2,465 matches
-
părinții maestrului Gheorghe Zamfir) își va putea îmbrățișa mama. „Măicuță, nu plânge, mult nu va dura,/ Ai să vin la tine, mai rabdă puțin!/ Dumnezeu cel drept... mă va ajuta:/ Vom sta împreună, n-oi mai fi străin”. Un tremolo duios, tril de pasăre măiastră, reia naiul care plânge odată cu fiul cel departe de casa părintească: „Maică, măiculița mea!.../ Pâinea, miere, de-ar avea,/ Apa vin de s-ar făcea.../ Nu este ca-n țara mea./ Dacă n-auzi vorbă bună
DOINĂ DE JALE, COMPOZITOR ŞI INTERPRET GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1304 din 27 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357489_a_358818]
-
străzile curbe Pe care se plimbă cu șeile în spate Figurile triste ușor resemnate Privind melancolic spre țărmul mării Cu fața prelungă ca semnu-întrebării De-a lungul plajei luminate și lise Suspină pierdute și moartele vise De unde cu zorii răsună duios Un cânt de sirenă nespus de frumos Referință Bibliografică: Ametist lucid declamând / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 533, Anul II, 16 iunie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Ion Untaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
AMETIST LUCID DECLAMÂND de ION UNTARU în ediţia nr. 533 din 16 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357674_a_359003]
-
construit fiecare. Ușile marilor noastre iubiri, ușile marilor dezamăgiri, ușile rănilor, ușile răutăților, ușile mândriei, ușile...ușile... Ferestrele curiozității, ferestrele pasiunilor trecătoare, ferestrele profesionale, ferestrele credinței, ferestrele... Nu închidem ușile, nu închidem ferestrele, decât din când în când, brusc sau duios, câte una, vlăguiți sau cu lecția de viață învățată. Uneori cu gust amar, alteori cu poze de dezamăgiri sau cu false trăiri. Adeseori ne domină ceea ce simțim, nu ceea ce gândim. Ne întoarcem în trecut pentru a-l înțelege, pentru a
PĂRINTELE IEROMONAH HRISOSTOM FILIPESCU – EGUMENUL SCHITULUI ŢIBUCANI – NEAMŢ [Corola-blog/BlogPost/357698_a_359027]
-
școala vieții că esența rămâne aceeași; dragostea care niciodată nu cade! Important nu este ce ai făcut, simțit sau gândit în viață, ci ceea ce vrei să faci de acum înainte, după ce ai învățat să fii mai bun, mai plin, mai duios, mai delicat, mai luminos, mai împăcat, mai mulțumit de tine și de cei din jur. Nu ziua de ieri ne face să fim cine suntem, deși ar părea, ci în pofida tuturor evidențelor, ce ne definește este astăzi și mâine, starea
PĂRINTELE IEROMONAH HRISOSTOM FILIPESCU – EGUMENUL SCHITULUI ŢIBUCANI – NEAMŢ [Corola-blog/BlogPost/357698_a_359027]
-
prag. - Să mă anunți când se întoarce! - ordonă ea scurt și-și afundă nasul în hârțoage. „Probabil de atâta muncă, mintea mi-a luat-o razna”! - își zise în sinea sa. A doua zi, pe la orele amiezii, auzi același glas duios ca o adiere de vânt prin părul său proaspăt coafat: - Dacă mă vei asculta, vei ajunge cea mai renumită doamnă de pe planetă, iar soțul tău cel mai de invidiat conducător din lume! - Aoleu! Am crezut c-am scăpat de halucinații
XXVII. NĂLUCA ŞI DICTATORUL (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1575 din 24 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357750_a_359079]
-
ziduri mușcate de caninii timpului câinos, pietre legendare, odăi, morminte, ceramică... Relicve! Urme de umbre și pași ancestrali, suflări stranii de lumi din vechime... Oglinda lacului devastând orizontul confuz disecat de insecte, de păsări nocturne, de stele căzătoare.... Relicve... Cânta duios o balalaică pe mal, plângându-și în fiecare dintre noi eternitatea efemeră(!), mângâiată ritmic și delicat de degetele fantomatice ale Profesorului de la Cluj. Își îngâna instrumentul abia murmurând incantațiile grecești. Își striga în sine disperarea de lup trecător, își devora
TREI PROZE FANTASTICE PREZENTATE DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 533 din 16 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357679_a_359008]
-
acestui gen de apropiere. I-a plăcut înfățișarea ori gestul într-o anumită situație, îi place felul în care se exprimă ori în care ia atitudine față de comportamentul celor din jurul său, îi este drag să-i vadă zâmbetul sau privirea duioasă la întâlnirea unui copilaș ori la primirea unei flori etc. Este suficient ca două persoane, indiferent de ce sex sunt sau vârstă să se poată numi prieteni? Se poate închega o prietenie între aceste persoane care reacționează asemănător la stimuli comuni
DESPRE PRIETENIE ŞI PRIETENI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 517 din 31 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358506_a_359835]
-
pe scena Sălii Palatului din București a unei fete cu fluturi la sân, cu straiele sufletului diafane, prin care se străvăd flori, cu straie trupești albe, păstorești, udate de rouă din desimea ierbii pentru mieii din umbbra cântecului blând, candid, duios ca vioara! E o teamă că Sala se va umple deja, iar cine mai întârzie în chibzuieli în plus, în contra cererii inimii, va afla ferăstruica închisă la casa de bilete! E o compătimire întru nimic recuperatorie față de cei care sunt
INDILA. ÎN ZBORUL ULTIMULUI DANS de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1373 din 04 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/358549_a_359878]
-
iar eu te-aștept pe-un norișor, să vii, că tare-mi este dor! Vreau să te duc în lumea mea, să-mi spui de-i bună, sau de-i rea, s-auzi cum glasul de izvor te-mbie la duios amor, cum clocotește-n miez pământul, să nu știi de-l alintă vântul... să simți cum toate se topesc în palma ta, când poposesc. Să nu ai gând, ci doar simțire; să-mprăștii vraja în safire, să-ți crească aripi
SĂ VII... de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 489 din 03 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358587_a_359916]
-
și multe altele care, folosite în exces, devin supărătoare. Dacă ne întoarcem cu 107 ani în urmă, la 1 aprilie 1905, iată ce spunea Regele Carol I, în cuvântarea rostită în fața Academiei Române: „La temelia acestui templu se află limba, această duioasă limbă românească, care mi-a devenit îndoit de scumpă din ziua când am auzit-o răsunând pe buzele neuitatei mele copile și de când, spre a mea mângăiere, urmașii mei o grăesc împrejurul meu. Dorința mea era, ca Academia să scape
LECŢIA DE PATRIOTISM de ION C. HIRU în ediţia nr. 493 din 07 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358621_a_359950]
-
trecere S-au scuturat castanii mei de floare și liliacu-și scutură din plete, luminile în mine-s violete cu irizări albastre de cicoare La crugul lumii mai îndemn speranțe când alte flori se-aprind în jar acum și, așezându-le duios în vechi album, rescriu din doruri triste alte stanțe. Că primăvara-mi trece peste geană cu înfiorarea ei de blânde flori și-mi sună macii spânzurați de zori, iar timpu-mi dă vestirea lui vicleană. O urmăresc trecând spre depărtare și
TRECERE de LEONID IACOB în ediţia nr. 515 din 29 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358715_a_360044]
-
tinerețe, lacrima-ți aduce, Deschide fereastră din sufletul curat Adieri de... aripi tristețea să-ți alunge! Toți simțim odată regretele plecării. Trecători suntem pe un plai frumos... Cei ce am știut să iubim vâltoarea Mării unduite cu-al ei val duios, Cei care-am gustat din amarul vieții Știind să prețuim... fagurii cu miere Noi, ce admirăm petala din grădina Și ne bucurăm de-a serii mângâiere N-am pășit degeaba pe drumul sorții Copiii ne-or purta mereu în amintire
NU PLÂNGE... de DOINA THEISS în ediţia nr. 1236 din 20 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/344646_a_345975]
-
verzui de primăvară crudă Sorbind din roua-n roză dimineață Ai noștrii pași, căzând pe iarba udă Răsfiră-n muguri zâmbete de ceață. În miezul roșu-al zilelor de vară Cu flori și inimi pururea deschise, Regina nopții-n-început de seară Duios să parfumeze-a noastre vise. Dar dintre toate, să-mi mai dai o toamnă Cu frunze galbene ce-n vânt se-ngână Și ochii tăi spre ochii mei îndeamnă, Prin ploi târzii ținându-ne de mână. TOTUL E BINE... CÂND
SIMBOLISMUL EGOULUI MEU POETIC de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 875 din 24 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344666_a_345995]
-
pragul sfânt Lumina-apare, Neprihănirea înviind, E Taina cea de mult vestită Viață lumii dăruind. Porțile cele de aramă Ale Tartarului nespus S-au sfărâmat, fără zăbavă, Arse de Soarele Iisus. În cer e mare bucurie, Iar pe pământ un cânt duios - Cu dragoste și împăcare - Vestește: „A-NVIAT HRISTOS !” CUVÂNTUL CE CUVÂNTĂ Altar preasfânt, Lumină lină Ce-n calea lumii-ai apărut, Aminte adusu-ne-am de Tine Și de Iubirea-Ți care Te-a durut. La crucea Ta prinsă-n
LIRICA PASCALA de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 854 din 03 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344689_a_346018]
-
că va căpăta: o pereche de patine adevărate. Totul într-o atmosferă feerică, cu o lumină strălucitoare care-l învăluie pe copil, pe fundalul unor cântări celeste. Se poate spune că acest copil trrăiește Crăciunul în vis. Că în brațele duioase ale mamei, visul devine realitate și copilul capătă darul cerut, aproape că nu mai are însemnătate. Visul avea să-i creeze cadrul în care, copilul vorbește cu Dumnezeu în noaptea cea sfântă a Ajunului Nașterii. Întâmplarea îl obligă pe copil
PE CURÂND, DRAGI PRIETENI! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 875 din 24 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344663_a_345992]
-
să le degust Să le împodobesc cu stele Când contopiți într-un sărut Șoptesc: iubirea vieții mele! DE ZIUA TA Plăpânde, gìngașe și fine Mereu ne-nseninați ființa Sunteți sensibile și tandre Și ne iertați nesăbuința Când încercările sunt grele Alin duios la voi primim Și când pierduți suntem în lume Busola-n voi o regăsim Nu e bărbat pe lumea asta Ceva să fi realizat De n-ar fi fost cu el alături Femeia ce l-a-ncurajat Când lumea asta-a fost
VERSURI DE IUBIRE PERPETUĂ de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 97 din 07 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350642_a_351971]
-
codrul măreț arămiu Tu ești un destin plin de farmec Și ești vocea umbri-mi pustii Ești sunetul dulce de cântec Sirenă sublimă ce-îmbii Și ești raza mea de lumină O stea ce lucești sus pe cer Ești vântul duios ce suspină Și-mi mângâie trupul arcer Te vreau, te doresc ca un astru Ce périndă spațiul etern Să nu treier cerul sihastru Să nu rătăcesc un stingher Cu tine mă simt cel mai liber Cu tine mă simt acceptat
VERSURI DE IUBIRE PERPETUĂ de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 97 din 07 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350642_a_351971]
-
studenți. Munca nu numai că-ți creează mijloace de trai dar alină răni ale sufletului. Cu cât ești mai ocupat, oră de oră, cu atât devii mai puțin pradă amintirilor. Sunt mii de ocazii să rememorezi prezența pierdută. Unele amintiri duioase care privesc viața de zi cu zi. Prima cireașă a anului îmi amintește, de pildă, idila petrecută cu ani buni în urmă când i-am pus o pereche la fiecare ureche. În afară de pupic am primit în schimb o terță la
A UITA I-O CRIMĂ! de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1223 din 07 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350663_a_351992]
-
Și lângă iesle sunt ciobanii în cojoace. Cu Îngeri ninge, și-nfloresc copacii Și Maica Sa, zâmbind, L-adoarme-n pace. De-aceea vin și azi colindători Sub vălul iernii, troienind cărări, Vestind pe Cel ce se învăluie în nori. Colindul cel duios răsune către zări. Referință Bibliografică: Noapte de nea. Colind. / Mihai Condur : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 332, Anul I, 28 noiembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Mihai Condur : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
NOAPTE DE NEA. COLIND. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 332 din 28 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358852_a_360181]
-
Acasa > Strofe > Amintire > MOARTEA BUNICII IOANA Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 356 din 22 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului MOARTEA BUNICII IOANA Bunica a murit frumos Ținându-mă în brațe Și gândindu-se duios Oare cui, o să mă lase ? Mama mea plecase mai demult De unde nu se-ntoarce Eu nu eram încă crescut Pentru a veni încoace. Bunica n-a spus un cuvânt M-a mângâiat ușor pe cap Și-a plecat cu Duhul
MOARTEA BUNICII IOANA de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 356 din 22 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358873_a_360202]
-
primară din satul natal, unde se remarcă prin strădania de a cunoaște istoria neamului său (mai ales despre voievozi și haiduci), folclorul și obiceiurile folclorice și creștine. Se afla printre premianții clasei, deși își ajuta părinții la muncile câmpului. Amintiri duioase păstrează mamei sale, Vera, pe care o consideră primul său profesor, trecută la cele veșnice la 2 iulie 1936, când feciorul său, Nicolae, nu împlinise încă nouă ani. 1943 - 1946: Dând urmare tainicei chemări a Mântuitorului, încă din pruncie, cultivată
ÎNALT PREA SFINŢIA SA DR. NESTOR VORNICESCU – MITROPOLITUL OLTENIEI (1927 – 2000)... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 504 din 18 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358848_a_360177]
-
de pâine, / dă-mi puterea să văd, să Te simt, să mă rog și s-ascult / îndoiala de mâine. // să-Ți săpăm peste Jiuri și Olt, peste Argeș în jos, / o icoană de ape, / și amiezii prinos, să ne ningă duios, dor de țara de os // duhul Tău peste pleoape -“ (Rugăciune). De o factură aparte este poezia-litanie “Bucură-te” - în care întâlnim imagini de o prospețime încântătoare: “Bucură-te, prag al casei părintești, / Bucură-te, mărgăritar al luminii, / Bucură-te, liturghier
POEMELE VAMEŞULUI MÂNTUIT. JIANU LIVIU-FLORIAN: IMNURILE FĂŢĂRNICIEI , SEMĂNĂTORUL, 2011 de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 332 din 28 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358904_a_360233]
-
copii, Ioana și Andrei. “N-aș fi putut speră, copac al vieții,/ să-mi duci verdele crud din primăvară/ pulberi și flori ce tandre adiară/ spre alt final decât cel al blândeții// blând tu în tot și-n fiecare frunză/ duios că pasărea ce vrea să moară/ de ea văzut în ultima ei oară/ miraculoasă masă-ntinsă-strânsă/ graal luminos la cină cea de ceară// vizibil în priveliștea ascunsă/ din care păsări nasc și pururi zboară// oricând acum mereu odinioară/ ia-mi din
CONSTANTA BUZEA, UNUL DINTRE CEI MAI MARI POETI ROMANI CONTEMPORANI, A PLECAT IN CERURI, LANGA ADRIAN PAUNESCU de MIHAI MARIN în ediţia nr. 609 din 31 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/359073_a_360402]
-
cântau păsările, cu triluri de diezmierdări și alintări, în țipete de dor și chemări de dragoste, în jocuri sclipitoare, cu înfoieri de pene, cu gângurit și atingeri de ciocuri, așa cum văzuseră la Mărțișor și Primăvara. Dar flăcăii și fetele? Cântece duioase și tânguitoare, ca niște chemări, ca niște suspine...și alintări...în acompaniament de viori, clarinete și chitare...cu plânset de corzi, cu țipăt de note curgând speriate, în suspin de clarinet și gemet de chitară...Dar jocurile?..hore și sârbe
MĂRŢIŞOR-8 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1488 din 27 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359044_a_360373]
-
ele aveau nume/ Și numai despre ele ți-am vorbit!/ Vorbeam de timp, de spațiu, de mișcare,/ De formele vieții-n Univers,/ Minute-n șir vorbeam de fiecare/ Și ne opream, tot explicându-ne, din mers./’’ Superbe reverii în versuri duioase încântă la maturitate sufletul poetului, rămas un romantic : ,,Mai ții tu, minte, prima întâlnire/ Sub razele de lună aurii,/ Când îți șopteam cuvinte de iubire/ Și te fereai doar de-un sărut, mai știi?/ Te văd și-acum... Îți simt
VA RECOMAND UN POET de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 764 din 02 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359273_a_360602]