1,836 matches
-
caselor, la fel sau poate chiar și mai puchinite, și mai răpănoase; și nici cu vecinătatea adormită, dar apăsătoare, a marilor porți de fier ale arhaicului Cimitir "Eternitatea", neliniștitoare și înnegurate, precum aripile nălucitoare menite să-i petreacă pe cei duși, dincolo de unda Styxului. Numele buticului indezirabil era (ha, ha, ha!) "La Hortensia ". Obișnuiții locului, îl re-botezaseră, însă, infinit mai realiști, " La Mizerabilii "! Aceasta, bineînțeles, fără nicio aluzie la vreun deficit de igienă corpoporală, raportat la persoanele proprietarilor, Mariusache și soția
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
numai ca să știe măicuța c-am fost aici... Pe curând, grăbitule! În urma ei rămase un surâs promițător. 2 Sezonul se anunța mai bogat și mai vesel ca totdeauna. Nadina era în friguri. Avea, numai pentru noiembrie, deschiderea Parlamentului, reprezentațiile Eleonora Duse și Feraudy, în afară de concertul Paderewski. Își adusese de la Paris câte ceva, când s-a întors în țară, dar observa cu groază că, față cu multitudinea evenimentelor care-i reclamau imperios prezența, ea se afla de fapt dezbrăcată. Grigore sosi de la țară
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
oaspeții, spăimântați că orele sunt aproape patru, se ridicară. Se ivi totuși o problemă gravă, pusă de doamna Pintea însăși: cum să facă oare cu cei trei copii ai ei pe care îi culcase îndată după cină și acuma dormeau duși? Îi era milă să-i scoale și frică să nu se îmbolnăvească ieșind, încălziți, în gerul de afară. Toată lumea luă parte la dezbatere cu diferite soluții. Grigore hotărî să rămâie și soții Pintea să doarmă aici, iar mâine vor trece
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
l-a săturat Dumnezeu și de pământ, și de toate! Capitolul XI PETRE PETRE 1 Toată noaptea spre sâmbătă cerul Amarei fu însîngerat de jocul flăcărilor ce mistuiau castelul Iuga. Mulțimea de țărani, furioasă și gălăgioasă, nu se dădea deloc dusă, parcă și-ar fi pierdut somnul. Chiotele unei bucurii năprasnice înăbușeau trosniturile focului, în lumina roșie, oamenii viermuiau ca niște umbre fără odihnă, cu glasuri aspre, hârbuite, care se topeau într-un zgomot straniu, izbucnit parcă din rărunchii pământului... Târziu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
umbli să te faci stăpân pe munca noastră, nea Ichime, că nu te-om răbda! Dacă n-am răbdat noi nici pe boierul cel mare, darmite pe tălică!... Stai nițel, să vie Petrică și ai să vezi! Petre însă dormea dus. Se dusese târziu acasă și atât de ostenit cum nu s-a mai simțit niciodată. S-a trântit pe laviță, îmbrăcat cum era, căciula drept pernă, și îndată a adormit ca mort. Acuma toată casa se sculase, numai el nu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
alimentația rațională. Mitul pe care se întemeia era însă unul abstract și găunos : acela al „omului nou”, stăpîn și el pe propriul corp. Impus pentru a masca o penurie, și nu pentru a controla o abundență, acesta nu a con dus însă decît la forme ingenioase sau disperate de a-l eluda și a rămas în amintirea oamenilor doar ca o pagină de tristă amintire. Cu totul altfel stau lucrurile în prezent, cînd, păstrînd proporțiile, am trecut și noi de la o
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
să nu poată fi atinsă decât în extazul tăcut, suntem oare constrânși să abandonăm căutarea? Așa ceva nu-i nici posibil și nici de dorit. Închiderea într-o evaziune sceptică sau într-un scepticism pragmatic ar avea consecințe grave. Cercetarea trebuie dusă mai departe chiar dacă «această căutare are puțin de a face cu progresul științei și al tehnicii. Fondul ei este mai degrabă unul religios decât intelectual; ea este, așa cum spunea Husserl, o căutare a sensului». Aceasta echivalează cu «dorința de a
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
fiecare seară până acasă, îi trimitea bilete în timpul orelor și, în general, o izola cu grijă de posibilii rivali. Când jucam, seara târziu, gajuri (de fapt, eu nu jucam niciodată, ci doar asistam, cu un râs prefăcut, cu o indiferență dusă aproape până la lacrimi) și când se nimereau să facă pereche, se suiau pe o bancă în mijlocul clasei, așa cum cerea "pedeapsa", și, profilați cafenii pe amurgul greu de-afară, se strângeau în brațe și se sărutau. Gingășia și langoarea cu care
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
rândunicile de mare cu aripi ca ale păsărilor, roșcate, cu striații portocalii. Salomîzdrele și broaștele, de la brotăcel până la râioasele cu ochi omenești și la marea broască neagră de Titicaca, cântărind un kilogram, nenumăratele reptile: hatterii, varani, cameleoni (dar cu culorile duse) păreau ieșite din tratatele de demonologie, din Maleus Maleficarum. Veninul mustea în aceste ființe de coșmar. Gina fugi repede spre cutiile de sticlă în care, încolăciți pe trunchiuri de copac, așteptau pitonul și anaconda. Intră în cutie și, cu un
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
o pată alburie printre stelele galben-strălucitoare, cu mii și mii de colțuri ascuțite. Din stradă, pe atunci pietruită și mărginită de case ca și a noastră, zugrăvite în tot felul de rozuri și cărămiziuri, decorate în calcio vecchio, cu tencuiala dusă, cu geamurile acoperite cu storuri prăfoase, se auzeau ecourile dulcege ale cântecelor de pe atunci, care și azi îmi stârnesc o nostalgie idioată: "Intră luna pe fereastră / Intră-n odăița noastră..." Dacă urcam în podul casei și priveam prin luminator (de
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
mea, făcut din om zeu, din amant soare. Eu descoperisem visul, dar un vis în care întîlneam pe aceeași Maitreyi din Bhowanipore și o strângeam tot atât de bărbătește în brațe. Visul meu, cât de fantastic ar fi fost, continua aceeași viață dusă împreună și aceeași dragoste, desăvîrșind-o, împlinind-o. Dar mitologia ei raă transformase de mult în imaginație, în idee, și nu mă regăseam, așa cum aș fi vrut, cu scăderile și patimile mele, în "soarele" ei, în "florile" ei. Am cetit scrisoarea
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
-i Ivan? întrebă Darie. - Odihnește sub pământ, vorbi Zamfira. Numai cruce n-am avut de unde să-i punem. - Ne-a purtat noroc, adăugă Iliescu. Ce-a mai fost și pe-aici! Mai rău ca alaltăieri, la pod. Și dumneavoastră dormeați dus, iar noi ne-am văzut de treabă... Zamfira întinse brațul peste porumbiște. - Zburau atât de jos avioanele nemțești, de mi-era teamă că au să-și încurce aripile în știuleți. Mitraliau porumbiștea, credeau că erau ascunși rușii acolo. Pe noi
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
zi a avut tendința de a se lăsa. A încercat o dată, de două, de trei ori dar nu prea reușea. Cu câteva zile în urmă tata nu prea mai avea țigări și a început să caute prin toată casa. Sa dus și la magazinul din cartier, însă nu mai avea țigări. Tata era disperat. Atunci, văzându-l am început să constat că fumatul provoacă dependență. M-am hotărât să nu mă apuc de fumat, dar nu se știe ce va urma
ÎNTÂMPLARE CU DROGURI. In: Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by LEPĂDATU BEATRICE, FINICHIU EUGENIA-LUMINIŢA () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_2027]
-
Și Ivona o să se caute prin poșetă după batistă și-o să înceapă să plângă. Las’ că și are de ce : mă-sa i-a ținut casa. Nu i-a plăcut gospodăria lu Ivona și nici n-a fost pricepută ; ea cu dusul la servici, ea cu cafelile și cu țigarea. N-a avut noroc să semene cu mă-sa, aia pe ce punea mâna-i ieșea, îndrăcită și descurcăreață femeie... Merge gheboșată cu ochii în jos, îi tremură picioarele și, dacă nu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
să știi la ce se pot preta când interesul și vanitatea le sunt lezate. O trăsătură specifică firii tale este deci că totdeauna te temi de cursele femeilor, viclenia lor fiind unanim recunoscută ; dar și orbirea bărbaților ce se lasă duși nu doar de pofte, cum susțin ei, ci și de fanfaronada acestor pofte. În ceea ce te privește, prudența fiind ta qualité maîtresse, așadar - să te duci sau nu mai devreme ? Până a lua o hotărâre, te duseseși la croitor. Costumul
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
lor, și cu puști, cu mitraliere, ei știe cu ce, și ăsta, odată s-a-ngălbenit ca ceara ! Odat-a lăsat pistolu, și tartoru lor se zborșește la el, ce i-o fi zis, pe limba lor, el știe. L-a luat și duși a fost. Cum nu i-ai mai văzut dumneata, nici io... — Vrei să spui că tot de ai lor l-au arestat ?... D-apăi cum ! Asta cu ochii mei am văzut-o ! Cum d-a știut ăia ! ? Să-l fi pârât
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
mai ține șef la coperativă !... Și se cheamă că tot a avut el noroc, că s-a întors din Rusiia, alții p-acolo le-a rămas oasile... Da io vorbesc, io aud, madam Ivona, că văz că ești cu mintea dusă ! — Mă gândesc că n-am căutat cum trebuie plicul cu banii pentru boilăr... M-am indispus deodată teribil și n-am avut destulă răbdare să-l caut. Pentru că, totuși, acolo ar trebui să fie... Poate și că am vorbit despre
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
așa... — în sfârșit, ai înțeles ! Numai ca să plece și cu toată neplăcerea pe care o am când mint !... Dar ceea ce m-a adus la exasperare pe urmă a fost că degeaba i-am spus : nu voia nici atât să se lase dusă ! — Se lipise, de ! Ce să mai ia drumu-n picioare... — Așa crezi ? ! Nici poveste ! Doar de când i am deschis i-am spus că îl aștept pe Niki ! Putea să renunțe, dar nu ! Și pe stradă mă acostează, se invită singură, fără
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
a face, dar parcă uitasem ! Ei, și cu asta am alimentat-o pe multă vreme ! Ai să vezi ce va ieși, mai ales dacă nu se întâmplă o minune ! Dacă nu apare Niki într-un sfert de oră, cel mult, dusul la biserică este compromis ! Și-atunci, va da amploare... Aș putea merge singură, bineînțeles, dar uite că n-am s-o fac ! în primul rând pentru că toată ziua nu m-am simțit bine, dispoziția mea este la pământ ! Sunt un
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
-ți pună un bandaj. Scot din valiză o fașă și i-o flutur prin dreptul feței, să nu cumva să o rateze. — Cum vrei, zice el și, deși pe buze i se Întinde un zîmbet, ochii au aceeași privire distantă, dusă. Nu, nu crăp. Sigur. Jur. Cum aș putea? MÎine la ora asta sînt acasă. Chiar și așa, un pic crocant. Și probabil că urmează niște ture de telefoane și aranjamente cu Andi pentru o bere sau două, poate o petrecere
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
șef. Cică a fost o luptă acolo, pe scaunul ăla de șef la cultură, așa că Paulică a rezistat eroic, nici măcar să se pișe nu s-a dus vreo două zile. PÎnă nu s-a făcut șef, nu s-a dat dus. Acum e liberal, cică. Bineînțeles că nu mai e șef la județeana de cultură. I-a rămas povestea de la Revoluție legată de coadă și prin atelierele plasticienilor toată lumea face mișto de el. — Or fi liberali În București, la televizor... dar
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
gură! strigă Greg din hol. Deci o masă de două persoane, dacă venim imediat? — De trei, îi strigă Judy. — Eu trebuie să plec. Trebuie să prind un tren spre Londra. Tocmai îmi făceam valiza când ați picat voi. — Prostii, dormeai dus. Oricum, ai pierdut trenul de zece patruzeci și cinci. Dacă plecăm imediat ni se mai servește o cină, anunță Greg. — Eu trebuie să plec, stărui Tom. Nu, n-ai să pleci! Dacă vrea să plece, lasă-l, interveni Greg. Doamne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
și atenție mare! Au ieșit în fugă, îndreptându-se spre spărtura din gardul de sârmă... O rafală de automat i-a făcut să devină una cu pământul... Aista-i rusul tău, Urecheatule. L-ai pălit cu milă. Al meu doarme dus - a remarcat Toaibă. Alte rafale de automat au pornit de-a lungul liniei ferate. Urecheatu, simțindu-se vinovat, s-a întors câțiva pași. I s-a părut că o umbră vine pe urmele lor. În clipa următoare, a armat scurt
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
de plastic într-un buzunar al genții. Oricât de sigur se închide buzunarul, aveți grijă să nu amestecați acumulatorii din seturi. Nu uitați ! Acumulatorii NiCd reprezintă un pericol pentru mediu, datorită toxicității puternice a cadmiului. În țările civilizate, acumulatorii trebuie duși înapoi la vânzător spre a fi reciclați. Acumulatorii NiMH nu sunt nocivi pentru mediu deci aceasta problema nu se pune. Acumulatorii cu litiu pot prezenta, prin supraîncălzire, pericol de explozie !
Primii paşi în lumea fotografiei digitale by Florin Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91495_a_107361]
-
mers soldățește... Ca orice ființă deprinsă să asculte poruncile “stăpânilor” - cum sigur mă socoate și pe mine - s-a întins pe canapea, învelindu-se cu pledul... Experiența mea de drumeț “înrăit” mi-a dat dreptate. După câteva minute, Sevastița dormea dusă... Când soarele se afla cam la două suliți pe cer, s-a trezit. ― Îracan di mini, conașule, da’ eu am dormit, nu șagî - a vorbit Sevastița, frecându-se la ochi. ― Ei! Abia acum ai să calci calea fără nici o trudă
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]