realitate însă era rezultatul a ceea ce Timpul spusese altădată, în gura mare: „Rezultatul fiinal al actualei tactici politice a Românilor bucovineni: înăuntru neuniți, în afară în dușmănie cu toți factorii politici din țară”... În general Timpul nu a avut răsunetul dorit. A rezista până la 4 ianuarie 1901. Nici na fost un ziar literar, era puțin îngrijit și găzduia mai mult reproduceri din alți scriitori decât din cei
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
a spune adevărul", și este printre puținele conștiințe critice care nu s-au abătut nicicînd de la acest precept. Merită a fi prezentată omenia, cu atributele ei, așa cum le-a desemnat George Racoveanu și au fost consemnate în George Racoveanu și dușmănia onoarei: "iubire de străini, ținerea cuvîntului dat, sentimentul onoarei, dispoziție de jertfă, spiritul dreptății, modestie, credință în Dumnezeu". Aceste atribute dau seama de constantele de la care foarte puțini dintre românii aflați în exil nu au abdicat. La Virgil Ierunca, cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Într-acolo Încât nu numai față de vechiul și familiarul „Nicolae” reflexele lor „sub-liminale”, dar și unele mai directe erau altele - vezi G. Liiceanu sau N. Manolescu care mi-au dat curând dovezi de indiferență afișată, unul și celălalalt, N.M. de dușmănie directă atacându-mă Într-unul din primele numere ale României literare al cărei proaspăt redactor-șef ajunsese după o luptă acerbă, se pare cu O. Paler! -, dar schimbarea lor se produsese și În „adâncime” și, după părerea mea, Într-un
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
s-a mers atât de departe ca În România. Cauzele sunt multiple. Acutele discrepanțe sociale și insuficienta cultură democratică au purtat o bună parte din răspundere. Românii nu au excelat la capitolul solidarității. Au ieșit la suprafață vechi motive de dușmănie. Se răzbunau țăranii Împușcați la 1907. Cei aflați În ascensiune au avut satisfacția să-i vadă pe alții cum coboară. Cât despre democrație, majoritatea românilor nu știau prea bine ce Înseamnă. Dimpotrivă, se manifestase Întotdeauna un soi de respect amestecat
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
nu semnează din scrupul, pentru că nu cunosc prea bine realitățile războiului din Cecenia. Printre cei mai reticenți, mi se par portughezii și spaniolii... Scriitorii ruși sunt, la rândul lor, foarte supărați. Îl văd pe Varlamov cum mă privește cu destulă dușmănie, dar nu are curajul să se apropie și să-mi vorbească, să se indigneze. Discut, în schimb, cu Nazim Orudzev, attendent-ul scriitorilor ruși în Trenul Literaturii, un tătar care vorbește mai multe limbi străine, foarte versat în chestiuni de însoțire
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
mai bine de un deceniu de prietenie strânsă, după sute de nopți, mii de ore de dispute și întâlniri ideatice entuziaste, purificatoare, vitale și esențiale pentru minuscula noastră insulă „vie și gânditoare”, o insulă ce plutea într-un ocean de dușmănie, vulgaritate și falsă artă, Matei Călinescu reține din toată efervescența mea ideatică, din solidaritatea cu el și cu arta sa, doar faptul că... i-am sugerat să intre în partid! Da, cred că i-am sugerat acest lucru o singură
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
provocate de același regim?! Voi reveni mai încolo la ce s-a petrecut pe „scena elitei” românești după revoluție, schimbarea radicală și de neînțeles a „unora” dintre foștii prietenii și complici intelectuali, fapt ce a produs fisuri și grave neînțelegeri, dușmănii chiar în câmpul literar, slăbindu-ne încă o dată capacitatea noastră de a rezista la noile presiuni politice și financiare. Trebuie să recunosc însă că nici azi, la 14 ani de la revoluție, nu pot „să cred”, să mă împac cu ideea
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Siria și Fenicia) și unde și-a dat sufletul: la Ierusalim. 2. Copilul din Nazaret Iar în a șasea lună, a fost trimis îngerul Gavriil de la Dumnezeu, într-o cetate din Galileea, al cărei nume era Nazaret. (Luca, I, 26) "Dușmăniile religioase, nota Renan, care detesta Ierusalimul din cauza sectelor lui, sunt la Nazaret mai puțin aprige ca în alte locuri." Când autorul Vieții lui Iisus a poposit în acest orășel nemenționat nicăieri în Vechiul Testament dar cunoscut ca un loc fast de la
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
care-a prăpădit procesul cu boii" o vorbă al cărei înțeles în general lumea nu-l cunoștea. hirurg = ciuruc Cucoșul bătu din aripi între mine și lună cu mare vuiet și spaimă. am furat o țâră de somn. Tăcerea pune dușmănie între oameni în tren, la drumuri lungi. Vorba dizolvă ostilitatea. Keyserling: Statul ideal nu constă într-o cuminte neutralizare sau în preponderența unui element, ci într-un ritm superior care va servi ca punct de plecare pentru un progres ulterior
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
de care m-am despărțit, pentrucă unul nu vorbea niciodată de dânsul și cellalt vorbea numai de dânsul. Mutato nomine, de te fabula narratur. Montesquieu l'Esprit des lois : ambiție în lenevie, josnicie în orgoliu, dorința de îmbogățire fără muncă, dușmănie pentru adevăr, lingușire, viclenie, uitarea angajamentelor, dispreț al datoriilor cetățenești, frică de virtutea prințului, nădejde în slăbiciunile lui și însfârșit ridicolul aruncat într-una asupra virtuții alcătuiesc caracterul celor mai mulți curtezani zice Mr. de Marenne înaintea lui Montesquieu. Replica lui Alecu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
acelor năcăjiți apa, pe care o aduceau de la mari depărtări, în burdufuri, pe spatele asinilor. Într-un rând a intrat în acel loc depărtat și pustiu un imam bătrân, ca să cerceteze pe binecredincioșii lui Mahomet. Localnicii l-au primit cu dușmănie. Suntem săraci, vai de noi, subt urgia lui Alah, ziceau ei; nu te opri la noi, n-avem cu ce-ți sta înainte. Dați-mi măcar o cofă de apă, ca să-mi astâmpăr setea, a cerșit bătrânul călător. Nu se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
broască. Nu e o carne spurcată, dar n-o mâncăm, n-o voește cu nici un preț stomahul: are o prejudecată. Tot așa și cu creerul care primește din copilărie, de la mediu, impresii peste impresii, cu privire la ticăloșia Ovreilor de pildă, la dușmănia lor, la necurățenia lor ș.c.l. ajunge să aibă o prejudecată. Ca și stomahul și intelectul nostru are o repulsiune instinctivă cătră rasa aceasta. N-o poate mistui. Și așa s-ar putea explica într-un chip mai simplist
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Mihul) și fraților săi. Adresându-se lui Mihul cu formula „credinciosul nostru boier” Ștefan îl anunță că poate să se întoarcă cu frații lui și cu averile lor, „fiindcă, spune domnul, te-am iertat și am alungat toată mânia și dușmănia din toată inima noastră. Și nu vom pomeni niciodată în veci, cât vom trăi, de vorbele și faptele trecute ci te vom milui și te vom ține la mare cinste și dragoste, deopotrivă cu boierii noștri cei credincioși și cinstiți
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
calități de om politic, Mihul era periculos în primii ani ai noii domnii și pentru faptul că el putea să ajute cu sfatul, și cu averea lui pe adversarii lui Ștefan cel Mare. De aceea, tânărul domn, uitând motivele de dușmănie care puteau să-i despartă, l-a însărcinat, cu toate că fugise din țară, cu o misiune diplomatică al cărei rost nu ne este cunoscut. Se poate că Ștefan să-i fi cerut lui Mihul să intervină la Curtea din Cracovia pentru
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
simplă renunțare la dreptul lui de a-i pedepsi. Mărinimia arătată de domn cu acest prilej putea să aibă în împrejurările de atunci și sensul unei apropieri dintre domn și boierii pribegi. Era o dovadă că domnul nu le purta dușmănie pentru opțiunea lor în 1457. Și boierii au înțeles acest sens al atitudinii lui Ștefan. Duma Brae[vici] îl părăsește pe Petru Aron și îl vedem în Sfatul Domnesc încă din anul 1459. Lui Duma îi urmează Costea Dan[ovici
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
este menționat în documente, Gangur, pârcălabul acesteia. Între trei suzerani! După lupta de la Baia urmează o perioadă în care relațiile dintre Ștefan și Matei continuă să rămână încordate. Prinderea și uciderea lui Petru Aron, în 1469, lichidează una din cauzele dușmăniei moldo-ungare, creând condițiile unei apropieri dintre Moldova și regatul maghiar. O înțelegere între Ștefan cel Mare și Matei Corvin se pare că s-a realizat în anul 1470. La apropierea dintre Ștefan și Matei a contribuit teama lor față de amenințarea
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
mai ales că, încă din 3 mai 1369, stările catolice ale țării îl proclamaseră pe el rege. Husiții s-au hotărât să acorde însă coroana lui Vladislav, fiul lui Cazimir cel Mare (iunie 1469). În competiția pentru coroana Boemiei crește dușmănia dintre regele polon și regele Ungariei. Tânărul Vladislav avea 15 ani și Cazimir a ținut să-l trimită în Boemia însoțit de un număr cât mai mare de oșteni, care să-i asigure viața. Cu această ocazie, Cazimir i-a
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
politicii greșite duse de Matei Corvin: „Așadar în timpul acestui rege Matia, după întâmplări felurite și nefericite, a venit asupra acestei țări și următoarea nenorocire vrednică de plâns. Câtă vreme regele acesta pustia regatul Poloniei, față de care se purta cu atâta dușmănie, încât nu-i mai rămânea timp să cugete la binele și la folosul țării sale, Ungaria însăși, parcă ar fi fost văduvită de principele său, își trăia zilele tihnite și pace în tăcere. Dintr-odată însă turcii, acești prea înfricoșați
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
calul acestuia și harnașamentul (călușel, frâușor), ajutoarele năzdrăvane (vulturii au gușicioară, unghișoară), animalul sacrificat (bourel) ori ipostaza arborelui lumii (merișor). Dacă sufixele augmentative au și rolul de a supradimensiona puterile și apariția malefică, în plus față de a ilustra relația de dușmănie, inclusiv cu cel care povestește, sufixele diminutivale nu micșorează deloc atributele zugrăvite, ci le dau o încărcătură afectivă și îl implică prin aceasta pe ascultător de partea binelui. Sufixele ce formează adverbe sunt, de asemenea, numeroase în texte, acumularea lor
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
pentru a impresiona și a o expune cu mult tam-tam pe taraba... bunului simț. Și-n lumea poeților, precum în întreaga societate, este nevoie de un minim de moralitate atâta cât să nu se înjunghie oamenii între ei. Invidie, orgolii, dușmănii au fost și vor fi. Să fim serioși, nu prea știu cazuri de poeți "îngerași", fermentul poeziei este nebunia, păi nebunia nu prea face casă bună cu moralitatea. Poezia, pentru a fi credibilă, are nevoie de sinceritatea autorului; căci unde
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Cu ce pagubă, cu ce câștig? Vorba filosofului Alexandru Dragomir, reluată de Patapievici: "Ce se pierde atunci când ceva se câștigă?". Bahluiul literar, cu o anumită periodicitate, fie că plouă sau nu dă peste margini cu întreaga mocirlă a invidiei, resentimentelor, dușmăniilor celor nerealizați, a rataților, animați doar de pofta de a distruge orice încercare de afirmare a unei tradiții literare, a unei direcții culturale, în genere, în contra celor care se străduie să edifice. Ei nu propun nimic în loc, dar s-ar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
de viu umorile, invidia, răutatea. Recunosc, eu sunt dintre cei care stau pe graniță, mă simt nu o dată un intrus în literatura română, un cabotin, un veleitar, un impostor în literatura pe care o scriu (nu mai pun la socoteală dușmăniile, jignirile publice, reaua-credință dusă la extrem, acuzarea că sunt supraevaluat, sau fără talent, sau mediocru), motiv să mă gândesc la ratare, că sunt un ratat dar mă agăț iar de faptul că am avut noroc, de-a lungul vieții am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]