18,730 matches
-
La fel de vorbăreață și de neobosită. Poate nu și într-atît de feciorelnic sfioasă. Nu, asta nu. A mai împrumutat și de la șeic cîte ceva. În sacul cu pricina găsești orașe, saxofoane, fulare, albi și negrese, femei de tot felul, vorbe de duh și pentru cei săraci cu duhul, mirodenii mirobolante, mult, mult piper, zgomote sunete, pași, Tescaniul tot, bucăți din America, cuvinte ciudate, case de negăsit azi în Iași, suferință, frînturi de romanță, priviri din mii și mii de ochi, hohote de
Aniversare Johnny Răducanu () [Corola-journal/Journalistic/15664_a_16989]
-
nu și într-atît de feciorelnic sfioasă. Nu, asta nu. A mai împrumutat și de la șeic cîte ceva. În sacul cu pricina găsești orașe, saxofoane, fulare, albi și negrese, femei de tot felul, vorbe de duh și pentru cei săraci cu duhul, mirodenii mirobolante, mult, mult piper, zgomote sunete, pași, Tescaniul tot, bucăți din America, cuvinte ciudate, case de negăsit azi în Iași, suferință, frînturi de romanță, priviri din mii și mii de ochi, hohote de rîs, lacrimi, doruri, doine și șoapte
Aniversare Johnny Răducanu () [Corola-journal/Journalistic/15664_a_16989]
-
a o restitui suflului său din adîncuri, autenticității sale mirifice. Feeria Magnificului e purificatoare. Înnoirea limbajului poetic, proces practic cîștigat, exclude aici o încrîncenare de fond (nu și pe cea formală), favorizînd natura mroală stenică, luminoasă a autorului. Într-un duh pe care l-am numi postmodern dacă am acorda credit deplin acestui concept debil, din care pricină preferăm a spune postavangardist, Nicolae Țone cultivă un joc al jocului, dominat de-o blajină luciditate și pătruns de-o umanitate afectivă și
Un postavangardist (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15692_a_17017]
-
de la vreunul dintre faptele diverse ale politicii, la zi, cerîndu-i limpeziri. Cînd a apărut monografia lui despre Constantin Stere am fost încîntat de forța expresivă și de capacitatea lui epică. Aș folosi un cuvînt mai modest, dar mai potrivit - avea duh de povestitor. Spre deosebrie de mulți literați care își prind urechile cu voluptate în limbajul filosofilor, el, care făcuse Filosofia, nu-și pierdea cumpătul, nici nu simțea nevoia să-și epateze cititorii vîrîndu-i în arcanele unui limbaj pe care îl
Marea bibliotecă a lui Zigu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15720_a_17045]
-
teatru, decor, teorii, reflexii ce-i privesc pe Spinoza, Metternich, Nero, Stalin, Hitler, amestecul ciudat al replicilor din comedia Roata istoriei cu filosofii și metafizici personale, indicațiile, observațiile îl au de cele mai multe ori ca martor pe Hangiul locului. Sărac cu duhul, rupt de lume ca și ceilalți locuitori ai cătunului său, Hangiul se întoarce după Bruscon ca după soare și-l urmărește cu gura căscată. La propriu. Dacă n-ar fi porcii și sîngeretele, nici că s-ar mai desprinde de
Exercițiul delirului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15753_a_17078]
-
de Dumnezeu, Icos VII, În vol. Scrieri I, Editura “Christiana”, București, 1999, p. 43ca Domnului sau cuvinte adresate ucenicilor pentru a le spune ceea ce de-a dreptul nu se poate spune. Sunt „frânturi din pâinea inimii, gesturi și fapte În duh, gânduri de viață, mărturisite pentru o anume clipă și Împrejurare și parcă sortite să fie acoperite de uitare. Dar, adeseori, după multă trecere de timp, s-au Întors, fără voie, aduse, ridicate În aducerea aminte a celor ce le-au
Maica Domnului În Filocalie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/156_a_194]
-
chip, pentru că au rudenia din același lut și din același suflet; după al doilea chip, pentru că au comuniune și părtășie cu ea prin trupul luat din ea; și după al treilea, pentru că prin sfințenia ce se Înfăptuiește În ei după Duh, fiecare are În sine prin ea pe Dumnezeu tuturor zămislit În sine, precum L-a avut și ea. Deși L-a născut și trupește, dar L-a avut Întreg În sine totdeauna și-L are și acum și pururea, și
Maica Domnului În Filocalie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/156_a_194]
-
a Celui ce este Dumnezeu, fiică muritoare să nască pe Dumnezeu cel fără de Început, sunt paradoxuri pentru necredincioși. Dar ceea ce la oameni este cu neputință, la Dumnezeu este cu putință, legile firii sunt biruite. Fecioara Maria ia În pântece de la Duhul Sfânt și naște pe Dumnezeu-Fiul. Referitor la aceasta, Petru Damaschinul spune: „Minunatu-s-a de aceasta cerul, și marginile pământului s-au umplut de uimire, că Dumnezeu S-a arătat oamenilor trupește și pântecele tău s-a făcut mai cuprinzător
Maica Domnului În Filocalie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/156_a_194]
-
să nască și după naștere să rămână iarăși fecioară, este o altă antinomie a credinței creștine. Rațional, este un nonsens, dar privit cu ochii credinței, nimic nu se arată mai adevărat decât fecioară să nască pe Dumnezeu sub umbrirea Sfântului Duh, iar după naștere să rămână iarăși fecioară. Cu toate că fecioara rămâne neatinsă În integritate, ea totuși naște. Prin urmare, „creștinismul venerează nu simplu fecioria, ci fecioria care «naște», care rodește, pe Fecioara Mamă”<footnote Pr. Prof. Dr. Constantin Galeriu, Jertfă și
Maica Domnului În Filocalie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/156_a_194]
-
Stăniloae, op. cit., p. 92 footnote>. Maica Domnului se află pe culmile cele mai Înalte, neexprimat de Înalte, ale curăției și ale rugăciunii. Părintele Stăniloae, referindu-se la aceasta, menționează: „Nu e copilăresc lucru să fie socotită exterioară lui Hristos, exterioară Duhului Sfânt și bogăției Lui de lumină și har, În lucrarea ei de nesfârșită rugăciune? Ea se umple de Duhul Sfânt tocmai prin rugăciune, mai bine zis e plină mereu de Duhul Sfânt Întrucât e mereu În neîntreruptă rugăciune”<footnote Ibidem
Maica Domnului În Filocalie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/156_a_194]
-
și ale rugăciunii. Părintele Stăniloae, referindu-se la aceasta, menționează: „Nu e copilăresc lucru să fie socotită exterioară lui Hristos, exterioară Duhului Sfânt și bogăției Lui de lumină și har, În lucrarea ei de nesfârșită rugăciune? Ea se umple de Duhul Sfânt tocmai prin rugăciune, mai bine zis e plină mereu de Duhul Sfânt Întrucât e mereu În neîntreruptă rugăciune”<footnote Ibidem, p. 124 footnote>. Ea și dăruiește direct din bogăția pe care o are cu ea, de la Dumnezeu, În baza
Maica Domnului În Filocalie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/156_a_194]
-
copilăresc lucru să fie socotită exterioară lui Hristos, exterioară Duhului Sfânt și bogăției Lui de lumină și har, În lucrarea ei de nesfârșită rugăciune? Ea se umple de Duhul Sfânt tocmai prin rugăciune, mai bine zis e plină mereu de Duhul Sfânt Întrucât e mereu În neîntreruptă rugăciune”<footnote Ibidem, p. 124 footnote>. Ea și dăruiește direct din bogăția pe care o are cu ea, de la Dumnezeu, În baza unirii ei maxime cu Hristos. Hristos a fost unit cu ea trupește
Maica Domnului În Filocalie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/156_a_194]
-
încă deprinderea de a construi, de a edifica, de a da lucrări fundamentale". Obsedat, uneori pe o irecuzabilă intonație cazonă, de "spiritul de sinteză și ierarhie", de "firul conducător al unei demonstrații strînse", dl Adrian Marino e stăpînit de un duh megaloman, tangent nu doar la "monumentalitatea" călinesciană, ci și, prin forța lucrurilor, la una mai apropiată în timp și mai puțin onorabilă, mustrîndu-ne pentru că n-am ridicat edificii mărețe, care, așa cum le descrie, ar putea fi și ample cazărmi: "Cultura
Adrian Marino între lumini și umbre (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15745_a_17070]
-
ploua mai des și mai mărunt și s-a făcut frig, gata să dea ploaia în ninsoare. Nu știu de ce, acum mă gândesc la halta Astopovo din stepa rusească și la Tolstoi fugit de-acasă și care și-a dat duhul în pribegie. Pe peretele sălii de așteptare, un afiș vechi, ros de timp și pe care scrie stângaci: Nu urcați în vagoane când convoiul e în mers prea repede! Ardelenii ăștia câteodată scriu parcă traducând din nemțește sau ungurește... Analizez
În tren by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15770_a_17095]
-
Constantin Țoiu Așa că... reluă criminologul - aprinzîndu-și un al doilea Kent în plin răsărit - soarele răsărind de vreo cîteva minute, aruncînd o pajiște nemărginită, un culoar de foc infinit pe întinsul mării calme încă, adormită parcă, stăpînită încă de fiorul ori duhurile nopții... Și nu mai spuse nimic. Ceilalți doi, de pe rogojina fină de pai de orez, o amintire a celui dintîi, a economistului, care călătorise de mai multe ori în China...; ceilalți doi, vasăzică, economistul și matematicianul, profesorul, cel mai tânăr
Criminologul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16132_a_17457]
-
în visări și nuanțe. La acest lucru contribuie și vinul lor nobil despre care s-au scris atîtea... Un vin deloc agresiv în capul consumatorului, ci prietenos, plin de voie bună. Nu vei auzi lălăituri primitive; ci numai vorbe de duh, întîmplări cu haz. Nu vei vedea fețe schimonosite, ochi holbați sub părul coborît sălbatic pe frunți; vei vedea chipuri vesele, ochi scînteind de evoluțiile oratoriei locale despre care un bucureștean ursuz ar avea cuvinte nu tocmai onorabile. Ei, nu; dînd
Război și pace by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16258_a_17583]
-
critic literar pișcător ca un țânțar, de la care moștenise "gura spurcată" și o întreagă zestre de istorie literară de culise: adevărată enciclopedie de cazuri mărunte, cancanuri, scandaluri de presă, bârfe ordinare din lumea teatrală, intrigi machiavelice, epigrame și vorbe de duh ale scriitorilor etc. [...] Grecotei de formație filosofică aproximativă, vestit însă ca "demolator de sisteme", Xantuz era, într-un fel, replica sa rapetisată: un țâr plin de ticuri, cu alură vibratilă, posedând la perfecție elina și latina, și suferind de boala
Ștefan Aug. Doinaș, prozator by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16270_a_17595]
-
neobosit al valorilor noastre culturale peste hotare, figură de prim plan a diasporei românești - e un prozator foarte apreciat astăzi, un memorialist cu ochi de estet al cărui scris indică o propensiune aparte către vocabula rară, parfumată, către vorba de duh, către anecdotă. Cărțile lui Paul Miron ne sunt acum la îndemână, ca și textele lui Grigore Cugler, celebrul autor al lui Apunake, ajuns violonist în orchestra simfonică din capitala Peru-ului, țară în care, ca scriitor, și-a câștigat, postum
Antonio Patraș - Literatură și exil by Antonio Patraș () [Corola-journal/Journalistic/16356_a_17681]
-
au domolit, iar marea cea turbată, de-a fost certată, s-a liniștit. Bucatele și vinul s-au înmulțit. Păsările au clocit ouă de două ori, iar liliacul a dat a doua floare. Nici un prunc beteag nu s-a născut. Duhurile și vulturii au vestit ce stă să vină. MARELE PREOT: Și iată c-a venit! GENERALUL: Așa cum nu există decât un zeu suprem în cer, nu poate exista decât un stăpânitor al pământului. Dacă cerul nu are doi sori, nici
FOTOGRAFUL MAJESTĂȚII SALE (ULTIMUL ÎMPĂRAT) by Valentin Nicolau () [Corola-journal/Journalistic/16377_a_17702]
-
Steaua Polară! Eu stau în centru, acolo unde îi întâlnesc pe zei. Totul îmi aparține. Iau totul asupra mea. Cine mi se supune, se supune lui Dumnezeu. Între mine și Dumnezeu este o simfonie! MARELE PREOT: Atunci, va veni peste tine Duhul Domnului și te va face alt om... (MAJESTATEA SA se chircește mimând regresia către fătul embrionar.) Și vei avea o a doua naștere... O dată cu tine începe o eră nouă. Tu ești semnul înnoirii... (MAJESTATEA SA revine la atitudinea inițială.) Adună
FOTOGRAFUL MAJESTĂȚII SALE (ULTIMUL ÎMPĂRAT) by Valentin Nicolau () [Corola-journal/Journalistic/16377_a_17702]
-
parte, confirmarea apartenenței autorilor respectivi la epoca unității depline a Bisericii din primul mileniu 11. Așadar, titlul de Sfânt Părinte l-a acordat Biserica numai acelor scriitori bisericești, care au demonstrat că învățătura ce o propovăduiesc o au prin inspirația Duhului Sfânt, pe Care l-a promis Domnul Apostolilor când le-a făgăduit că le va trimite pe Duhul Sfânt (In., 15, 16), Care îi va povățui și-i va învăța tot adevărul, împărtășindu-le învățătura lui Hristos, a Cuvântului divin
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
Sfânt Părinte l-a acordat Biserica numai acelor scriitori bisericești, care au demonstrat că învățătura ce o propovăduiesc o au prin inspirația Duhului Sfânt, pe Care l-a promis Domnul Apostolilor când le-a făgăduit că le va trimite pe Duhul Sfânt (In., 15, 16), Care îi va povățui și-i va învăța tot adevărul, împărtășindu-le învățătura lui Hristos, a Cuvântului divin, Cel ce este cu ei până la sfârșitul veacurilor. De trimiterea Duhului Sfânt i-a asigurat Domnul nostru Iisus
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
a făgăduit că le va trimite pe Duhul Sfânt (In., 15, 16), Care îi va povățui și-i va învăța tot adevărul, împărtășindu-le învățătura lui Hristos, a Cuvântului divin, Cel ce este cu ei până la sfârșitul veacurilor. De trimiterea Duhului Sfânt i-a asigurat Domnul nostru Iisus Hristos pe Apostoli și pe urmașii acestora, episcopii și preoții. De aceea și Sfinții Părinți au fost aleși mai ales dintre episcopi, mai rar dintre preoți (Sfântul Ioan Damaschin) și numai în mod
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
au respectat pe Origen ca pe un dascăl de la care au învățat multe. Datorită celor învățate de la el, ei au putut înainta în cugetarea lor și astfel au putut îndrepta cele mai multe din acelea, fiind călăuziți în aceasta mai ales de Duhul Sfânt. Dar au rămas la ei unele mici fărâme din mulțimea greșită a învățăturilor origeniste. Aceasta pentru că nu totdeauna au rugat pe Dumnezeu să le spună dacă și acele mici fărâme sunt adevărate sau nu. În esență, Varsanufie face o
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
între învățăturile proprii ale Sfântului Grigorie de Nazianz și de Nisa și între unele cuvinte luate de la Origen, pe care le consideră însușite de ei de la el. Căci de cele drepte spuse de ei declară (Sfântul Varsanufie) că sunt de la Duhul Sfânt. Dar de cele greșite rămase de la Origen, nu spune aceasta 17. Epoca patristică și răstimpul acesteia Fiindcă tot s-a vorbit în rândurile de mai sus de epocă patristică, considerăm necesar a face unele precizări în legătură cu această epocă și
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]