10,193 matches
-
preocupat destul de mult până când mi-am dat seama, punând cap la cap o serie de semnale imperceptibile dar repetate, că erau de fapt două fericite lesbiene care se potriveau de minune. Astăzi trecusem, cu fiecare din ele separat, prin demersul dureros de a le informa cu privire la divorțul meu: am sesizat că erau deja la curent cu situația. Veștile proaste se transmit cu mare viteză și multă voioșie. Rămăseseră amândouă lângă ușă, așteptând fără să-și trădeze nerăbdarea, să dispar de acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
sus cu ochii plini de o duioșie aproape ostilă. În cele din urmă întrebă: — Găsești prezența mea aici detestabilă? — Nu, am răspuns. Nici nu-ți dai seama cât de bine îmi face prezența ta aici. Dar e totodată atât de dureros. — Știu, rosti Georgie, cu vocea ei gravă ce trăda multă înțelegere. Nu te mânia pe mine din cauza acestei dureri. Departe de mine gândul ăsta. Îmi vine să-ți sărut picioarele. Ai răbdat atâtea pentru mine. Rostind aceste cuvinte am simțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
doar de lipsa ta de onestitate, ci și de însăși existența acestei fete. Și este normal, este absolut firesc, ca această descoperire să dea iubirii ei pentru tine o puternică tentă de gelozie. Ne aflam toți într-o situație foarte dureroasă. Dar Antonia a luat lucrurile cu multă înțelepciune, în cele din urmă, și n-ai nici un motiv să te temi de o atitudine ostilă din partea noastră. De fapt, noi vrem să vă dăm binecuvântarea, cum se zice. Vezi, așadar, cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
că ai să vii și de-acum încolo să mă vezi când o să fiu singură? I-am promis că am să vin și acest lucru mi s-a părut, pentru prima oară, a fi posibil și nu peste măsură de dureros. Când ne-am despărțit eram amândoi epuizați, dar ne simțeam mult mai bine. Îndreptându-mă spre locuința lui Georgie, prin ceața rece a după-amiezii, m-am gândit că, în linii mari, aveam toate motivele să-i fiu recunoscător lui Georgie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
pentru a rezista la presiunea mizeriei și haosului în care mă zbăteam acum. Totuși, când o găsisem în compania lui Alexander, simțul posesiei se trezise brusc și agresiv: un simț al posesiei ce dăinuia acum în mine ca un resentiment dureros. Ciudat era faptul că nu mă mâna o nevoie acută de a o vedea pe Georgie. Ceea ce-mi doream în clipa aceea era doar să o pun la păstrare undeva la rece. Ce ghinion că nu putem imobiliza alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Georgie va continua să gândească și să acționeze, în timpul absenței și tăcerii mele. Gândul acesta îmi producea durere, fără a mă mobiliza să întreprind gestul simplu de a-i da un telefon. A-mi îndrepta atenția spre Antonia era la fel de dureros. Un lucru pe care-l înțelesesem în ultimele câteva zile era acela că mă aflam foarte departe de a-mi fi deslușit gândurile și sentimentele privitoare la soția mea. Faptul că-mi căutasem imediat un mod de a rezista, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
și mai îngrozitoare a ceea ce se întâmplase. Am constatat în primul rând că nu mă ostenisem câtuși de puțin să aflu cu exactitate ce gândește și ce simte Antonia. A face această încercare ar fi fost, firește, un lucru îngrozitor de dureros și tocmai pentru a-l evita mă instalasem imediat în rolul meu și acceptasem atât de total tabloul pe care Palmer și Antonia aparent mi-l înfățișaseră. N-aș fi suportat, având în vedere faptul că am fost imediat cuprins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
ascundă sub un văl de minciuni și aiureli. Se înfățișa deschis în fața mea așa cum te înfățișezi în fața unui cuceritor sau a unui judecător; și, pe măsură ce discuția noastră înainta, am început să simt, străbătând prin amețeala mea bolnăvicioasă amestecată cu milă dureroasă, că balanța puterii începe să se încline în favoarea mea. Trecusem cu adevărat pe versantul celălalt al muntelui. Mânat de un sentiment brusc de milă pentru el, am rostit: — Îmi pare rău, Palmer. — Să nu-ți pară rău, răspunse Palmer, ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
nici n-aș fi crezut că e posibil. Trebuie să am grijă de ea. Categoric. Mă întreb dacă ai să mă înțelegi. Tot ce se întâmplă este atât de neașteptat încât nici n-am cuvinte să mă exprim, și extrem de dureros. Dar sunt nevoit să rabd. Trebuie să mă ierți și să-mi ierți această scrisoare neclară care-ți poate părea chiar misterioasă. Acum nu ne putem vedea. Trebuie să-mi investesc toată energia în a reclădi ceva ce consideram a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
adresă o privire în care aproape că se citea ura. Apoi ieși din cameră trântind ușa cu putere în urma ei. I-am auzit pașii urcând apăsat pe scări. Am așteptat, încercând să-mi stăpânesc un val de gelozie atât de dureroasă încât aproape că mă frângea. Se auzi soneria. M-am dus la ușă. Înfășurați în paltoane groase pentru a se proteja de gerul umed a cărui adiere parfumată pătrunse prin ușa deschisă, cei doi stăteau unul lângă altul, amândoi înalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
provocate de hotărârea lui Georgie, aceasta mi-a deschis un fel de canal prin care dorințele mele s-au scurs, cu o violență sporită, spre Honor. Parcă totul fusese plănuit; și, în această lumină, gestul lui Georgie, deși nespus de dureros și de răscolitor, a căpătat semnificația unui sfârșit de capitol. Se pare că nu aveam să mă bucur de nici un fel de alinare. Urma să fiu jupuit, tranșat și împachetat ca o victimă sigură; și o așteptam pe Honor așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
a sosit ziua plecării, chiar și această idee era doar vag conturată iar în mintea mea rătăcită nu mai rămăsese decât gândul de a o vedea în carne și oase. Faptul însuși îmi părea a fi un miracol, o bucurie dureroasă, chiar dacă nu avea să dureze decât o clipă. M-am uitat la ceas din nou și m-am întrebat dacă să îndrăznesc să mă duc până la bar să-mi mai iau un whisky. M-am hotărât să rămân pe loc.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
mândru Karp. În copilărie, inventatorul fusese un „velocipedist“ pasionat, care a descoperit repede că „cea mai ușoară metodă de a se elibera era să se așeze pe al său membrum virile În timp ce pedala. “ Dar, fiind o operațiune destul de dificilă și dureroasă, Începu să experimenteze cu metode care nu-l obligau să fie atent și la trafic În același timp. La Început a folosit tuburi vechi din cauciuc, pe care le-a legat În jurul organului său și le-a atașat de glezne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
se repetă des, aș observa că ceva nu e În regulă. M-am gândit la felul În care Își așeza maică-mea hainele; ciudat, nu-mi aminteam nimic. Și acum, adăugă Dora, vreau să aflu totul despre chestia aia roșie, dureroasă. Chestia roșie, dureroasă? În tramvaiul tremurător, În drum spre casă, mă gândeam la ce aș putea răspunde. Uneori durerea era atât de prezentă, de parcă n-ar fi fost al corpului meu ci, dimpotrivă, de parcă trupul ar fi fost o prelungire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
aș observa că ceva nu e În regulă. M-am gândit la felul În care Își așeza maică-mea hainele; ciudat, nu-mi aminteam nimic. Și acum, adăugă Dora, vreau să aflu totul despre chestia aia roșie, dureroasă. Chestia roșie, dureroasă? În tramvaiul tremurător, În drum spre casă, mă gândeam la ce aș putea răspunde. Uneori durerea era atât de prezentă, de parcă n-ar fi fost al corpului meu ci, dimpotrivă, de parcă trupul ar fi fost o prelungire a durerii. Mușchii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
ar fi existat, Începând să se agite abia spre noapte, Întărindu-se Încet, dar sigur, dornic de atenție, mai multă atenție, până când toate funcțiile fizice aveau să fie subordonate capriciilor și dorințelor sale dubioase - acest organ era chestia mea roșie, dureroasă. Prima dată când am Încercat să aflu de ce viața intimă a oamenilor e Învăluită În atâta mister, eram În clasa a cincea sau a șasea. La școală Anton Îmi povestise că și fetele au ce am eu. Oricum, e mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Încălzit și a devenit alunecoasă În pumnul agitat. Am continuat puțin, dar nu s-a mai Întâmplat nimic. Poate că tocmai „terminasem“, ca fetele despre care Anton spunea că „termină“ dacă le gâdilai destul? Cu mândrie, mi-am băgat chestia dureroasă În pantaloni și am schițat În oglindă un gest triumfător. În sfârșit, după doisprezece ani, trecusem de linia de sosire! Aplauzele imaginare m-au Însoțit până În camera de zi. Ca de obicei, maică-mea Își Întinsese stofele pe masă. Foarfeca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
am Încercat, cred, să țip. Dar nu am reușit să scot nici un cuvânt, doar niște gâfâieli și sâsâituri amărâte. Încasam noi pumni În spate, și de data asta m-am prăbușit ca un animal cotonogit, năpădit de o ceață roșie, dureroasă În loc de conștiență. Mi-am tras genunchii la piept, din instinct, am tușit, am hârâit și m-am răsucit. Simțeam pietrișul frecându-se de tâmple și m-am gândit confuz că poate ar fi suficient să adorm ca durerea să dispară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
clește, ci foarfece. Tăișul minuscul din vârf lucea lipicios de sânge... Odată foarfecele curățate, doctorul așeză o duză de metal În gaura puncționată, și introduse prudent sonda bipartită. Îndreptă capetele În sus și Într-o parte. Trebuie să fi fost dureros, pentru că pacientul Începu să se miște imediat. De Îndată, asistentul Îi dădu drumul organului. Apoi imaginea se estompă rapid. Când filmul continuă, pacientul părea să se fi calmat. Acum se mișca doar penisul, gros și greoi, pe ritmul pulsului din ce În ce mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
sub bărbie, În partea dreaptă. N-a durat mult să descopăr că poate bărbieritul nu era cea mai Înțeleaptă alegere după o bătaie Încasată. Strângând din dinți, am suferit În tăcere. Dar când bărbierul lăsă lama să alunece pe obrazul dureros, mă simțeam de parcă m-ar fi torturat. Lacrimile Îmi năpădiră ochii și eram pe punctul de a declara că nu mai vreau, mulțumesc, nu mai e nevoie să radă și partea cealaltă, când Îmi Înpunse nasul din nou, pe partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Îmi reveni treptat la o singură bătaie nervoasă pe secundă. Sudoarea mi se prelingea pe perciuni, În jos pe gât. M-am șters cu batista, apoi am apăsat cu grijă ochiul Învinețit cu pânza udă. Totul mi se părea moale, dureros și străin. Văzul nu-mi fusese afectat, dar sunt sigur că Manetti s-a Întrebat oare ce pățisem. Totuși, sfatul ei amabil nu mă păcălise. Deși geniul orașului nu avea Încă destule probe, era clar că eu eram principalul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
mi se adresă pe o voce scăzută: — Sascha... — Poftim? Întins Încă În pat, m-am gândit că poate ar trebui s-o Înștiințez despre opțiunea mea inițială. Dar oare anumite amintiri contează mai mult, decât altele, doar pentru că sunt mai dureroase? Undeva departe cauciucurile ude glisau pe pietrele de pavaj alunecoase. Drept să spun, nu eram convins că... — Sascha... continuă Dora, de parcă nu m-ar fi auzit. Aici pe chestionar scrie „Anton“. Dar tocmai ai spus că profesorul Îți zicea Sascha
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Numai gunoaie fără rost. Bine măcar că Diels părea să fi tras aceeași concluzie. Ridică privirea și observând că celălalt se pregătea să intre În bucătărie, ridică tonul: — Nici o șansă, Pieplack. Bucătăria e a mea. Tu cercetează holul. După cincisprezece minute dureroase cei doi Își terminară treaba. Întorcându-se În sufragerie, măturară praful de pe umărul celuilalt. Aproape că-mi era milă de ei. Te distrezi, ă, Knisch? Diels Îmi aruncă o privire nemiloasă. Pieplack tocmai descoperise căluțul de lemn de la Dora. Vezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
plutind diagonal deasupra burții, cât pe-aci să-mi atingă buricul. Acum că mișcarea de răsturnare se opri, În loc să se umfle, sexul mi se Întări. Rulându-se fără nici un ajutor, o bucată a prepuțului era blocată momenta Într-o poziție dureroasă. Dar apoi firele crețe care se Împotriviseră la Început, au cedat și pielea se adună, Încrețindu-se ca gâtul unei broaște testoase. Prin urmare, la fiecare bătaie care pulsa și se elibera din această parte a organismului meu, mă Încordam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
a organismului meu, mă Încordam - până când, convulsiv, sexul meu se ridică de pe burtă și deveni o prezență furioasă, ca să spun așa. M-am oprit din bătutul din coate. Acum că toată atenția mea se Îndrepta asupra organului acesta roșu și dureros, am observat și alte lucruri. Cum ar fi, de pildă, faptul că venele umflate se Îngroșau cu atâta dârjenie, de la rădăcina țepoasă până la marginea inferioară a glandelor, Încât mă durea chiar tare. Probabil că gluga dezvelită Începuse deja să devină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]