1,466 matches
-
lucrurile / ca să îmi pot vedea mai departe de ale mele.), dar amputat odată cu pierderea inocenței, cu deosebire prin contactul cu lepra ideologică. Pe acest fundal, un fior al finalului ineluctabil, se strecoară îndeosebi la amintirea mamei, invocată cu o infinită duioșie: Stau de vorbă cu gâzele care ies din pământ. / Și cu suratele furnici. / Nimeni nu știe mai nimic despre tine, mamă (... Stau și aștept până ce așteptarea țese pod între maluri (...) / Încă nu pot să trec podul țesut între maluri, mamă
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
judecăți alcătuind folclorul contemporan, modern, și, pe de altă parte, stilul de viață tradițional, al bunicii, care poate îngloba instinctiv un oarecare Feng shui / care împăca rosturile / și liniștea, somnul..., iar poeta evocă imaginea mamei și a bunicii cu infinită duioșie, tot ca o formă de terapie în contra tendinței de întronare a urâtului și, implicit, de pierdere a echilibrului lumii. Poemele din a doua parte a cărții propun soluții terapeutice: parafrazând o formulă cioraniană, o terapeutică în contra omului, cum îl definea
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
dinspre toate mările...) și, firește, la divinitatea omniprezentă, implicit sau explicit, în poemele care alcătuiesc antologia, Cântec fără sfârșit fiind, de pildă, o creație pe care i-o închină. Clasicismul structural al autoarei este formulat cvasiprogramatic: ...lumina o iubesc! / Această duioșie a culorii / rostindu-mă în neființă! Aceeași teamă de un dezechilibru lăuntric se exprimă totodată și prin respingerea solitudinii: Ci n-aș vrea-n mersu-mi să-nserez / o altă umbră solitară! Cu ecouri uneori venind din tradiționalismul interbelic, dar și vag
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
pururi și ține-i de-a dreapta ta în veșnicie! După această scurtă implorare a cerului, s-a așezat cu privirea ațintită spre mine. Părea că mai așteaptă ceva. “Ce?” - m-am întrebat eu, descoperindu-i în ochi o undă de duioșie. Așteptarea mea n-a fost prea lungă, fiindcă bătrânul a redeschis vorba. ― Dragule, n-o să-ți vină a crede și sper să nu te superi dacă am să-ți spun că printre cele hârtii colbăite din biblioteca mea am găsit
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
Sevastița... ― Oricând veți fi bineveniți... Mâine dimineață veți pleca, când eu voi fi la slujbă, așa că vino să te îmbrățișez acum și să vă urez drum bun și Dumnezeu să vă aibă în pază. Îmbrățișarea purta în ea undă de duioșie și de regret. La sfârșit, a oftat ca în urma unei pierderi. ― Să vă iubiți și să fiți fericiți. ― Să-ți dea Cel de Sus sănătate și ani mulți, părinte. Să avem la cine veni... ― Mă voi ruga mereu pentru voi
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
ta tăcere, în propria ta frică de moarte. Dar Eleonora m-a contrazis: ― Lucrurile pe care le-am dorit eu, profesore, nu le-am putut obține niciodată cerîndu-le sau luptîndu-mă pentru ele. Cum poți să lupți pentru tandrețe? Sau pentru duioșie? Cel mult poți să le aștepți. Așa că eu sânt învățată să aștept. Cred că asta fac de când mă știu. Aștept. Aici nu fac decât să aștept altfel. Să aștept altundeva decât în camera mea, lângă telefonul meu. După cum vedeți, de la
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
copii care să-ți judece faptele. Atmosfera era încărcată. Seara, la cină, se instaură o tăcere de gheață. Nici el nu mai adusese vorba de însurătoare, nici eu. Numai mama, când am rămas singur cu ea, mă întreabă discret, cu duioșie: ― E frumoasă? I-am arătat fotografia Mihaelei pe care o luasem într-adins cu mine. Își puse ochelarii, o cercetă cu luare-aminte și o lumină de mulțumire i se ivi pe față. ― Mititica, e aproape o copilă! Exclamația mamei avu
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
mamei avu asupră-mi efectul unei mane cerești. Am sărutat-o de mai multe ori pe amândoi obrajii, apoi, înșfăcînd-o în brațe am făcut câteva tururi prin odaie. Și acum, când îmi aduc aminte de această scenă, mă cuprinde o duioșie fără margini. ― Dacă o iubești, ia-o, mi-a spus. Dumnezeu să vă ajute! Cât despre Stroie (tata), o să se înduplece cu vremea, nici o grijă în privința asta. Am revenit la București fără un cuvânt de dezlegare din partea tatei. Era intransigent
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
o iesle și zâmbind dulce prin somn. El era vegheat de Măicuța Sa și de Bătrânul Iosif, care I se închinau Lui ca unui Dumnezeu și Împărat. Măicuța Domnului îi săruta cu dragoste de mamă mânuțele și Îi șoptea cu duioșie: „O, Fiul meu și Dumnezeul meu!” Păstorii I-au dus o cunună de flori și umilele lor daruri: o blăniță de miel care să-I țină de cald, lapte de la oițele lor și un mieluț care să-L înveselească pe
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
cinste, căci sunt fată săracă și fără știință de carte, iar domnul Constantin este om învățat și va fi preot!” „Iar tu, Măriuca, vei fi preoteasă și mama copiilor mei și a tuturor enoriașilor noștri”, spuse Constantin privind-o cu duioșie și mult drag. „Dar”, spuse Măriuca, „mai am un motiv pentru care nu pot accepta, și anume faptul că frățiorii mei mai mici și surioara mea mai au nevoie de mine încă mulți ani de acum înainte.” Cu blândețe, domnul
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
să sufle cu putere asupra Lui, făcându-l căldură. Măicuța Pruncului le-a mulțumit și i-a binecuvântat. Pruncul dormea liniștit, iar Maica Sa și bătrânul Iosif I se închinau, ca unui Dumnezeu veghindu-I somnul și privindu-L cu duioșie. Și așa, toată noaptea rudele mele nu s-au desprins de lângă iesle, suflând asupra Pruncului. Iată de ce am spus, că și noi suntem de folos, nu numai ca să tragem la jug, ci mai cu seamă am avut un rol important
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
îmi dai voie să te sărut o dată, eu te sărut de mii de ori. Tolla Veronica 3 mai 1879, Iași [VERONICA MICLE] Amicul meu, În adânca durere de care sunt cuprinsă scrisoarea ta m-a făcut să plâng lacrimi de duioșie și mângâiere, și poate mai mult decât oricând am putut aprecia înălțarea sufletului tău - tu, care cunoști starea sănătăței mele, îți poți închipui această lovitură amară la ce stare a trebuit să mă reducă, sunt atât de slabă că abia
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
cu târfe și beam nopți întregi. Dimineața, bineînțeles, simțeam în gură gustul amar al condiției mele de făptură muritoare. Dar ore în șir plutisem, preaferice, la mari înălțimi. Voi îndrăzni oare să vă mărturisesc? Îmi amintesc încă și acum cu duioșie de nopțile când mă duceam într-un local sordid ca să mă întâlnesc cu o dansatoare care mă onora cu favorurile ei și pentru a cărei bună reputație m-am bătut chiar, într-o seară, cu un tinerel lăudăros. Mă lăfăiam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
mai faci, boierule. Și uite cum norocul mi te-o scos în cale. Bine te-am găsit, conașule - a pornit să turuie cu voce moale bătrâna. Când a ajuns lângă mine, mi s-a părut că m-a privit cu duioșie, așa cum se uita la mine adeseori mama, și m-a întrebat: Pot să stau și eu aici la umbră, boierule? Stai, că abia oi avea cu cine schimba o vorbă. Și-a căutat un loc potrivit și, cu un oftat
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
aer, deschide fereastra încăperii sale de la etajul casei ce dă cu vederea spre zări și rămâne-n rama ei descheiat la piept, suplu, monumental. Aerul binefăcător și plin de aromele Buciumului ieșean dintre Teii fără pereche ai lui Eminescu și duioșia liricii lui Șt. O. Iosif (strada lui), din dealul vecin, îi umple mereu simțirea de dragostea de viață, natură, semeni și credință în Dumnezeu. Meleaguri voievodale! Respirări ideale spre orizontul ce scânteie armurile peste pădurile dinspre Dobrovățul multimilenar și al
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
cu scrisorile să i-l aducă să-l mângâie și i l-au adus în căruță. Emoții dătătoare de aripi, la un așa fapt nici Creangă n-ar fi stat locului. Toamna, prin toate ale ei, stârnește stări contemplative, de duioșie, de nostalgie și, până la bucuria primilor fulgi, sensibilitatea copilului e mai înclinată spre îngândurare, spre o anume tristețe, doinire și dor. Savel și prin pereți auzea scârțâitul căruțelor și carelor venind cu poamele grădinilor la piața târgului moldovenesc, sporindu-i
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
mai tare a alcool. Deși își pusese un strat gros de pudră peste cearcăne, se vedea că era răvășită de o suferință ascunsă, care-i înăsprise trăsăturile. N-am bănuit, totuși, ce va urma. Am avut, doar, un acces de duioșie, fiindcă nefericirea m-a intimidat totdeauna, și ani încercat s-o mângâi. S-a ferit, însă, de. mine. "Lasă-mă", mi-a zis, rece, ca unui străin. Nu mai înțelegeam nimic. Ne despărțisem, ultima oară, ca de obicei, cu căldură
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
bărbatul nu știu să se despartă la vreme. Așteaptă să dispară tot ce i-a apropiat și legat, până ajung să le fie silă de ei. În loc să transforme despărțirea însăși în ceva deosebit, de care să-și aducă aminte cu duioșie mai târziu, târăsc un rest de dragoste ca un hoit care miroase urât. Înțelegeam că nu vorbea întîmplător și am întrebat-o: "Ai vrea să ne despărțim?" Cum auzisem cleveteli pe seama mea și a ei la spital, am sfătuit-o
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
fi putut chiar să lege o prietenie cu Burt Lancaster, de exemplu - numai Ieronim supraviețuise și rămăsese Încremenit În fundul dormitorului Îngândurat și mândru. Vilma Îl adora pe Julius. Urechile lui mari și benghiul de pe obraz treziseră În sufletul ei o duioșie infinită și un simț al umorului aproape la fel de fin ca al doamnei Susan, mama lui Julius, pe care servitorii o cam criticau În ultima vreme, fiindcă pleca mereu nopțile și nu se Întorcea decît tîrziu, În zori. Îl deștepta de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
după fiecare sorbitură, felia de pîine prăjită cronțănind Între dinți, de Îndată ce se auzeau toate aceste mici detalii sonore, o atmosferă blîndă se așternea În Încăpere, ca și cum cele dintîi zgomote ale dimineții ar fi trezit În sufletul tuturor nesfîrșite posibilități de duioșie. Lui Julius Îi venea greu să stea liniștit, Vilma și Celso zîmbeau, Susan mînca știindu-se privită, admirată, adorată, părea pe deplin conștientă de ceea ce putea să dezlănțuie cu micile sunete pe care le producea. Din cînd În cînd Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
uita el cu ochii puțin Încrucișați și că se va face bine la Chosica, că de asta venise, le lăsă cu gura căscată pe toate. Își făcuseră apariția și cîteva fete mai mari, din ciclul superior și-l copleșiră cu duioșia și drăgălășeniile lor, Îl sărutară pe obraji pînă ce se sătură. Atunci Începură să-l asalteze cu Întrebările: cînd avea să meargă la școală și cîți ani avea. El le spuse că Împlinea șase ani la vară și că lua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
dăduse fuga să-i scrie cîteva rînduri lui Julius... ZÎmbi cînd ajunse În mijlocul prietenilor de la bar, era mai bine să nu răscolească amintirile, Juan Lucas o ajută: o primi cuprinzînd-o ușor pe după gît, În timp ce vorbea și atrăgînd-o spre el cu duioșie, În timp ce povestea mai departe ceva, cu Însuflețire, fericit. Susan simți greutatea frîului călduț În jurul gîtului, reacționă cu un gest identic cu al leului de la Metro Goldwin Meyer, deschise gura larg, dar În timp ce străbătea drumul gestului spre umărul lui Juan Lucas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
moi degetele În ea, „nu-i nevoie, darling“, n-ai văzut cum te urmăream să văd ce faci și ți-ai muiat degetele, auzi?... „Julius, darling, la ce pagină sîntem acum?“ „Aici, mămico, citește aici...“ Și se priviră zîmbind cu duioșie. Afară, Manuco Îi spuse domnișoară și-i mulțumi pentru moneda cu care-l răsplătise, repede de tot fiindcă tocmai ieșea părintele Aurelio și nu era prost să piardă pomenile, orez cu lapte, trebuia să stea cît mai aproape, uite-al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
care coboară fermecătoare, ca să-l Însoțească veselă la tradiționala petrecere din luna octombrie. Susan, asemenea vinului de Jerez, e Îmbujorată la față și Însuflețită și vorbește despre toreadori alintîndu-i cu diminutive, le spune pe numele mic cu o vibrație de duioșie În glas și ei se strîng roată În jurul ei cînd ajung la han, după corridă, cînd au biruit teama și merită pe deplin să-i audă glasul și cuvintele de laudă și o sorb din ochi cerșindu-i un darling
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
În patio, reuși să-l vadă și pe Juan Lucas stînd de vorbă ceva mai Încolo cu suedeza care se ridicase În picioare și era foarte frumoasă. „Darling, repetă, făcînd un efort: cum să-ți spun acuma?“ Îl sărută cu duioșie pe amîndoi obrajii, În timp ce el repeta: Dodó, spune-mi Dodó ca Întotdeauna... „Ești un om atît de important, darling.“ - „Dodó, Dodó, ca Întotdeauna.“ premierul Își luă paharul cu suc de grepfrut, avea poftă să se Îndepărteze nițel de larma conversațiilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]