1,268 matches
-
cofetăriei, se deschidea strâmtă, strada Ilarie Chendi, scriitor și militant revoluționar. Când a intrat În curte totul era, aparent, intact. Așa cum le lăsase În urmă cu aproape treizeci de ani. Pe dinafară, nici o schimbare. Casa netencuită. Cișmeaua la locul ei. Dudul creștea mai departe, jumătate În curte, jumătate În stradă. Scările de lemn erau murdare. Tapetul din camere era scos, lemnul dușumelelor era aranjat cu grijă Într-un colț. În pod erau stivuite plăcile teracotei albastre. Stăteau acolo ca și cum cineva ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
ne scoată... Încă nu ne-am umilit îndeajuns, Doamne Iisuse Hristoase, până una, alta s-a ras în cap. E mai igienic, desigur, dar și mai economic, pentru că părul consumă și trebuie hrănit, și uite că nu-ți mai permiți. Duzilor și corcodușilor cu crăcile încărcate de rod pare să le priască seceta. Fructele coapte cad, se borșesc și fermentează pe pământul uscat, străbătut de crăpături șerpuite, în care poți băga pumnul. Ar ieși ceva rachiu din zeama asta de dude
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
pe care-l asculți cu inima deschisă, da, cum să nu, așa e, ai dreptate, prietene Mărgărite. După ce Mărgărit își face turul de la opt și jumătate dimineața ca să taie chitanțe eventualilor întârziați, se mută împreună la umbra unui pâlc de duzi. Mărgărit își numără banii, încasările pe ziua în curs, sub privirea aburită de admirație a lui Rafael, mă rog, n-are ăsta fason de paznic piscicol nici de-acum într-o mie de ani, dar uite-l cum o face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
ciudat. Nu durează însă mai mult de două secunde ca să-și dea seama că are cine să-l înțeleagă și-i un moment cât de poate de prielnic să se vaite. Oricui, deh, și tocăturii de paie și până și dudului ăstuia i s-ar putea confesa, și deja îi e bine spunându-i lui Mărgărit că se cam zbate ca peștele pe uscat, prietene, o duc destul de greu, iar Mărgărit îi promite că o să-l ajute în vreun fel, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
chiar așa, ca Roșioara, să se uite la bătrâni pă interes... Amintindu-și și retrăind pas cu pas prima lor întâlnire, Rafael a amuțit. N-a mai scos o vorbă de mai bine de un ceas, dinainte să plece de sub duzii ăia de pe baltă, și uite-l cum i s-a răsucit uitătura. Are o uitătură frântă, ruptă-n două, de nebun, de animal care suferă, iar asta pare să-l incite pe Mărgărit, vesel și gureș și îmbiindu-l cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
mă urcam pe pat, ea mă învelea, păturind plapuma mai bine pe trupul meu și mă săruta în creștetul capului. Atunci mă învăluia cu adevărat dragostea pe care nu mi-o putea da decât mama. Avea săsoaica în curte niște duzi, care făcea niște dude mari negre, mari cât perjele. Pe timpul recoltatului, așternea sub duzi pături iar eu mă urcam în pom și scuturam. Cădeau cu duiumul. Făceau rachiu din ele și tata, gustând seara din el, spunea că-i „fain
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
și mă săruta în creștetul capului. Atunci mă învăluia cu adevărat dragostea pe care nu mi-o putea da decât mama. Avea săsoaica în curte niște duzi, care făcea niște dude mari negre, mari cât perjele. Pe timpul recoltatului, așternea sub duzi pături iar eu mă urcam în pom și scuturam. Cădeau cu duiumul. Făceau rachiu din ele și tata, gustând seara din el, spunea că-i „fain al naibei”, tare și aromat. Și cum să nu fi fost bun dacă stătea
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
scuturam. Cădeau cu duiumul. Făceau rachiu din ele și tata, gustând seara din el, spunea că-i „fain al naibei”, tare și aromat. Și cum să nu fi fost bun dacă stătea la zăcut în butoiașe din lemn tot de dud. Eu mâncam dude, făceam câte o burtică de nu-mi mai trebuia mâncarea pregătită atât de bine de „buna”. Mergeam la librăria din sat și cumpăram caiete, tăblița pentru scris și creioane cu mină neagră și colorate. Era o ordine
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
cutie de pantofi, aceasta avea un capac de tablă perforată, cu mici găuri prin care intra aerul și care era gravat cu icoana unui sfânt oarecare. Chipul sfântului se ștersese, dar degetele de la mâna dreaptă Îi erau ridicate, binecuvântând un dud pitic, movuliu, care părea foarte Încrezut. După ce s-a uitat un timp la prezența aceasta botanică Însuflețită, Capitolul Unsprezece a tras cutia de sub pat și a deschis-o. Înăuntru erau două coronițe de nuntă făcute din frânghie și, Încolăcite ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
de stuf. Mirosul acru, larvar, de dinăuntru n-o deranja. Crescătoria de viermi de mătase era oaza personală, urât mirositoare, a bunicii mele. De jur Împrejurul ei, pe suporturi, viermii de mătase albi și moi stăteau agățați de mănunchiuri din rămurele de dud. Desdemona Îi urmări cum țes gogoși, săltând din capete ca la auzul unei muzici. Privindu-i uită de lumea de afară, de schimbările și de zvârcolirile ei, de muzica ei nouă și teribilă (care e gata să Înceapă Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
dar n-a reușit). Înainte de plecare, Desdemona a ieșit În curte și și-a făcut cruce În stil ortodox, cu degetul mare În sus. Și-a luat rămas bun: de la mirosul prăfos și rânced al crescătoriei de viermi și de la duzii aliniați de-a lungul zidului, de la treptele pe care nu va mai trebui să le urce niciodată și de la senzația asta că trăiește deasupra lumii. A intrat În crescătorie ca să se mai uite o dată la viermii ei. Toți Încetaseră să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
trebui să le urce niciodată și de la senzația asta că trăiește deasupra lumii. A intrat În crescătorie ca să se mai uite o dată la viermii ei. Toți Încetaseră să fileze. A Întins mâna, a smuls o gogoașă dintr-o rămurică de dud și a băgat-o În buzunarul bluzei. Pe 6 septembrie 1922, generalul Hajienestis, comandantul suprem al forțelor armate grecești din Asia Mică, s-a trezit cu impresia că avea picioare de sticlă. Pentru că Îi era frică să se dea jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
văzut Asia Mică Îndepărtându-se. Când au trecut pe lângă Iron Duke, orchestra corpului militar britanic Începea un vals. DRUMUL MĂTĂSII Conform unei legende din China antică, Într-o zi din anul 2640 Î.Hr., prințesa Si Ling-chi ședea sub un dud, când o gogoașă de vierme de mătase i-a căzut În ceașca de ceai. Când a Încercat să o scoată, a observat că gogoașa Începuse să se deșire În lichidul fierbinte. I-a Înmânat servitoarei capătul firului și i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
potrivit lui Procopius, a convins doi misionari să facă această Încercare. În anul 550 după Hristos, misionarii au scos pe furiș ouă de viermi de mătase din China ascunzându-le În toiegele lor scobite. Tot ei au adus și semințe de dud. Rezultatul a fost că Bizanțul a devenit leagănul sericiculturii. Duzii Înfloreau pe dealurile turcești. Viermii de mătase le mâncau frunzele. O mie patru sute de ani mai târziu, descendentele acelor prime ouă furate umpleau cutia pentru viermi de mătase a bunicii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
În anul 550 după Hristos, misionarii au scos pe furiș ouă de viermi de mătase din China ascunzându-le În toiegele lor scobite. Tot ei au adus și semințe de dud. Rezultatul a fost că Bizanțul a devenit leagănul sericiculturii. Duzii Înfloreau pe dealurile turcești. Viermii de mătase le mâncau frunzele. O mie patru sute de ani mai târziu, descendentele acelor prime ouă furate umpleau cutia pentru viermi de mătase a bunicii mele, pe vasul Giulia. Și eu sunt descendentul unei operațiuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
-n dreapta și se aplecă spre Lefty, șoptind: ― Nu Încerca să faci pe regele vitezei. Ai Înțeles? Altfel toți trebuie să lucrăm mai repede. Desdemona stătea acasă și gătea. Fără viermi de mătase pe care să-i Îngrijească și fără duzi pe care să-i culeagă, fără vecini cu care să bârfească și fără capre de muls, bunica mea Își umplea ziua cu mâncare. În timp pe Lefty șlefuia rulmenți non-stop, Desdemona construia pastitsio, musaca și galactobureko. Acoperea masa de bucătărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Clark (al cărui nume Milton avea să-l pomenească mulți ani de-acum Încolo, deși nimeni nu-l recunoștea vreodată) proiectase Middlesex În ideea de a se armoniza cu mediul Înconjurător. În acest caz, cu cele două sălcii plângătoare și dudul care creștea În fața casei. Uitând unde se afla (Într-o suburbie conservatoare) și ce era de cealaltă parte a acelor copaci (nume ca Turnbull și Pickett), Clark a urmat principiile lui Frank Lloyd Wright, abolind verticala victoriană În favoarea orizontalei din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
China prin contrabandă. Au adus-o În Asia Mică. De acolo, aceasta s-a răspândit În Europa și, În cele din urmă, a traversat oceanul până În America de Nord. Benjamin Franklin s-a Îngrijit de industria mătăsii din Pennsylvania Înainte de Revoluția Americană. Duzii au fost plantați pe tot cuprinsul Statelor Unite. Totuși, când culegeam dude pe fereastra camerei mele, eu habar n-aveam că dudul nostru avea vreo legătură cu industria mătăsii sau că bunica mea avusese copaci exact ca acesta, În spatele casei ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
urmă, a traversat oceanul până În America de Nord. Benjamin Franklin s-a Îngrijit de industria mătăsii din Pennsylvania Înainte de Revoluția Americană. Duzii au fost plantați pe tot cuprinsul Statelor Unite. Totuși, când culegeam dude pe fereastra camerei mele, eu habar n-aveam că dudul nostru avea vreo legătură cu industria mătăsii sau că bunica mea avusese copaci exact ca acesta, În spatele casei ei din Turcia. Dudul stătuse În fața geamului meu de pe Middlesex fără să-mi divulge vreodată semnificația lui. Dar acum lucrurile stau altfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
plantați pe tot cuprinsul Statelor Unite. Totuși, când culegeam dude pe fereastra camerei mele, eu habar n-aveam că dudul nostru avea vreo legătură cu industria mătăsii sau că bunica mea avusese copaci exact ca acesta, În spatele casei ei din Turcia. Dudul stătuse În fața geamului meu de pe Middlesex fără să-mi divulge vreodată semnificația lui. Dar acum lucrurile stau altfel. Acum, dacă mă uit suficient de atent, toate obiectele negrăitoare din viața mea par să-mi spună povestea, să se desfășoare Înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Mi-am luat În serios sarcina, și nu m-am urnit de acolo, În ciuda vântului Înghețat. Lui Milton, copilul apostat, i se confirma scepticismul, căci spiritul lui nu s-a Întors În ziua aceea ca să Încerce să treacă de mine. Dudul era desfrunzit. Vântul mătura zăpada Întărită și mă biciuia peste chipul bizantin, care era chipul bunicului meu și al fetei americane care fusesem cândva. Am stat În ușă timp de o oră, poate două. La un moment dat am pierdut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
șapte ori pe zi se întoarce la tine și zice: Îmi pare rău!", să-l ierți. 5. Apostolii au zis Domnului: "Mărește-ne credința!" 6. Și Domnul a zis: Dacă ați avea credință cît un grăunte de muștar, ați zice dudului acestuia: "Dezrădăcinează-te și sădește-te în mare", și v-ar asculta. 7. Cine dintre voi, dacă are un rob, care ară sau paște oile, îi va zice, cînd vine de la cîmp: Vino îndată, și șezi la masă?" 8. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-
trecea prin cetate. 2. Și un om bogat, numit Zacheu, mai marele vameșilor, 3. căuta să vadă care este Isus; dar nu putea din pricina norodului, căci era mic de statură. 4. A alergat înainte, și s-a suit într-un dud ca să-L vadă; pentru că pe drumul acela avea să treacă. 5. Isus, cînd a ajuns la locul acela, Și-a ridicat ochii în sus, și i-a zis: "Zachee, dă-te jos degrabă, căci astăzi trebuie să rămîn în casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-
fabrici cu coșuri uriașe de cărămidă, cu mari mașinării unsuroase în curți, pe lângă triaje de cale ferată cu vagoane melancolice, stacojii, ruginind în zăpadă, pe lângă gogoșerii unde se mai vindea încă braga. De-a lungul străzilor se înșirau, suciți, scorburoși, duzi bătrâni, la sfârșitul verii plini de dude albe, viermănoase, sau negre-indigo, tecari în tecile cărora, cafenii, mirosind a crud, a dulce și-a galben, zuruiau boabele, tei și salcâmi. În fine, după alte câteva stații coboram la Rond. Nu mai
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
pe spate, desfăcute, ca la o Walkirie, așa, știe madam Ana ce este aceea o Walkirie ? Ah, mai repede, mai repede... Din profil, în oglinda cu mâner de argint, e bine... E chiar foarte bine ! în stradă, nimic interesant, deocamdată, duzii cu frunzele scorojite și pline de praf, într un colț o mașină de făcut asfaltul, un domn care își face vânt cu o pălărie de panama și merge repede-repede fără să se uite nici în dreapta, nici în stânga, nu, în niciun
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]