1,462 matches
-
Constantinopol. În orientul apropiat se nășteau animozități, orgolii peste care mâmdria cavalerului acelor timpuri nu putea trece cu ușurință. Astfel formarea statelor latine în Orientul Apropiat, prezența unui număr mare de străini, a unor trupe străine au fost întâmpinate cu dușmănie de populația autohtonă. Cronicarul Guillaume din Tyr consemna, în veacul XII, vrăjmășia și dorința de răzbunare care pusese stăpânire pe turci și pe arabi, mai ales pe aceștia din urmă: Ei erau cei mai aprigi dușmani-spunea Guillaume-ai poporului nostru și
Manuel I Comnen () [Corola-website/Science/315293_a_316622]
-
un scop echivalent cu cruciada, dar fără vărsare de sânge.Tot ce îl interesa pe Petru Venerabilul erau banii evreilor, bani de care Ludovic al VII-lea avea atâta nevoie în politica sa. Bogățiile acumulate de evrei stârneau, fără îndoială, dușmănie și un sentiment de frustrare. Prin intensa lor activitate comercială, ei făcuseră ca o parte însemnată a veniturilor societății să se scurgă în mâinile lor, de aici o disproporție în repartiția acumulărilor.Cuvintele lui Petre Venerabilul lasă, totodată, să se
Manuel I Comnen () [Corola-website/Science/315293_a_316622]
-
fost consolidată domnia și autoritatea lui Ștefan. Acțiunile antiotomane au început prin conflictul dintre Ștefan și Radu cel Frumos. Încă în 1468 se zvonea despre iminența unui război. Conflictul a început din cauza Chiliei, iar el a fost transformat într-o dușmănie deschisă între cei doi domni. Ștefan a ars târgurile muntene de graniță în 1470 și 1471. Punctul culminant a fost atins în campania din 1473, când oștile moldovene au ajuns până la cetatea Dâmboviței și l-au alungat pe domnitor. Familia
Politica externă a lui Ștefan cel Mare () [Corola-website/Science/302618_a_303947]
-
la mijloc nu e vorba de tîmpenii omenești, înainte de a ne duce gîndul la atacul naturii repetat orbește. Din cauza faptului că proprietatea asupra pădurilor n-a fost riguros precizată legislativ, cu tot cu răspunderile proprietarilor, pădurile din România sînt tăiate într-o dușmănie vecină cu inconștiență. Există sute de gatere a caror activitate nu poate fi întreruptă fie din cauza că reprezentanții puterii nu au mijloace sau curaj să facă acest lucru, fie pentru ca aceste gatere înseamnă, local, un fel de buticuri neautorizate de pe urma
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17687_a_19012]
-
origini. Negustorii venețieni au adus din călătoriile lor nu numai mirodenii, bumbac și săpun dar și covoare, vase decorate sau manuscrise care au stârnit încă de la început entuziasmul concetățenilor lor. Fascinați de Orient, înainte de a-l privi și reprezenta cu dușmănie, venețienii colecționează obiecte islamice înțelegând sau nu contextul în care au fost create. Lămpi de moschee au fost amplasate în case particulare. Invers, obiecte seculare capătă semnificații religioase... Un vas metalic adus dintr-o baie din Orientul Mijlociu devine receptacol pentru
Civilizații mediteraneene la Muzeul Metropolitan by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/9239_a_10564]
-
Critica universitară și-a pierdut și ea prestigiul pe care-l avea în anii ’70-’80... Universitarii și criticii literari nu trebuie să-și declare război pentru că n-au pentru ce să se bată. Ambele familii au pierdut războiul demult. Dușmănia lor este fără obiect. Ei trebuie să folosească media și să-și adapteze mijloacele de comunicare. Cota unei cărți este stabilită acum de Bernard Pivot (sau, mă rog, de cel care i-a luat locul la Apostrophe), nu de foiletonistul
Eugen Simion: “Și criticul poate fi un Desperado” by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13901_a_15226]
-
Dracii au ridicat bolul și mi l-au întins în față. Pe fețe le-a răsărit un zâmbet care clar nu era cu gând bun. - Bea! Ia bea tu bolul ăsta de supă și o să uiți toate durerile, supărările și dușmăniile. Am dat din mână și-am răsturnat bolul, zicându-le dracilor: - Nu, nu, vreau să țin bine minte toate durerile și toate supărările și toate dușmăniile, altminteri înapoierea mea pe lumea omenească își pierde tot rostul. Am coborât semeț de pe
MO YAN Viața și moartea mă ostenesc by Dinu Luca () [Corola-journal/Journalistic/4459_a_5784]
-
Ia bea tu bolul ăsta de supă și o să uiți toate durerile, supărările și dușmăniile. Am dat din mână și-am răsturnat bolul, zicându-le dracilor: - Nu, nu, vreau să țin bine minte toate durerile și toate supărările și toate dușmăniile, altminteri înapoierea mea pe lumea omenească își pierde tot rostul. Am coborât semeț de pe terasă, treptele din scânduri de lemn tresăltând sub pașii mei. I-am auzit pe draci strigându- mi numele și apoi dându-se și ei în fugă
MO YAN Viața și moartea mă ostenesc by Dinu Luca () [Corola-journal/Journalistic/4459_a_5784]
-
zis, critică de întâmpinare fără să țină seama de unde vine opera. Să se resemneze, adică, în fața adevărului estetic, cum a zis știm noi cine cu aproape 100 de ani în urmă. Criticii literari trebuie să stea departe de interesele, idiosincraziile, dușmăniile, intoleranțele - emanații, toate, ale spiritului primar agresiv din domeniul culturii. Nu zic să fie îngeri, dar să învingă în ei acest nenorocit spirit de aroganță și revanșă ce domină, azi, comunitățile intelectuale românești. Sunt semne că tinerii critici merg într-
Eugen Simion: "Mi-ar plăcea să formez o echipă de 5-6 critici tineri, care să scrie cu regularitate despre literatura română" by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/8336_a_9661]
-
Dinu Patriciu a comentat , joi, că nu se aștepta la o deteriorare a relațiilor cu Crin Antonescu și a adăugat că, în ceea ce-l privește, mereu a fost de părere că adversitatea politică nu trebuie să se transforme în dușmănie. În cadrul unei emisiuni la B1Tv, Patriciu a fost întrebat dacă se așteaptă la o deteriorare a relației cu Crin Antonescu. "Nu mă așteptam la o deterioarare a relațiilor, și de altfel, uman, în ceea ce privește relația directă, cel puțin până la ultimul contact
Dinu Patriciu, despre Crin Antonescu: "adversitatea politică nu trebuie să se transforme în duşmănie" () [Corola-journal/Journalistic/47762_a_49087]
-
cel puțin până la ultimul contact pe care l-am avut, acum câtăva vreme, ea era foarte bună. Nu știu care este atitudinea lui Crin, dar în ceea ce mă privește eu am crezut întotdeauna că adversitatea politică nu trebuie să se transforme în dușmănie. Am văzut prin alte părți, prin alte culturi oponenți politici care erau foarte buni prieteni - jucau golf împreună cu o plăcere", a declarat Dinu Patriciu. De asemenea, acesta a declarat, în cadrul emisiunii, că nu mai este pasionat de politică. " Nu mă
Dinu Patriciu, despre Crin Antonescu: "adversitatea politică nu trebuie să se transforme în duşmănie" () [Corola-journal/Journalistic/47762_a_49087]
-
blog. "Băsiștii de presă pot fi toți priviți cu o oarecare îngăduință medicală, dar nu fără greață și repulsie. Sunt obsedați să facă rău, precum ayatolahul lor de la Cotroceni. Au succesul vrăjitoarelor care fac blesteme. Se hrănesc zilnic din troaca dușmăniei față de oameni. Băsiștii de presă băsescu non stop și asta face astmosfera din jurul lor irespirabilă. Ar putea fi concentrați într-un pluton de cufuriți ce aleargă disperați prin deșert după o toaletă. Într-un final, toți se scapă pe ei
Radu Tudor: "Băsiștii de presă băsesc" by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/21346_a_22671]
-
și a pervertit-o. Unitas in diversitate, noua deviză a unificării Europei nu a devenit posibilă decât după ce factorii politici ai Europei Occidentale (de la restauratorul Franței, Charles de Gaulle, până la întemeietorul Republicii Federale a Germaniei, Konrad Adenauer), au înțeles că dușmăniile endemice între națiuni trebuie să dispară, în primul rând prin realizarea comunității economice (după planurile celebrului gânditor francez Jean Monet) și, apoi, a comunității politice. Uniunea Europeană nu ar fi fost posibilă fără ajutorul Americii, produs al spiritului european și salvator
Ce înseamnă Europa? by Toma Roman () [Corola-journal/Journalistic/12081_a_13406]
-
dintr-o dată, toată lumea să scrie în România ca Llosa. Ci pentru că în România până și scriitorii au ajuns să respire același aer de indiferență al sinistraților care, în loc să ridice diguri contra furiei apelor, se refugiază în bodegi și meditează la dușmănia soartei.
Struții și povestașul by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11269_a_12594]
-
și transformări, cu intervale dramatice de tranziție, capabile să bulverseze amenințător evoluția unui scriitor de la 18 ani, câți avea în 1942 când începea jurnalul, până la 41, în 1965, când Eugen Barbu devine o personalitate influentă și periculoasă prin intrigi și dușmănii. Însă jurnalul nu are, din păcate, dramatism și autenticitate, pentru că însemnările se epuizează în formulări laconice și convenționale. Dau trei exemple din sectorul politic. În 1947, "câțiva fruntași ai partidului național-țărănesc sunt surprinși în clipa în care voiau să fugă
Jurnalul ca impostură by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12584_a_13909]
-
material bonus pe DVD). O altă bizarerie a filmului: fiecare episod e minuțios datat, ceea ce poate da impresia unei acurateți istorice. Fals: Nazarov descrie cum Tarkovski a precipitat evenimentele, devansând această vreme a măcelului, cel puțin a celui declanșat de dușmănia dintre cei doi frați cnezi (care, din punct de vedere istoric, nici nu erau gemeni). Se poate deduce că nu epoca, ci pictorul - deși uneori apare periferic - e focusul filmului. Epoca e "deviată" doar pentru a servi de fundal. Tocmai
Festin pe VHS/DVD by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11821_a_13146]
-
de suspiciune, dar constat din mărturisirile multora că aceeași stare guverna chiar și în diaspora. - Da, trebuie să fie un blestem al neamului nostru - ne certăm oriunde ne-am afla! Totuși nu trebuie să exagerăm chestiunea cu suspiciunea și cu dușmănia; să nu uităm că, după revoluția din 1848 au plecat din țară trei grupări - cea conservatoare a lui Heliade Rădulescu (din care făcea parte Grigore Grădișteanu, fratele unui strămoș al mamei), apoi gruparea considerată de extremă stânga a fraților Brătianu
Neagu Djuvara by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/13985_a_15310]
-
vrea să împărtășească și altora; uneori vrea să le dea forță manualului de istorie. La o sută de ani de la desființarea șerbiei (Tribuna, 10/22 august 1885 va scrie: "Maghiarii pot să ne amărască zilele, pot să ne împingă în dușmănie, dar nu ne vor face să uităm (subl. aut.) că prințul Eugen de Savoia ne-a scăpat de jugul turcesc, împăratul Iosif ÎI ne-a făcut pe noi înșine și împăratul Francisc Iosif I ne-a dat stăpînirea asupra pământului
Slavici si arta autodistrugerii la români by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/18026_a_19351]
-
de fără prihana,/Aur învins, dar hotărîtă glorie" (Rănirea). Asemenea lui Blaga, poetul în discuție ține cumpănă între Pan și Elohim, deopotrivă prezenți în pietrificarea idolatriei și în frăgezimea mugurelui efemer: "Șunt prin pietrificare și prin coiful mugurelui/ Păzitorul fără dușmănie al legilor/ Care țin isonul lui Pan și lui Elohim,/ Cu succes fraged de martie sfărîmător./ Și citadela mă cîntă" (Și citadela mă cîntă). Sugerat de fluiditatea izvorului și de incertitudinea vegetalului, divinul se identifică cu poetul prin omogenitatea intemporalitătii
Un rimbaldian român by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17982_a_19307]
-
de forță, materia le-a fost poeților, dintotdeauna, o problemă. Toată munca lor caută s-o contrarieze. Să-i schimbe armoniile, să-i inverseze densitățile, s-o dinamiteze și s-o adune. Și nici o mișcare n-a dus mai departe dușmănia cu materia decît avangarda. O dușmănie polifonică, în care fiecare și-a găsit acordul, nuanța sonoră care sfărîmă zidurile Ierihonului. Cu larma deznădăjduită a manifestelor, sau cu bună ospeție. Ca la Ștefan Roll (Gheorghe Dinu, fiul lui Enache, cel cu
Materii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7722_a_9047]
-
poeților, dintotdeauna, o problemă. Toată munca lor caută s-o contrarieze. Să-i schimbe armoniile, să-i inverseze densitățile, s-o dinamiteze și s-o adune. Și nici o mișcare n-a dus mai departe dușmănia cu materia decît avangarda. O dușmănie polifonică, în care fiecare și-a găsit acordul, nuanța sonoră care sfărîmă zidurile Ierihonului. Cu larma deznădăjduită a manifestelor, sau cu bună ospeție. Ca la Ștefan Roll (Gheorghe Dinu, fiul lui Enache, cel cu Lăptăria), care arată, față de materiile de
Materii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7722_a_9047]
-
care nu-i plac, decît pentru a anunța, rece, că nu vine. Rece, dar nu scîrbos. Și nici scîrbit. La politețe răspunde cu politețe în relațiile sale directe. Neîndurător în articolele sale de opinie, Mircea nu le scrie în numele vreunei dușmănii personale, fiindcă nu e în stare să dușmănească. N-are organ pentru așa ceva. În cel mai rău caz, Cărtărescu detestă. Cel mai adesea disprețuiește dar aproape întotdeauna păstrează o cîtime de speranță pînă și în dispreț. Poate că omul despre
Doi singuratici by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10796_a_12121]
-
intens primejdia morții. 2. Povești Mă opresc la trei povești, relatate - mincinos, deci literar - în antologia cea cu sute de scenarii a lui Jean-Claude Carrière. El ne învață că îți vezi propriul chip într-o oglindă și-l tratezi cu dușmănie fiindcă nu îl recunoști - nu ți-l cunoști! - și crezi că-i altul. Sau, poate, e altul tocmai fiindcă îl privești ostil. Aceasta e morala degajată de Oglinda din deșert, pe care, într-un poem persan, un beduin ce o
Chipul, moartea si oglinda by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/17186_a_18511]
-
Procopseala unui liceu cu nume nu se-adună, peste ani, din cifre înșirate de plaivaz funcționăresc. Din topuri, adică, pe țară, pe județ, pe oraș. Și nu fiindcă n-ar avea importanță - atîrnă, firește, greu în decizii, în glorii, în dușmănii - ci, mai curînd, pentru că, luate-n vrac, statisticile nu prețuiesc, nicidecum, cît o (mică) literatură. Mă gîndesc la ,mitologiile" de tot felul, de la ponturile și, deopotrivă, anecdotele ,de groază" servite bobocilor, la poveștile care întrețin un ,statut", cum o fi
Întîmplări de școală veche by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10902_a_12227]
-
spiritual nu se cuvine a fi părtinitor, ogorul sau, pe care-l muncește, fiind acela al dreptății, plantă care se situează oriunde și oricînd pe deasupra dezbinării. Dreptatea și pacea au făcut din el un aristocrat al culturii, neîncercat nicicînd de dușmănie și sete de răzbunare, refuzîndu-si, reprimîndu-si orice pas înapoi către primitivitate și barbarie. Conciliant din fire, Erasm nu e născut a fi un luptător, nici amator de încăierare, nonfanatismul devenind o a doua natură a sa, toate și totul cu
Cel dintîi european by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17887_a_19212]