5,880 matches
-
și eliberat de farmacia comunitară este introdus, după verificarea și recepția medicamentelor, direct în cabinetul locului de deținere, cu statut de medicație prin prescripție individuală pentru tratarea afecțiunilor cronice. Tratamentul se păstrează, defalcat pentru fiecare pacient în parte, într-un dulap de medicamente, anume destinat în cadrul cabinetului medical, de unde se va administra potrivit orarului stabilit, în baza recomandărilor medicului locului de deținere. Articolul 50 La recomandarea medicului locului de deținere sau a medicului specialist, persoanei private de libertate i
ORDIN nr. 4.858/C/3.363/2022 () [Corola-llms4eu/Law/261666]
-
cronice. În Registrul prescriere și administrare tratament pentru afecțiuni cronice se consemnează data primirii medicamentelor, cantitatea, numele și prenumele pacientului, diagnosticul, denumirea comercială și forma de prezentare. (2) Tratamentul psihotrop se păstrează, defalcat pentru fiecare pacient în parte, într-un dulap de medicamente, anume destinat în cadrul cabinetului medical, de unde se va administra potrivit orarului stabilit, în baza recomandărilor medicului psihiatru. (3) Tratamentul psihotrop se administrează pacienților sub strictă supraveghere de către personalul de specialitate medico-sanitar însoțit de un membru
ORDIN nr. 4.858/C/3.363/2022 () [Corola-llms4eu/Law/261666]
-
de siguranță. (6) Toate cazurile de întrerupere a tratamentului psihotrop se consemnează în mod obligatoriu în fișa medicală. (7) Medicamentele psihotrope refuzate vor fi plasate, pe baza condicii medicale completate nominal și cu indicarea cantității de medicamente refuzate, într-un dulap sigilat anume amenajat în cadrul cabinetului medical al locului de deținere. Medicul-șef sau înlocuitorul acestuia dispune, la sfârșitul lunii, redistribuirea lor către alte persoane private de libertate sau către alte locuri de deținere. Articolul 74 (1) Riscul de suicid
ORDIN nr. 4.858/C/3.363/2022 () [Corola-llms4eu/Law/261666]
-
lucru era considerat o ciudățenie, dacă nu un scandal. Se îmbrăca în haine de mătase, lungi și largi. Se farda puternic. Deși nu ne dădea de băut, băutura era împrăștiată peste tot, în sticle atrăgătoare aflate pe mese și în dulapurile cu vitrine, ca o promisiune a viitoarelor plăceri, iar ea părea mereu beată. Simțea nevoia să fie mereu înconjurată de tineri. În 1958, când aveam treisprezece ani, lucrul părea seducător - și a fost o ușurare să plec de-acolo, să
Van the Man (4) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5953_a_7278]
-
tuturor meciurilor din Liga Națională de Fotbal. Poliția statului Connecticut a declarat că procesul de eliberare a trupurilor victimelor se află în desfășurare,și au condamnat ceea ce au numit “dezinformare”, în urma informațiilor eronate publicate în media. S-au ascuns în dulapuri Conform BBC News, autoritățile au declarat că atacatorul și-a forțat intrarea în școală contrazicând primul raport care arată că el a fost lăsat să intre. De asemenea, aceștia au mai declarat că au strâns “dovezi bune” în căutarea unui
SUA vor impune un control mai strict asupra armelor () [Corola-journal/Journalistic/57135_a_58460]
-
într-un hol, într-o secțiune a școlii, au declarat polițiștii. Împușcăturile au durat doar câteva minute. Când au auzit focurile de armă, profesorii din alte părți ale clădirii au încercat să protejeze copiii, închizând ușile și ascunzându-i în dulapuri. Elevii care au supraviețuit atacului vor fi plasați în alte școli din zonă, o decizie finală privind viitorul școlii Sandy Hook va fi luată în curând, deși un oficial a declarat că cel mai probabil școala nu va fi redeschisă
SUA vor impune un control mai strict asupra armelor () [Corola-journal/Journalistic/57135_a_58460]
-
traforaj/ într-o bucată de scândură./ Apoi, imaginea noastră s-a decupat/ în autobuzul care tocmai trecea,/ ținându-l pe loc preț de un minut,/ până a trecut prin el./ Apoi imaginea noastră a perforat clădirea de peste drum,/ trecând prin dulapuri și scaune,/ prin copii și gospodine.” Evident că până la urmă: „imaginea noastră a decupat iar orașul/ și peretele opus al cârciumii și imaginea noastră/ s-a năpustit asupra noastră/ fără noi în ea.” (pp. 39-40) Existențialismul, expresionismul și celelalte etichete
Stări de spirit by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5899_a_7224]
-
în Florența ar fi total absurd să porți o discuție despre fresce și alte lucruri asemănătoare, prea puțin interesante și fără să aducă un cîștig sigur. În schimb, în toate orașele acestea poți să cumperi ultimul model de automobil, un dulap frigorific (visul tinerelor soții), în locuințe curge prin robinete apă caldă și rece, iar dacă orășelul este mai răsărit și dotat cu un hotel, atunci în cameră vei avea parte de trei feluri de apă: fierbinte, rece și rece ca
Ilf și Petrov - Un oraș mic by Ana-Maria Brezuleanu () [Corola-journal/Journalistic/6219_a_7544]
-
cu preluarea de modele, dacă respectarea normelor este strictă. Nu am observat, de exemplu, mari diferențe între aspectul spitalelor renovate, din România, și AKH. Același material plastic cu proprietăți antimicrobiene acoperă pereții. Poate nu există pachete cu mâncare dosite prin dulapurile pacienților ... Taxa de spitalizare, mai mică decât cheltuielile Mărimea spitalului îi asigură o capacitate impresionantă. Cele două turnuri sunt comparabile ca înălțime cu Intercontinentalul din București, dar mult mai mari la bază. Împreună, găzduiesc 2.119 paturi, 27 de clinici
Care este secretul AKH, prima destinație a românilor care merg pentru tratament medical în străinătate () [Corola-journal/Journalistic/62470_a_63795]
-
la fel de benefică precum exersarea frenetică a actualității. Doctorița care-i face o ecografie pacientului îi vede organele interne tremurînd aidoma elevilor în bănci la examenul de admitere. Același medic evaluează, timp de decenii, viscerele bolnavilor așa cum ai deschide sertarele unui dulap ticsite cu toate mărunțișurile de epocă. Nu lipsesc nici analogiile culturale. O infirmieră, cu fața întunecată inițial, se îmbunează brusc, cînd autorul îi dă toți banii pe care-i avea asupra sa, găsind un ton tandru precum o „Pieta afectuoasă
O carte tulburătoare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6185_a_7510]
-
întîmplă, dulceață, deja ți-e dor de el, atît de repede? Nici gînd, răspund, pur și simplu prefer să-l văd pe el și nu pe tine, dar el mă ignoră și înaintează cu îngîmfare spre dormitor, deschide larg ușile dulapului, are nevoie de cîteva pulovere și de niște pantaloni lungi, începe deja să fie răcoare seara, spune, unde ții lucrurile de iarnă, aici? Mîinile lui pline de pistrui, mîini albe de funcționar, scotocesc prin sertarul meu cu chiloți, ai nevoie
Zeruya Shalev - Thera by Any Shilon () [Corola-journal/Journalistic/6189_a_7514]
-
o să se apropie de tine dacă porți așa ceva, îmi flutură prin față niște chiloți verzi și decolorați, aproape deșirați, iar eu simt roșeața ridicîndu-mi-se în obraji, de parcă aș fi fost pălmuită, cară-te de aici, perversule, ia-ți labele de pe dulapul meu, dar Gaby continuă să scotocească, doar te-am rugat să mă ajuți, face el pe naivul, pescuind dintre rufele împăturite un sutien cenușiu de atîta spălare pe care îl flutură ca pe o undiță, n-am altă soluție decît
Zeruya Shalev - Thera by Any Shilon () [Corola-journal/Journalistic/6189_a_7514]
-
război, nouă, copiilor nu ne-a mai ars de joacă. Abia după un sfert de secol, când i-am cumpărat fiului meu trenul, ca și o groază de alte jucării (care au umplut, până când s-a născut fiul lui, un dulap întreg), mi-am dat seama de sincopa pe care o suferiseră jucăriile mele. Nu e singura pe care generația mea a trăit-o. Tot în ultimul an de război, același frate al mamei care montase trenul s-a întors de pe
Ultima jucărie by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6161_a_7486]
-
rădăcinile lor ramificate pe peretele de deasupra capetelor noastre, furculițele din dotare înfipte ici și colo, ornînd nu mesele tradiționale, ci becurile din tavan, zeci și zeci de obiecte incredibile, manufacturate, care se înghesuie unele în altele, pe pereți, pe dulapuri, care cresc, cumva ca niște buruieni, peste tot. Maroniul de scoarță de copac bătrîn, osificat domină cromatica peisajului. Undeva în stînga scenei, un pat de pitici. Acolo, îngropate la propriu în somn-veghe, două arătări. Li se văd capetele imediat lîngă
Voluptatea detaliului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6263_a_7588]
-
clicăit pe fir, apelul unui telefon mobil. O dată, de două ori, de trei ori. Cred că e Hiroji. Legătura se întrerupe. Sunt lihnită, dar în vizuina asta nu-i nimic de mîncare. Fac inventarul: pîine veche în congelator, iar în dulap două conserve de roșii tăiate bucăți, o conservă de midii afumate și, dumnezeule, trei sticle de vin. Scot pîinea și midiile, îmi torn un pahar de alb spumos, mă sprijin de bufet pînă ce prăjitorul aruncă afară cina. Un adevărat
Madeleine Thien (Canada) - Câini la periferie by Irina Horea () [Corola-journal/Journalistic/6282_a_7607]
-
străine pentru mine, se revărsau ca un elixir, și îi iubeam pe oamenii ăștia așa cum îi poți iubi doar pe străini și pe morți. Spre surprinderea noilor mei părinți, le furam cărțile cu aceeași frecvență cu care furam conserve din dulapuri și strângeam în mine toate cuvintele. Treizeci de ani mai tîrziu, m-am trezit în mijlocul unei eterne întoarceri. Scriu biografia lui Hiroji, dar cuvîntul biografie e prea grandios, prea pompos. În loc să lucrez ca o ființă umană obișnuită, în loc să mă duc
Madeleine Thien (Canada) - Câini la periferie by Irina Horea () [Corola-journal/Journalistic/6282_a_7607]
-
noi nu mai vrem, că n-am vrut nici la început, și să faceți bine să ne dați cererile înapoi, că de nu, facem moarte de om, să știți! Pînă aici! Gata!". Răsculații ocupă clădirea sfatului popular, sfărîmă încuietorile de la dulapuri și seifuri, cotrobăie cu febrilitate prin sertare pentru a-și afla cererile obținute cu de-a sila și, negăsindu-le, sparg tot ce întîlnesc în încăperile oficiale. Izgonindu-i pe primar și pe activiștii raionali, devin stăpîni pe satul lor
Literatura-vérité by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6310_a_7635]
-
în patul lui, dintr-un vis zbuciumat, se pomeni metamorfozat într-un monstruos operator cultural. Zăcea întins pe o grămadă de formulare de hârtie și dosare din plastic și, când ridica puțin capul, își vedea corpul care arăta ca un dulap metalic de birou. Plapuma abia se mai ținea să nu alunece de pe el complet. Nenumăratele lui sertare se deschideau și se închideau neajutorate, iar etichetele îi jucau în fața ochilor: Propuneri, Aplicații, Burse, Conferințe, Angajamente publice, Mostre de buget, Dezvoltarea audienței
Goran Stefanovski - Cearta dintre mine și Kafka by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Journalistic/4866_a_6191]
-
Simona Vasilache La începutul secolului trecut, Delavrancea publica, la Socec, în Hagi-Tudose, tipuri și moravuri, o nuvelă care avea să facă... școală. Domnul Vucea, amintire târzie a anilor 1860, când feciorul lui Ștefan căru- țașul încape, în Maidanul Dulapului, pe mâna aprigului învățător. Școala nu era aceea din culoarea de negru, aproape de casă, la care fusese întâi, ci tocmai aproape de Radu Vodă, în culoarea de albastru, unde bucureștenii se învârteau, la bâlci, în cel mai strașnic, pare-se, leagăn
Școala fără metodă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5243_a_6568]
-
Școala nu era aceea din culoarea de negru, aproape de casă, la care fusese întâi, ci tocmai aproape de Radu Vodă, în culoarea de albastru, unde bucureștenii se învârteau, la bâlci, în cel mai strașnic, pare-se, leagăn din oraș, zis și dulap. De aici, pitorescul nume al școlii. Desprinderea, așadar, e pereche cu calvarul lui Nică, deși luată mai în glumă. De altfel, învățătorul și școala lui nu sunt o ciudățenie, așa cum i-au făcut bibliografiile, ci oglinda unei epoci. Cu învățătura
Școala fără metodă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5243_a_6568]
-
e nimic de spus. Dar dacă trebuie să suferi în felul acesta, mai bine să ai un cap bine înzestrat: plin de lucruri reciclabile și multifuncționale, ușor de asumat de o minte predispusă la analiză. Tot ceea ce lipsea era un dulap pentru a depozita toate acestea. Faptul că am fost norocos să-l găsesc între plasele de pescuit ale vieții mi se pare un lucru apropiat de fericire.” Aceste lucruri, scrise în luna mai 2010, când Tony Judt mai avea de
Memorii de dincolo de mormânt (III) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5314_a_6639]
-
se impună de la apariția lui pe scena bucureșteană. G.B.: Au urmat apoi cîteva alte spectacole de referință.... R.P.: Richard II al lui Shakespeare, nici nu-l citisem, l-am făcut din iubirea pentru un mare scenograf, Toni Gheorghiu. Într-un dulap i-am găsit niște schițe și, pornind de la ele, m-am decis să pun în scenă piesa asta minunată. Nu era un act de pioșenie, ci de respect și dragoste pentru un artist. Apoi pentru Tango, dincolo de calitatea extraordinară a
Radu Penciulescu în dialog cu George Banu - Pentru un teatru la înălțimea omului – mărturisiri și convingeri – () [Corola-journal/Journalistic/5321_a_6646]
-
care mi le-au trimis, cu vremea, unii și alții dintre oamenii de care se va mai auzi un timp să văd ce fac cu ele, cui să le las ar fi păcat să se piardă și când să deschid dulapul în care le țin mi-am spus ce-i cu prostia asta am eu răbdare să le mai citesc odată și mi-am spus așa-i ai dreptate, dar vorba e ce facem noi până la prânz. Așadar, chiar s-a
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/5335_a_6660]
-
nu e prudent să asociezi toate chestiunile legate de nutriție de o cameră, cele de seducție sau sex de alta, activitatea intelectuală de o a treia. Cel mai bine e să te bazezi pe microgeografie (acest sertar ține de acel dulap de pe acel perete), iar apoi să te încrezi în logica mobilei mentale convenționale de care depindem.” Aceste citate nu sunt doar metafore ale unui fel de a funcționa al ființei umane ajunsă într-o situație-limită. Ele sunt și bornele luminoase
Memorii de dincolo de mormânt (II) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5346_a_6671]
-
la navigație, la vamă, la orice preocupări marinărești. Cât era ziua de lungă își peria meticulos costumul de gală. Era un costum de postav negru pe care nu l-a purtat niciodată de-a lungul anilor, păstrându-l mereu în dulapul vechi, printre alte comori neprețuite. Dar cea mai scumpă și mai tulburătoare comoara era o vioară Stradivarius pe care a păstrat-o cu grijă toată viața, fără s-o atingă și fără să permită cuiva să pună mâna pe ea
Pablo Neruda: Mărturisesc că am trăit by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/6655_a_7980]